2ra-1740/15 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-1740/15 Prima instanţă:judecătoria Drochia (jud.L.Lupașcu ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. N.Chircu, A.Toderaș, A.Albu) DECIZIE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Președintele ședinței Valentina Clevadî Judecătorii: Iurie Bejenaru Liliana Catan Ion Guzun Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Marcu Vitalii împotriva deciziei din 05 martie 2015 a Curţii de Apel Bălți, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Marcu Vitalii împotriva Iuliei Godorogea, Godorogea Ion, Godorogea Emilia privind încasarea dobînzii de întîrziere, c o n s t a t ă : La data de 25.04.2014 Marcu Vitalii a depus în instanța de judecată cerere împotriva Iuliei Godorogea, Godorogea Ion, Godorogea Emilia privind încasarea dobînzii de întîrziere.

În motivarea cererii s-a indicat că reclamantul a dat cu împrumut pîrîților bani în sumă de 180 euro, 360 dolari SUA și 38400 lei pe un termen pînă la data de 17.01.2010. Din suma indicată, pîrîții au restituit doar suma de 3200 lei. A mai indicat reclamantul că prin hotărîrea din data de 18.03.2014 a judecătoriei Drochia s-a dispus încasarea de la pîrîți a datoriei. Hotărîrea dată a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia din data de 20.02.2014 a Curții Supreme de Justiție. Menționează reclamantul că deoarece pîrîții nu au achitat datoria în termen, aceștea se află în întîrziere și a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere pentru perioada 01.05.2011-20.02.2014 pentru suma împrumutată de 180 euro în mărime de 52 euro; pentru suma de 360 dolari SUA – 104 dolari SUA și pentru suma de 35200 lei - 1029 lei.

De asemenea a solicitat încasarea de la pîrîți a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea din data de 11.07.2014 a judecătoriei Drochia cererea lui Marcu Vitalii a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție extinctivă. Prin decizia din data de 05.03.2015 a Curții de Apel Bălți, cererea de apel a lui Marcu Vitalii a fost respinsă și a fost menținută hotărîrea din data de 11.07.2014 a judecătoriei Drochia. La data de 06.05.2015 Marcu Vitalii a depus cerere de recurs împotriva deciziei din data de 05.03.2015 a Curții de Apel Bălți. 1 În motivarea recursului s-a indicat că la emiterea deciziei recurate a fost interpretată în mod eronat legea. A mai indicat recurentul că hotărîrea privind încasarea sumei de la pîrîți a fost emisă la data de 18.03.2013 și a rămas definitivă la data de 20.02.2014.

Menționează recurentul că a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere pentru sumele date cu împrumut pentru perioada 01.05.2011-20.04.2014 – în termenul legal conform prevederilor legislației civile. Indică recurentul că dobînda de întîrziere este o obligație continuă care încetează doar după achitarea integrală a datoriei de bază. Respectiv, luînd în considerație data depunerii cererii de chemare în judecată – 25.04.2014, perioada pentru care se cere încasarea dobînzii de întîrziere – 01.05.2011- 20.02.2014 se încadrează în termenul de trei ani. La fel a indicat recurentul că nu este de acord cu concluzia instanței precum că este de competența executorului judecătoresc să calculeze dobînda de întîrziere și această situație nu se încadrează în prevederile art.24 Cod de executare.

Conform art.434 CPC recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Conform materialelor pricinii, Curtea de Apel Bălți a emis decizia recurată la data de 05.03.2015. Conform avizului de recepție, recurentul a primit decizia recurată la data de 19.03.2015.(f.d.106) Recurentul a depus cerere de recurs la data de 06.05.2015. Astfel, dat fiind recepționarea deciziei recurate de către recurent la data de 19.03.2015, instanța de recurs va considera recursul depus în termen. Examinînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va admite recursul, va casa decizia din 05 martie 2015 a Curţii de Apel Chișinău și va restitui cauza la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerentele.

În conformitate cu art.445, alin. (1), lit. c) CPC, instanţa după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei s-a stabilit că prin acţiunea formulată, Marcu Vitalii a solicitat încasarea de la intimați în beneficiul său a dobînzii de întârziere pentru perioada - 01.05.2011 – 20.02.2014 în mărime totală de 10296,52 lei, 52 euro și 104 dolari SUA. Instanțele inferioare au emis soluția privind respingerea cererii lui Marcu Vitalii pe motivul tardivității acesteia. Colegiul consideră ca neîntemeiate concluziile instanțelor judecătorești privind omiterea termenului de prescripție din următoarele considerente.

Conform art.619 Cod civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul poate cere în 2 alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.

Astfel, Colegiul reiterează că dobînda de întîrziere urmează a fi încasată de la data punerii debitorului în întîrziere. Punerea debitorului în întîrziere constă într-o manifestare de voinţă din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care tergiversează o executare ce mai este posibilă. Conform art.617, alin.(1)-(2) Cod civil, dacă nu execută obligația în urma somației primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră în întîrziere ca urmare a somației. Nu este necesară somația în cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației. Din materialele pricinii rezultă că la data de 17.12.2009, reclamantul a acordat pîrîților un împrumut în sumă de 180 Euro, 360 dolari SUA și 38400 lei pe un termen de o lună pînă la 17.01.2010.

Astfel, la data de 17.01.2010, pîrîții erau obligați să restituie împrumutul, iar reclamantul era în drept de a cere executarea rambursării. Deoarece pîrîții nu și-au onorat obligațiile sale de restituire a împrumutului, reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind încasarea sumei. Tot aici, Colegiul remarcă că din data de 17.01.2010, deoarece pîrîții nu și-au executat obligațiile sale, ei se află în întîrziere față de reclamant, nefiind necesară o somație aparte, dat fiind indicarea în recipisa de împrumut a scadenței obligației.

Avînd în vedere prevederile legale menționate, art.art.617, 619 Cod civil, Colegiul relevă că debitorul fiind în întîrziere este ținut să achite creditorului dobînda de întîrziere care reprezintă o sancțiune pentru utilizarea mijloacelor bănești ale creditorului și după cum s-a menționat mai sus, dobînda de întîrziere se va calcula și se va încasa pe toată perioada de întîrziere a debitorului pînă ce obligația nu va fi executată. Această concluzie a instanței este bazată și pe prevederile art.642 Cod civil, care statuiază că prin stingerea obligațiilor, încetează raporturile juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă. Dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobînda și penalitatea ori să repare prejudiciul.

Respectiv, din data de 17.01.2010, creditorul este îndreptățit de a cere de la debitori, pîrîții din speță, plata unei dobînzi de întîrziere pînă la stingerea integrală a obligației. Instanțele inferioare incorect au interpretat legea materială și au indicat că termenul de prescripție extinctivă în interiorul căruia reclamantul putea să-și apere dreptul încălcat a expirat, din următoarele considerente. Într-adevăr, termenul scadent al obligației a fost la data de 17.01.2010 și din această dată reclamantul a obținut dreptul de a cere restituirea datoriei și acest drept se prescrie la data de 16.01.2013. Dreptul de a cere plata dobînzii de întîrziere, de asemenea, s-a născut la reclamant odată cu punerea în întîrziere a pîrîților – 17.01.2010 și persistă, însă, pînă la executarea integrală a obligației, doar că dobînda nu poate fi calculată pentru o perioadă ce excede termenul de prescripție de trei ani şi dacă obligaţia principală nu a fost prescrisă.

În speță, s-a stabilit că cerința reclamantului se încadrează în termenul de trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată și din aceste considerente, Colegiul 3 constată că cererea de chemare în judecată nu este prescrisă și reclamantul este în drept de a cere de la pîrîți plata dobînzii de întîrziere, iar pîrîții sunt obligați să-l despăgubească pe reclamant. Conform art.283 Cod civil, odată cu dreptul principal, se prescrie şi dreptul la prestațiile suplimentare legate de dreptul principal, chiar şi atunci cînd termenul de prescripție special pentru acest drept nu a început să curgă. Din materialele cauzei rezultă că cererea de chemare în judecată privind încasarea datoriei de bază în mărime de 180 Euro, 360 dolari SUA și 38400 lei a fost depusă de către reclamant la data de 13.10.2011, fapt indicat în hotărîrea judecătoriei Drochia din 18.03.2013 (f.d.9).

Conform art.277 Cod civil, cursul prescripţiei extinctive se întrerupe în cazul intentării unei acţiuni în modul stabilit. După întreruperea cursului prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la întreruperea cursului prescripției extinctive nu se include în noul termen de prescripție extinctivă. Astfel, odată cu depunerea cererii de chemare în judecată privind încasarea datoriei de bază, la data de 13.10.2011, termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt şi din această dată a început a curge un nou termen de prescripție, care conform art.267 alin.(1) Cod civil, expira la data de 12.10.2014. După cum s-a menționat, prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă de către reclamant la data de 25.04.2014 (f.d.4), adică în interiorul termenului de prescripție.

Din cele indicate supra Colegiul reiterează că instanțele inferioare au apreciat eronat prevederile legale și au stabilit că cererea lui Marcu V. este prescrisă. Astfel, odată ce prin argumentele enumerate, Colegiul a elucidat faptul că cererea nu este prescrisă, instanța de recurs reiterează despre necesitatea examinării cauzei în fond. Respectiv, acțiunea a fost înaintată cu respectarea termenului de prescripție extinctivă şi astfel argumentul recurentului privind neprescrierea acțiunii este întemeiat. În astfel de circumstanțe, Colegiul indică că instanţele de judecată neîntemeiat au ajuns la concluzia tardivităţii acţiunii şi au respins-o.

Referitor la concluziile instanțelor inferioare privind calcularea dobînzii de întîrziere de către executorul judecătoresc, Colegiul relevă că aceasta este o cerinţă distinctă de cea formulată de către reclamant şi nu urmează a fi confundate între ele, deoarece cerinţa din speţă se referă la dobînda de întîrziere pentru perioada anterioară pronunțării hotărîrii judecătorești, prin care s-a dispus încasarea sumei de la pîrîţi, iar cerinţa privind calcularea dobînzii de întîrziere de către executorului judecătoresc, care nici nu a fost formulată de către reclamant, se referă la o perioadă posterioară, după pronunțarea hotărîrii judecătorești privind încasarea datoriei de bază şi această cerinţă într-adevăr poate fi înaintată către executorul judecătoresc în conformitate cu art.24 Cod de executare.

Deoarece, instanţa de apel nu s-a pronunțat asupra fondului acţiunii, Colegiul consideră că pricina urmează a fi remisă pentru rejudecare instanţei de apel, dat fiind că eroarea comisă nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Respectiv la rejudecarea cauzei, instanţa de apel urmează să verifice legalitatea acțiunii înaintate de către reclamant prin prisma temeiniciei acestora omiţînd expunerea 4 privind tardivitatea acțiunii, deoarece acțiunea a fost depusă în instanţa de judecată cu respectarea termenului de prescripție. La rejudecarea cauzei, instanța de apel, de asemenea, urmează să verifice cînd a fost restituită de către pîrîți suma de 3200 lei reclamantului, aceasta pentru a determina corect suma pentru care urmează a fi calculată dobînda de întîrziere.

În acest scop urmează a se ține cont de hotărîrile judecătorești anterioare pronunțate, prin care s-a dispus încasarea sumelor cu titlu de datorie, care urmează a fi apreciate prin prima art.123 CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel neîntemeiat a respins cererea de chemare în judecată ca fiind tardivă fără a se expune asupra fondului cauzei, iar această eroare nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a remite cauza pentru rejudecare în instanţa de apel. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se admite recursul declarat de Marcu Vitalii împotriva deciziei din 05 martie 2015 a Curţii de Apel Bălți.

Se casează integral decizia din 05.03.2015 a Curții de Apel Bălți, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare judecată înaintată de Marcu Vitalii împotriva Iuliei Godorogea, Godorogea Ion, Godorogea Emilia privind încasarea dobînzii de întîrziere cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă. Președintele ședinței Valentina Clevadî Judecătorii: Iurie Bejenaru Liliana Catan Ion Guzun Oleg Sternioală 5