2ra-1802/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea actului administrativ şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren

prima instanţă: N.Corcea dosarul nr. 2ra-1802/14 instanţa de apel: S.Procopciuc, E.Grumeza, V.Harmaniuc ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ignatiuc Feodosia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ignatiuc Feodosia împotriva Consiliului comunei Prepeliţa raionul Sîngerei şi Şcoropat Vasile cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea actului administrativ şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 martie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Ignatiuc Feodosia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 06 iunie 2013, c o n s t a t ă La 11 februarie 2013, Ignatiuc Feodosia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunei Prepeliţa raionul Sîngerei şi Şcoropat Vasile cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea actului administrativ şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin decizia Consiliului satului Prepeliţa, raionul Sîngerei nr. 1 din 20 februarie 1992 i-a fost confirmat dreptul de proprietate asupra terenului, cu suprafaţa 0,25 ha din satul Prepeliţa, număr cadastral 7465118335, precum şi asupra construcţiilor amplasate pe acesta. Menţionează că de fapt suprafaţa reală a terenului posedat constituia 0,41 ha, cu 0,16 ha mai mult decît suprafaţa indicată în decizia nr.1 din 20 februarie 1992, fapt confirmat prin schema cadastrală a imobilului, întocmită de inginerul cadastral. Lotul de pămînt, cu suprafaţa de 0,25 ha i-a fost repartizat familiei ei în anii 30 ai secolului preceent şi de atunci au posedat şi s-au folosit şi de terenul aferent cu suprafaţa de 0,16 ha.

1 Susţine că întreg teritoriul a fost îngrădit cu gard, era prelucrat, fiind sădiţi de părinţii ei pomi fructiferi. Pînă în anul 2012 terenul, cu suprafaţa de 0,16 ha, nu a avut număr cadastral, nefiind format ca bun imobil separat. La fel indică că terenul în litigiu l-a posedat sub nume de proprietar şi cu bună- credinţă, posesiunea a fost utilă, continuă, liniştită, publică neprecară, mai mult de 15 ani, drept urmare devenind dobînditor de bună-credinţă a bunului respectiv în virtutea uzucapiunii, dar în anul 2012 Consiliul comunei Prepeliţa a decis de a expune la vînzare terenul, cu suprafaţa de 0,16 ha. Prin cererea din 17 februarie 2012 s-a adresat Consiliului şi Primăriei comunei Prepeliţa cu cerere privind vînzarea terenului menţionat şi permiterea de a-l răscumpăra.

Însă, prin decizia Consiliului comunei Prepeliţa nr.6/7 din 03 decembrie 2012 cererea a fost respinsă din motiv că a folosit nelegitim terenul, cu suprafaţa de 0,1614 ha şi s-a trecut în rezerva Primăriei terenul cu număr cadastral 7465118354, cu suprafaţa de 0,1614 ha, din intravilanul satului Prepeliţa. La 10 decembrie 2012 a depus la Consiliul comunei Prepeliţa cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr.6/7 din 03 decembrie 2012, însă pînă în prezent nu a primit nici un răspuns. Ulterior, terenul în litigiu a fost transmis în proprietate lui Şcoropat Anatolie, fiindu-i eliberat titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.7465118.351 din 10 decembrie 2012. Consideră că prin acţiunile ilegale ale autorităţii publice locale şi actele administrative emise a fost lipsită nelegitim de terenul aflat în poseia sa cu bună- credinţă, fiindu-i încălcate drepturile şi interesele sale legale.

La fel menţionează că pîrîtul Şcoropat Anatolie la momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra terenului număr cadastral 7465118354 cunoştea despre situaţia de conflict şi intenţionat s-a implicat în cazul dat, fapt ce denotă rea-credinţa acestuia. În prezent, în pofida existenţei litigiului pîrîtul Şcoropat Anatolie a început construcţia casei de locuit pe acest teren, l-a îngrădit cu gard şi a început să taie pomii lipsind-i de acces la grădina sa.

Solicită reclamanta, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil – terenul cu număr cadastral 7465118354 din satul Prepeliţa, raionul Sîngerei; recunoaşterea ilegale acţiunile Consiliului comunei Prepeliţa privind înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra terenului cu număr cadastral 7465118354; anularea deciziei Consiliului comunei Prepeliţa nr.6/7 din 03 decembrie 2012 cu privire la examinarea cererilor Feodosiei Ignatiuc, deciziei Consiliului comunei Prepeliţa nr.6/6 din 03 decembrie 2012 privind repartizarea terenului cu număr cadastral 7465118354 în proprietate lui Şcoropat Anatolie şi titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.7465118.351 eliberat pe numele 2 lui Şcoropat Anatolie la 10 decembrie 2012, cu dispunerea înregistrării modificărilor respective în Registrul bunurilor imobile.

Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 06 iunie 2013 acţiunea depusă de Ignatiuc Feodosia împotriva Consiliului comunei Prepeliţa raionul Sîngerei şi Şcoropat Vasile cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, anularea actului administrativ şi a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ignatiuc Feodosia a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Ignatiuc Feodosia şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 09 aprilie 2014 Ignatiuc Feodosia a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, prin probele administrate în pricină, inclusiv declaraţiile martorilor s-a confirmat cu certitudine că din anul 1992 şi pînă în 2011 recurenta s-a folosit sub nume de proprietar de terenul în litigiu, l-a prelucrat, iar autoritatea administraţiei publice locale nu a înaintat careva pretenţii în privinţa folosirii lui. Prin urmare, deţinînd în folosinţă, cu bună-credinţă, mai mult de 21 ani terenul în litigiu, consideră că a dobîndit dreptul de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune.

Menţionează că la înregistrarea în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate a autorităţii administraţiei publice locale asupra terenului, cu suprafaţa de 0,16 ha, nu a fost respectată procedura prevăzută de art.61 din Codul funciar, fără a fi declarat ca bun fără stăpîn şi fără a emite un act administrativ, ceea ce constituie temei pentru anularea actelor administrative contestate. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ignatiuc Feodosia urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 3 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ignatiuc Feodosia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept 4 material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ignatiuc Feodosia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ignatiuc Feodosia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî 5