2rac-319/14 — Obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale

prima instanţă:V. Buhnaci dosarul nr.2rac-319/14 instanţa de apel: L. Bulgac, N.Craiu, M. Guzun ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „ Infraservice „ în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „ Codru - Market" către societatea cu răspundere limitată „Infraservice” privind obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „ Codru - Market", s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica din 06 noiembrie 2013 prin care s-a admis cererea de chemare în judecată în partea obligării SRL „ Infraservice” la executarea obligaţiilor asumate prin contractul nr. 018 din 18 noiembrie 2009, încheiat între SRL „ Codru - Market" şi SRL „ Infraservice” privind darea în folosinţă a reţelelor inginereşti.

În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 30.12.2010, reclamantul SRL „Codru - Market" s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL „Infraservice”, solicitînd obligarea pîrîtului să execute obligaţiile asumate prin contractul nr.018 din 18. 11.2009. În motivarea cererii, reclamantul a invocat, că, la 18.11.2009 ,a încheiat cu SRL „Infraservice „ contractul nr.018 privind predarea în folosinţă a reţelelor inginereşti de apeduct şi canalizare. Prin demersul nr.16 din 25.11.2010, reclamantul a solicitat prelungirea respectivului contract pe un termen de un an, în aceleaşi condiţii, însă, prin avizul nr. 11 din 30.11.2010, pîrîtul a reziliat unilateral acest contract, 1 începând cu 31.12.2010, fără a invoca careva temei de drept, astfel ignorând cerinţele art.669 alin.(l) Cod civil.

Menţionează reclamantul că, din motiv, că pîrîtul este monopolist în prestarea serviciilor pe teritoriul fostei SA „Codru" din str. Munceşti, 779, mun. Chişinău, reclamantul riscă să fie deconectat de la unica sursă de aprovizionare cu apă şi de recepţionare a apelor uzate, fapt care va genera survenirea unor pierderi colosale pentru reclamant, necitând la faptul, că acesta şi-a onorat integral obligaţiile de plată a serviciilor prestate de pîrît. Ulterior, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor, indicând că la licitaţia din 03.08.2004, SRL „Infraservice „ a procurat de la SA „Codru,, ( în proces de lichidare) lotul nr.45 „Complexul activelor de infrastructură" a fostei întreprinderi amplasate pe suprafaţa de 32 ha, cu scopul de a presta servicii de aprovizionare a agenţilor economici cu energie electrică, apă şi canalizare, telefonie fixă şi alte servicii.

SRL „Codru-Market „ fiind amplasată pe acest teritoriu, a încheiat cu SRL „Infraservice” contracte de prestare a serviciilor respective, inclusiv şi contractul nr.018 din 08.11.2009. La 10.03.2010, între SA „Apă Canal Chişinău " şi SRL „Codru Market „ a fost încheiat contractul nr.3521333 de furnizare a apei şi recepţionarea apelor uzate , în baza căruia SRL „Codru Market” poate fi aprovizionată cu apă prin două branşamente, - unul cu D-40mm (funcţional) şi altul cu D-25mm (rezervă la acel moment), ambele constituie proprietatea SRL „Codru-Market”. Branşamentul cu D-40 fiind racordat la apeductul cu D-63 mm care aparţine cu drept de proprietate SRL „Profiform Codru” , iar branşamentul cu D-25 mm este racordat în fîntîna K-1 proprietatea SRL „ Infraservice”.

A mai menţionat reclamantul că la 02.12.2010, SRL „Infraservice” a cerut rezilierea contractului nr. 018 din 18.11.2009, făcând trimitere la două motive false, precum că secţiunea de apeduct, la care este conectată SRL „Codru Market”, aparţine SRL „Profiform Codru” şi că lipseşte sistema de canalizare, însă aceste argumente nu corespund realităţii, deoarece, la 13.01.2011, reprezentanţii SRL „Profiform Codru” şi SRL „Infraservice” au deconectat apeductul cu D-40mm de la cel cu D-63 mm care aparţine SRL „Profiform Codru”.

La solicitarea reclamantului din 11.02.2011, reprezentantul SA „Apă Canal Chişinău” a efectuat la faţa locului inspectarea reţelelor de canalizare prin care se efectuează recepţionarea apelor uzate de la SRL „Codru-Market” şi a stabilit, că reţeaua de legătură de D-50mm, între colectorul apelor uzate Dl00 mm a SRL„Codru-Market” şi uluca din beton armat a apelor pluviale, este astupată cu un ciob din lemn înfăşurat cu pânză care nu permite strecurarea apelor uzate în reţele apelor pluviale. Solicită reclamantul interzicerea SRL „Infraservice” de a rezilia unilateral contractul nr.018 din 18.11.2009 privind predarea în folosinţă a reţelelor inginereşti de apeduct şi canalizare, obligarea 2 pîrîtului să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun.Chişinău din 06 noiembrie 2013 acţiunea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „ Codru – Market” către societatea cu răspundere limitată „ Infraservice „ privind obligarea îndeplinirii obligaţiunilor contractuale a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de SRL „ Codru - Market", s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica din 06 noiembrie 2013 prin care s-a admis cererea de chemare în judecată în partea obligării SRL „ Infraservice” la executarea obligaţiilor asumate prin contractul nr. 018 din 18 noiembrie 2009, încheiat între SRL „ Codru – Market” şi SRL „ Infraservice” privind darea în folosinţă a reţelelor inginereşti.

În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. La 25 aprilie 2014, recurentul SRL „ Infraservice” a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014 şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica din 06 noiembrie 2013. În motivarea recursului, recurentul SRL „ Infraservice” a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. În conformitate cu art.241, alin (5) CPC al RM, în motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Recurentul indică că potrivit pct. 7.2 al contractului nr. 018 din 18.11.2009 este specificat că, în vederea prelungirii termenului contractului era suficient ca contractantul „ Codru – Market” SRL cu o lună înainte de expirarea termenului acestuia să anunţe recurentul despre intenţia de prelungi termenul respectiv. Totodată mai indică că în conformitate cu pct. 7.1, 7.2, 7.3, 7.5 din contractul nr. 018, acesta poate fi prelungit pe termenul de un an, cu condiţia înştiinţării despre intenţia prelungirii termenului şi lipsei pretenţiilor din partea furnizorului. Respectiv consideră nemotivată argumentarea instanţei de apel privitor la rezilierea unilaterală a contractului de către acesta, or termenul contractului a expirat la data de 31. 12.2010, acesta refuzând prelungirea contractului.

De asemenea recurentul mai menţionează că la data de 01.01.2010 suma datorată constituia 1.683, 47 lei. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul SRL „ Infraservice” este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(l) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurentul SRL „ Infraservice” în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

In acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes." (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 2656171995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul SRL „ Infraservice”, ca inadmisibil. în conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(l) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e : Recursul declarat de către SRL „Infraservice”, se consideră inadmisibil, încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală 5