2ra-2082/14 — Anularea ordinului privind încalcarea disciplinei muncii

Prima instanţă: V. Clima Dosarul nr.2ra-2082/14 Instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnaut ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 02 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Zacon Sofia împotriva hotărîrii judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 14 decembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, adoptă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Zacon Sofia împotriva Instituţiei Medico- Sanitară Publică, Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana cu privire la anularea ordinului nr. 4 din 03 ianuarie 2013 cu privire la încălcarea disciplinei de muncă, recunoaşterea nulităţii ordinului nr. 131-c din 31 decembrie 2007 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, recunoaşterea nulităţii ordinului nr. 15-c din 02 ianuarie 2008,cu privire la angajarea pe durată determinată, modificarea contractului de muncă nr. 349 din 02 ianuarie 2008 la aspectul termenului, din determinat în nedeterminat, emise de către Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana mun.

Chişinău, a c o n s t a t a t : La 26 februarie 2013 Zacon Sofia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Medicale Teritoriale Ciocana mun. Chişinău în care a solicitat anularea ordinului nr.4 din 03 ianuarie 2013 cu privire la încălcarea disciplinei de muncă emis de Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana, modificarea contractului individual de muncă în aspectul termenului contractual. La 22 aprilie 2013 a formulat o cerere de concretizare a acţiunii prin care a solicitat şi modificarea contractului individual de muncă referitor la termen contractual din determinat în nedeterminat, recunoaşterea nulă a ordinului 131-c din 31 decembrie 2007 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, recunoaşterea nulităţii ordinului nr. 15-c din 02 ianuarie 2008 cu privire la angajarea pe durată determinată.

În motivarea pretenţiilor s-a reiterat că activează în calitate de medic de familie din 1995. În anul 2007 s-a pensionat în baza vârstei, dar a continuat să activeze. La 03 ianuarie 2013 a fost chemată de Comisia disciplinară pentru a da explicaţii referitoare la motivele decesului unui pacient Triboi Ion care se afla la evidenţa medicului de familie, sub supravegherea reclamantei. Comisia a constatat 1 erori în activitatea Sofiei Zacon referitor la conduita-pacientului şi completarea documentaţiei medicale, erori care au făcut imposibilă aprecierea acţiunilor medicului de familie şi a stării de sănătate a pacientului şi s-a considerat că au fost încălcate Protocoalele clinice. Prin urmare, reclamanta a fost sancţionată cu mustrare aspră cu ultima preîntâmpinare, ceea ce a determinat ridicarea stimulărilor prevăzute de art. 203 Codul Muncii.

Reclamanta consideră ordinul ilegal deoarece pretinde că a respectat protocoalele clinice, iar sancţiunea aplicată nu este prevăzută de legislaţia din domeniul dreptului muncii, consideră că temeiul aplicării nu este motivat, în ordin nu este indicat termenul de contestare a sancţiunii şi nici organul în care poate fi operată această contestare. Reclamanta a indicat că activează de 40 de ani şi în perioada respectivă nu a fost sancţionată şi nu a încălcat niciodată legislaţia muncii, iar sancţiunea respectivă îi periclitează numele profesional. S-a specificat că nu a primit o copie a contractului individual de muncă şi nu cunoaşte condiţiile contractuale. Prin hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 14 decembrie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată de Zacon Sofia împotriva Instituţiei Medico-Sanitară Publică, Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana privind anularea ordinului nr. 4 din 03 ianuarie 2013 cu privire la încălcarea disciplinei de muncă, recunoaşterea nulităţii ordinului nr. 131-c din 31 decembrie 2007 cu privire la încetarea contractului individual de muncă, recunoaşterea nulităţii ordinului nr. 15-c din 02 ianuarie 2008,cu privire la angajarea pe durată determinată, emise de către Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana mun. Chişinău şi modificarea contractului de muncă nr. 349 din 02 ianuarie 2008 la aspectul termenului, din determinat în nedeterminat, s-a respins.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 s-a respins apelul declarat de Zacon Sofia şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 decembrie 2013. La 07 mai 2014, Zacon Sofia a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 14 decembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, solicitând casarea acestora, cu emiterea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Zacon Sofia să fie admise. În motivarea recursului recurentul a invocat că nu este de acord cu soluţiile emise de instanţele ierarhic inferioare. Ordinul emis de Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana mun. Chişinău îl consideră ilegal. Sancţiunea aplicată nu este una prevăzută de codul muncii, nefiind motivat temeiul aplicării şi termenul de contestare a sancţiunii şi nici organul la care se adresează contestarea.

Nu este de acord cu motivele invocate de instanţa de judecată referitor la aspectul sancţiunii. Consideră hotărîrea instanţei de fond ilegală deoarece nu s-a dat o apreciere la toate probele acumulate în cadrul examinării acţiunii în şedinţele de judecată. Instanţa de apel nu a aplicat corect legea materială şi şi-a întemeiat decizia doar pe presupuneri. Referitor la eliberarea din funcţie la 31 decembrie 2007 şi angajării în baza de termen determinat consideră că instanţa greşit a apreciat probele acumulate. La sfârşitul anului 2007 a fost impusă să scrie cerere de eliberare din funcţie în legătură cu atingerea vîrstei de pensionare, iar ca mai apoi va fi angajată în bază de 2 contract pe un termen determinat.

Cererea a fost tipărită de ea personal sub dictarea şefei resurse umane şi în aceiaşi zi a depus cerere de eliberare şi cerere de angajare în bază de contract. Susţine că instituţia anume direct a indicat în ordin prevederile art.82 din Codul muncii pentru a o duce în eroare. Invocă recurenta că s-a simţit defăimată şi i s-a lezat onoarea şi demnitatea sa profesională prin eliberarea ilegală de la serviciu şi sancţionarea disciplinară fără just temei. Prin referinţa depusă la 19 iunie 2014 Instituţia Medico-Sanitară Publică, Asociaţia Medicală Teritorială Ciocana mun. Chişinău a invocat că soluţiile emise de instanţele investite cu judecarea fondului sunt legale şi întemeiate. Zacon Sofia în rezultatul examinării pacientului Triboi Ion nu a respectat cerinţele instrucţiunii privind modul de eliberarea a certificatului medical de concediu medical, protocolul clinic obligaţional şi obligaţiunile conform fişei de post.

Invocă că raporturile de serviciu cu Zacon Sofia au fost executate în strică conformitate cu legislaţia în vigoare. A pledat pentru respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. Recurenta s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 mai 2014 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor 3 stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes. Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Zacon Sofia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Zacon Sofia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4