2ra-509/15 — Privind anularea ordinului, restabilire în funcție

Dosarul nr.2ra-509/15 Prima instanță: judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (jud.I.Bulhac) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.NN.Cernat, A.Pahopol, A.Gavrilița ) ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Cernenchi Cătălina împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cernenchi Cătălina împotriva ICS”Shan Lian Internatioanl Group” SRL privind anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral c o n s t a t ă : La data de 19 aprilie 2013 Cernenchi Cătălina a depus în instanța de judecată cerere împotriva ICS”Shan Lian Internatioanl Group” SRL privind anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii s-a invocat că prin ordinul nr. 267 P din 03.12.2009 a fost angajată în la serviciu la ICS”Shan Lian Internaţional Group" SRL în funcție de vînzător de produse nealimentare. Prin ordinul nr.145 P din 08.07.2011 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare a fost concediată pentru încălcarea disciplinei de muncă și anume pentru absenţă fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive. Menționează reclamanta că a contestat ordinul nr.145 P din 08.07.2011 în instanţa de judecată și prin hotărîrea din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău a fost anulat ordinul nr.145 P din 08.07.2011 și a fost restabilită la muncă. A indicat reclamanta că dispozitivul hotărîrii din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău a fost pronunţat la orele 17:00, iar reprezentantul ICS „Shan Lian Internaţional Group” SRL l-a ridicat la data de 03.04.2012, fapt confirmat prin înscrisul din dosarul civil.

Afirmă reclamanta că ulterior, prin ordinul nr.94 P din 02.04.2012 în temeiul hotărîrii din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău a fost restabilită la locul de muncă în funcție de vînzător produse nealimentare din 02.04.2012 ora 17:00. Prin ordinul nr.96 P din 03.04.2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare reclamanta, a fost concediată din nou pentru încălcarea disciplinei de muncă şi 1 anume pentru absenţă fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă pe data de 02.04.2012 de la ora 17:00 pînă la ora 21:00. Menționează reclamanta că nu a contestat ordinul nr.96 P din 03.04.2012 în termen de 3 luni din data emiterii acestuia, deoarece prin decizia din 13.09.2012 a Curţii de Apel Chişinău a fost casată integral hotărîrea din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Prin decizia din 27.02.2013 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost casată decizia din 13.09.2012 a Curţii de Apel Chişinău fiind menţinută hotărîrea din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău. Avînd în vedere faptul că prin decizia din 13.09.2012 a Curţii de Apel Chişinău a fost casată hotărîrea din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău reclamanta a solicitat repunerea în termenul de contestare a ordinului nr.96 P din 03.04.2012 prin care a fost concediată și termenul de contestare să fie calculat din 27.02.2013 momentul emiterii deciziei Curții Supreme de Justiție. A mai indicat reclamanta că conform art. 355, alin.1), lit. a) Codul muncii, termenul de contestare a ordinului nr.96 P din 03.04.2012 este de 3 luni, însă din motive justificate a omis acest termen și a solicitat repunerea în termen.

Consideră reclamanta că ordinul nr.96 P din 03.04.2012 este ilegal în fond şi neîntemeiat și care urmează a fi anulat integral. A relatat reclamanta că la 02.04.2012 orele 17:00 împreună cu reprezentantul pîrîtului se aflau în sala de şedinţă în judecătoria Ciocana, mun. Chişinău, unde s-a pronunţat dispozitivul hotărîrii. La 03.04.2012, împreună cu reprezentantul pîrîtului s-au prezentat la judecătoria Ciocana, mun.Chişinău, unde au primit dispozitivul hotărîrii din 02.04.2012 a judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău şi titlul executoriu. Reiterează reclamanta că pîrîtul nu avea nici o bază juridică să emită ordinul de restabilire la serviciu la data de 02.04.2012, odată ce dispozitivul și titlul executoriu a fost eliberat de instanța de judecată abia la data de 03.04.2012.

La fel a obiectat reclamanta și asupra orei restabilirii la serviciu - 17.00, cînd de fapt la acea ora abia se emitea dispozitivul hotărîrii, iar pîrîtul nu a avut nici o posibilitate să emită ordinul la aceiași oră, deoarece nu deținea dispozitivul hotărîrii. Invocă reclamanta că ordinul de restabilire în funcție nr.94 P din 02.04.2012 i- a fost adus la cunoştinţă sub semnătură la 03.04.2012, fapt confirmat prin semnătura reclamantei pe acest ordin. Respectiv pînă la data de 03.04.2012 nu a cunoscut despre existenţa ordinului nr.94 P din 02.04.2012 prin care a fost restabilită în funcție de pîrît. Face referire reclamanta la art.65, alin.2) Codul muncii, care stabilește că ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de angajare trebuie adus la cunoştinţa salariatului, sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării de către părţi a contractului individual de muncă.

La cererea scrisă a salariatului, angajatorul este obligat să-i elibereze acestuia o copie a ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) legalizată în modul stabilit, în termen de 3 zile lucrătoare. Indică reclamanta că a aflat despre faptul că este reangajată în la serviciu la întreprinderea gestionată de pîrît abia la 03.04.2012 atunci cînd i-а fost adus la cunoştinţă, sub semnătură, ordinul nr.94 P din 02.04.2012, iar pîrîtul nu era în drept 2 în asemenea circumstanţe, să o concedieze prin ordinul nr.96 P din 03.04.2012 pe motiv că a lipsit de la lucru mai mult de 4 ore consecutiv pe data de 02.04.2012 de la ora 17:00 pînă la ora 21:00. Ori, reiterează reclamanta că i-а fost adus la cunoştinţă faptul reangajării în cîmpul muncii de la data de 02.04.2012 ora 17:00, abia la 03.04.2012, fapt confirmat prin semnătura de pe ordinul nr.94 din 02.04.2012.

A mai indicat reclamanta că la data de 04.04.2012 a înaintat pîrîtului o cerere prealabilă prin care a solicitat administratorului ÎCS„ Shan Lian Internaţional Group” SRL soluţionarea litigiului de muncă pe cale amiabilă, însă ultimul nu a răspuns. La 26.04.2012 a mai înaintat o cerere prealabilă pîrîtului prin care a solicitat să fie anulat ordinul nr. 96 P din 03,04.2012 privind aplicarea sancţiunii disciplinare. Răspunsul la cererea prealabilă din 26.04.2012 a fost negativ. A solicitat reclamanta și repararea prejudiciului moral și a indicat că este justificată această cerință deoarece s-a simţit umilită, înjosită, a suportat stres puternic, amărăciune, disperare, şoc, nervozitate, insomnie din cauza concedierii ilegale din serviciu de către pîrît.

Mai mult ca atît din data concedierii ilegale de la 03.04.2012 pînă în prezent nu a avut posibilitatea de a se angaja la serviciu.

A solicitat reclamanta Cernenchi Cătălina anularea integrală a ordinului nr.96 P din 03 aprilie 2012 emis de către administratorul ÎCS„Shan Lian Internaţional Group" SRL, Siyong Zheng, cu restabilirea în funcția deținută; repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată pentru contestarea ordinului nr.96 P din 03.04.2012 emis de către ÎCS„Shan Lian Internaţional Group" SRL, iar termenul de adresare în instanţa de judecată să fie calculat din 27 martie 2013 - momentul emiterii deciziei Curţii Supreme de Justiţie; încasarea din beneficiul pîrîtului a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei şi prejudiciul material a cîte 2500 lei salariul lunar, pentru concedierea forţată şi pentru eliberarea ilegală din serviciu, calculat începînd cu 03.04.2012; încasarea din beneficiul pîrîtului „Shan Lian Internaţional Group" SRL a cheltuielilor de judecată.

La 27.01.12014 reclamanta a depus o cerere de concretizare a cerinţei nr.4 şi nr.5 din acţiunea din 19.04.2013, în temeiul art. 56-60 CPC al RM prin care a solicitat pentru aplicarea sancţiunii disciplinare sub formă de concediere ilegală, încasarea din beneficiul pîrîtului ÎCS „Shan Lian Internaţional Group" SRL a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei şi prejudiciul material a cîte 2500 lei, salariul lunar, pentru concedierea forţată şi pentru eliberarea ilegală din serviciu, calculat începînd cu data de 03.04.2012 pînă la data de 06.06.2013, în mărime de 52 500 lei; încasarea de la pîrîtul ÎCS „Shan Lian Internaţional Group" SRL a sumei de 2400 lei cu titlu de cheltuieli.

Prin hotătîrea din data de 30.04.2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, cererea reclamantei a fost admisă parțial și a fost anulat ordinul nt.96p din data de 03.04.2012 de concediere a lui Cernenchi Cătălina; a fost restabilită reclamanta în funcție, a fost încasat de la pîrît în beneficiul reclamantei salariul pentru perioada 03.04.2012-30.04.2014 în mărime de 62333 lei; a fost încasat prejudiciul moral în sumă de 5000 lei și cheltuielile de judecată în sumă 1200 lei pentru asistență juridică, iar în total suma de 6853 lei; a fost încasat de la pîrît taxa de stat în sumă de 1969,99 lei. În rest pretențiile au fost respinse. Totodată, în temeiul art.256, alin.(1), lit.d), 3 alin.(2)CPC s-a dispus plata unui salariu mediu pentru absență forțată de la serviciu în sumă de 2500 lei, care urma să fie executată imediat.

Prin decizia din data de 21.10.2014 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul declarat de ÎCS „Shan Lian Internaţional Group" SRL și a fost casată hotărîrea din data de 30.04.2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău fiind emisă o nouă hotărîre prin care cererea Cătelinei Cernenchi a fost respinsă ca tardivă. La data de 20.01.2015 Cernenchi Cătălina a depus recurs împotriva deciziei din data de 21.10.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că consideră decizia recurată ca fiind ilegală, arbitrară şi contradictorie cu decizia din 16.10.2013 a Curții de Apel Chișinău emisă în speță şi cu hotărîrea primei instanţe din 30.04.2014 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău.

Invocă recurenta că instanța de apel a pus în discuție repetat chestiunea privind repunerea în termen a acțiunii asupra căreia s-a expus instanţa de apel prin decizia din 16.10.2013a Curţii de Apel Chişinău care la moment este irevocabilă. Astfel, indică recurenta că instanţa de apel a casat în mod ilegal și arbitrar hotărîrea primei instanţe din 30.04.2014, încălcînd flagrant art. 6 СEDO referitor la securitatea raporturilor juridice. Relatează recurenta că instanţa de apel prin decizia recurată nu a avut dreptul să examineze şi să respingă cererea de repunere în termen a acţiunii. Aceasta deoarece, în prin hotărîrea instanţei de fond din 30.04.2014, prima instanţă nu a soluţionat pretenţia nr.2 de repunere în termen a acţiunii.

Prin urmare rezultă că instanţa de apel prin decizia recurată a casat hotărîrea din 30.04.2014 într-o parte inexistentă, iluzorie şi anume în partea în care prima instanţă nici nu a examinat şi nu s-a expus asupra pretenţiei de repunere în termen. Totodată pretenţia nr.2 de repunerea în termen a fost deja examinată în mod irevocabil de către instanţa de apel prin decizia din 16.10.2013, prin care recurenta a fost deja repusă o dată în termenul de înaintare a acţiunii din 19.04.2013, iar cauza s-a trimis spre rejudecare pentru examinarea fondului, ceea ce a şi făcut prima instanţă prin hotărîrea din 30.04.2014.

Menționează recurenta că prin decizia irevocabilă din 16.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău, instanţa de apel a concluzionat că avînd în vedere că obiectul de examinare în prima instantă l-a constituit doar termenul de adresare a reclamantei în instanta de judecată și că prima instanță nu a examinat și nu s-a expus asupra fondului cauzei, este necesar de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanta pentru a fi examinata în fond. Aşa dar, pretenţia nr.2 de repunere în termen a acțiunii s-a examinat în mod irevocabil prin decizia 16.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău, în această parte existînd puterea lucrului judecat. Or.

potrivit art.123, alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotârîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Conchide recurenta că avînd în vedere faptul că prin decizia din 16.10.2013 a Curţii de Apel Chişinău s-a examinat pretenţia nr. 2 din acţiunea din 19.04.2013 şi s-a restituit pricina spre rejudecare pentru examinarea fondului, iar prima instanţă 4 prin hotărîrea din 30.04.2014 s-a conformat deciziei irevocabile din 16.10.2013 a Curții de Apel Chișinău şi a examinat acţiunea recurentei, doar în fond, instanţa de apel prin decizia din 21.10.2014 nu a avut dreptul procedural de a examina repetat cererea de repunere în termen a acţiunii.

Afirmă recurenta că Preambulul Convenţiei CEDO în partea sa relevantă este declarată preeminența dreptului ca o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante, iar unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul escurităţii raporturilor juridice, garantat de art. 6 Convenţia CEDO, care cere, între altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie ( cauza Brumărescu c. României. [GC]. nr. 283342/95. Paragraful 61. ECHR 19199-VII şi cauza Roşca c. Moldovei nr. 6267/02. Paragraful 24). Securitatea raporturilor juridice garantat de art. 6 Convenţia CEDO, presupune respectarea caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, astfel încît ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

A mai menționat recurenta că conform jurisprudenţei naţionale, preambulul hotărîrii Parlamentului nr.72 din 28.03.2008 pe marginea audierilor privind hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la Republica Moldova, executarea acestora şi prevenirea încălcării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale hotărîrile CtEDO versus RM constată încălcarea de către autorităţile naţionale a următoarelor drepturi şi libertăţi garantate de Convenţie - dreptul la un proces echitabil. Totodată potrivit preambulului hotărîrii Parlamentului nr.72 din 28.03.2008, cauzele principale ale condamnării Republicii Moldova sunt casarea neregulamentară a hotărîrilor judecătoreşti și emiterea de hotărîri vădit nefondate.

Potrivit art.8 din hotărîrea Parlamentului nr.72 din 28.03.2008, Curţii Supreme de Justiţie i se propune să sistematizeze practica judiciară în scopul aplicării ei uniforme şi în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO. Indică recurenta că în contextul legislaţiei naţionale şi jurisprudenţei CtEDO, instanţa de apel la emiterea deciziei din 21.10.2014 nu era în drept să examineze şi să respingă cererea de repunere în termen a acțiunii, deoarece această chestiune a fost apreciată final şi irevocabil prin decizia din 16.10.2013 a Curţii de Apel Сhişinău, astfel încît în această parte există autoritatea lucrului judecat, motiv pentru care este inadmisibilă o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

A mai menționat recurenta că decizia recurată urmează a fi casată ca fiind ilegală şi contradictorie, fiindcă contravine altei deciziei din 16.10.2013 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a examinat una şi aceeaşi chestiune - cererea de repunere în termen a acțiunii. Respectiv, pe două cazuri similare nu pot exista soluţii diferite, altfel se încalcă art.6 Paragraful 1 Convenţia CEDO dreptul la un proces echitabil. Or, sarcina primordială a justiţiei este consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, iar uniformizarea practicii judiciare naţionale, concordarea acesteia cu jurisprudenţa CtEDO şi cu Convenţia CEDO este principiul de bază la înfăptuirea justiţiei. Reiterează recurenta că instanţa de apel a examinat în mod arbitrar probele, deoarece nu s-a expus asupra nici unui motiv şi argument din referinţa sa declarată 5 împotriva apelului intimatului, fapt care este inadmisibil în coraport cu dreptul la un proces echitabil.

Or, verificînd prin metoda confruntării argumentele din decizia recurată cu argumentele referinţei recurentei din instanţa de apel se constată că instanţa de apel nu s-a expus asupra niciunui argument. Astfel, invocă recurenta că în cazul în care instanţa ezită să dea un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană, dreptul la un proces echitabil. Motivarea hotărîrilor este o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie şi oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, concisă şi fermă, într-un cuvînt să aibă putere de convingere. La fel de exactă trebuie să fie motivarea şi în ce priveşte cererile pe care le-a respins. Nemotivarea hotărîrii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei. Dat fiind faptul că decizia recurată nu corespunde criteriilor menţionate, consideră recurenta că i-а fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 Paragraful 1 Convenţia CEDO. De asemenea, consideră că instanţa de apel era obligată să examineze referinţa, anume prin prisma prevederilor art. 6 Paragraful 1 Convenţia CEDO, dreptul la un proces echitabil, fiindcă legislaţia naţională nu conţine reglementări exprese în sensul dat.

Ori, potrivit jurisprudenţei CtEDO în cauza Fomin vs Moldova, Curtea a statuat că rolul unei decizii motivate este să demonstreze părţilor că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părţilor posibilitatea de a o contesta, precum şi posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanţă de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administraţiei justiţiei (c. f.Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/09, paragraf 30,27septembrie 2001). Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanţei, dar și obligaţia corespunzătoare a instanţei de a arăta în motivarea sa motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.

Conchide recurenta că prima instanţă a asigurat desfăşurarea unui proces echitabil, iar instanţa de apel nu a asigurat desfăşurarea unui proces echitabil în cauza dată, decizia recurată fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 § 1 şi 3 din Convenţie. Examinînd temeiurile recursului declarat de Cernenchi Cătălina împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în 6 care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Cernenchi Cătălina împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cernenchi Cătălina împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.art.433, lit. a), 440, alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Cernenchi Cătălina împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 7