3ra-778/14 — Obligarea eliberării actelor

Dosarul nr.3ra-778/14 Prima instanţă: Judecătoria Floreşti (jud. Sv. Bucur) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi (jud. E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 02 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Povari Alexandr împotriva deciziei din 18 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Povari Alexandr împotriva executorului judecătoresc Chiriţa Ilie privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral, constată: La data de 06.03.2012, Povari Alexandr a depus în instanţa de judecată cerere împotriva executorului judecătoresc Chiriţa Ilie privind accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii s-a indicat că, la data de 23.01.2012 a expediat executorului judecătoresc Chiriţa Ilie o solicitare referitor la expedierea copiilor emise în cadrul procedurii de executare a hotărîrilor judecătoreşti de încasare a datoriei de la Grădinari V. şi Dragan A. Deși, executorul judecătoresc a primit solicitarea la data de 26.01.2012, în termenul prevăzut de Legea cu privire la petiţionare, nu a expediat răspunsul şi copiile solicitate. Cere reclamantul, obligarea executorului judecătoresc să-i expedieze răspunsul la informaţia solicitată şi repararea prejudiciului moral cauzat. Prin hotărîrea din 24 octombrie 2013 a judecătoriei Floreşti, cererea lui Povari Alexandr a fost respinsă.

Prin decizia din 18 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi a fost respins apelul declarat de Povari Alexandr şi menţinută hotărîrea din 24 octombrie 2013 a judecătoriei Floreşti. La data de 06 mai 2014 Povari Alexandr a depus recurs împotriva deciziei din data de 18.03.2014 a Curții de Apel Bălți. În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este nefondată și emisă cu comiterea unor greșeli și indicarea unor părți care sunt părți ale procesului. De asemenea a indicat recurentul că, este greșită concluzia instanței de apel referitor la faptul că, sediul executorului judecătoresc este altul și acesta nu ar fi primit solicitarea, deși la materialele cauzei este anexat avizul de recepţie a solicitării cu ștampilă și semnătura executorului judecătoresc, care confirmă primirea acesteia.

Astfel, indică recurentul că, aceste circumstanțe nu au fost elucidate. Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentele recurentei privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept material şi procedural Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Povari Alexandr, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Povari Alexandr împotriva deciziei din data de 18 martie 2014 a Curţii de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală