2ra-1994/14 — Anularea parţială a actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1994/14 prima instanţă: I. Moldovan instanţa de apel: E. Secneru, A. Parpalac, Sv. Leu ÎNCHEIERE 26 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Buciuceanu Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Buciuceanu Boris împotriva Consiliului raional Anenii Noi cu privire la anularea parţială a actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Căuşeni din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul Raional Anenii Noi şi casată hotărârea judecătoriei Anenii - Noi din 04 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 06 noiembrie 2012, Buciuceanu Boris s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Raional Anenii Noi cu privire la anularea parţială a actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţă forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că în temeiul Hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 09 iulie 2012, prin Decizia Consiliului Raional Anenii Noi nr.04-10 din 10 iulie 2012, a fost restabilit în funcţia de director interimar al Instituţiei medico- sanitare publice „Centrul de Sănătate Mereni”, însă conform p.3 al deciziei, a fost eliberat din funcţia respectivă conform art.86 alin.(l) lit. k). în colaborare cu art. 263 lit. b) din Codul Muncii, începînd cu 10 iulie 2012. Menţionează reclamantul că drept temei pentru eliberarea din funcţie a constituit faptul că în perioada în care Boris Buciuceanu a deţinut prin cumul funcţia de director interimar, având atribuţii de mânuire a valorilor băneşti sau materiale, a comis acţiuni culpabile, care servesc temeiuri incontestabile pentru pierderea încrederii Consiliului Raional Anenii Noi în calitate de fondator al Instituţiei medico- sanitare Publice „Centrul de Sănătate Mereni”.

Aceste temeiuri de concediere au fost constatate cu certitudine din textul deciziei în baza Ordinului N.17 din 07.04.2012 şi nr.18 din 10.04.2012, emise de directorul interimar al „Centrului de Sănătate Mereni”.

Consideră reclamantul că Decizia Nr. 04 - 10 din 10 iulie 2012, nu corespunde realităţii şi Consiliul Raional a fost indus în eroare căci prin Decizia nr.01-03 din 18 februarie 2010 cu privire la delimitarea juridică a asistenţei medicale primare în raion, Boris Buciuceanu a fost numit medic şef la CS „Mereni”, în funcţia de director interimar, cu funcţia de bază şi nicidecum prin cumul, cum este menţionat în textul Deciziei nr. 04-10 din 10 iulie 2012. Precizează reclamantul că cu ordinul nr.17 din 07.04.2012 şi nr.18 din 10.04.2012, emise de Directorul interimar Maria Busmachiu, a făcut cunoştinţă la data de 13 iulie 2012, după ce a solicitat aceste ordine pentru cunoştinţă în baza deciziei nr. 04-10 din 10 iulie 2012, adică peste 3 luni de zile cu titlu „Concedierea salariatului care mânuieşte nemijlocit valori băneşti sau materiale, pentru comiterea unor acţiuni culpabile, dacă aceste acţiuni pot servi drept temei pentru pierderea încrederii angajatorului faţă de salariatul respectiv”.

În aşa fel, Ordinul Nr. 17 din 07.04.2012 şi nr.18 din 10.04.2012, nici nu i s-a adus la cunoştinţă. La Consiliul Raional Anenii Noi ordinele au fost prezentate fără ca să fie aduse la cunoştinţă.

Indică recurentul că Ordinul N.17 din 07.04.2012, ţine de evaluarea activităţii medicale din trimestrul I al anului 2012, adică de activitatea reclamantului de medic şi nu are nici o legătură cu activitatea lui Boris Buciuceanu în calitate de director interimar al „Centrului de Sănătate Mereni” ce a activat din 18 februarie 2010 până la 09 decembrie 2011. Consideră reclamantul, că Ordinul Nr.18 din 10.04.2012 nu corespunde realităţii deoarece conform ordinului Nr.43 al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova din 27.12.2007, HG 1593 din 29.12.2003 şi a Demersului nr.66/01 din 27.01.2011, aprobat de Preşedintele Raionului Anei Noi, reclamantului i s-a permis utilizarea automobilului Skoda Octavia AN AW 043 pentru asigurarea funcţionării „Centrului de Sănătate Mereni” cu acordarea sporului la salariu pentru îndeplinirea funcţiei de şofer.

Menţionează în acest sens, că salariul pentru îndeplinirea funcţiei de şofer nu a primit şi nu a fost adăugat la salariul de bază. La CS „Mereni” nu sunt condiţii de păstrare a bunurilor materiale şi dimensiunile garajului-depozitului nu permit păstrarea lor în incinta CS „Mereni”. Anvelopele de vară se păstrau în beci la rece la reclamant acasă, cum prevăd regulile generale. Nu corespunde realităţii că anvelopele de vară la maşina de serviciu „Skoda” erau instalate la maşina personală deoarece dimensiunile şi caracteristicile tehnice sunt diferite şi este imposibil din punct de vedere tehnic. Precizează reclamantul că pe parcursul perioadei de angajare, din februarie 2010 şi pînă la eliberarea din funcţie, de către fondator sau alte organe de supraveghere şi control n-au fost stabilite încălcări şi nu a fost tras la răspundere conform prevederilor Regulamentului.

Astfel, la 23 iulie 2012 s-a adresat cu cererea prealabilă privind revocarea actului administrativ la Consiliul raional, dar a fost informat prin răspunsul N.83 din 20 august 2012, că cererea sa se va examina la următoarea şedinţă a Consiliului. Cere Boris Buciuceanu, anularea parţială a Deciziei Consiliului raional Anenii Noi nr.04-10 din 10 iulie 2012 şi anume p.3,4, 6 şi 7; restabilirea lui Boris Buciuceanu în funcţia de director interimar al IMSP CS „Mereni”; încasarea de la Consiliul raional Anenii Noi a salariului mediu pentru perioada de inactivitate impusă în mărime de 150 000 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 30 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Anenii Noi din 04 noiembrie 2013, acţiunea reclamantului a fost admisă integral.

Consiliul raional Anenii - Noi ne fiind de acord cu hotărîrea menţionată a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii reclamantului. Consideră apelantul, că concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi normele de drept material au fost încălcate şi aplicate eronat. Prin decizia Curţii de Apel Căuşeni din 20 martie 2014, apelul declarat de Consiliul Raional Anenii Noi a fost admis, casată hotărârea judecătoriei Anenii - Noi din 04 noiembrie 2013 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea înaintată de către Buciuceanu Boris a fost respinsă.

La 22 aprilie 2014, Buciuceanu Boris a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. A invocat că motivele casării hotărîrii primei instanţe nu au fost aduse la cunoştinţă a menţionat că cererea de recurs motivată va fi înaintată instanţei supreme după recepţionarea deciziei integrale. Astfel, la 05 mai 2014, Buciuceanu Boris a depus suplimentar cerere de recurs. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că de către prima instanţă şi instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material.

În acest sens, indică recurentul că instanţa de apel a dat o apreciere superficială şi eronată circumstanţelor de fapt ale cauzei şi a aplicat norme legale ce nu urmau a fi aplicate. De asemenea, invocă recurentul că instanţa de apel a comis încălcări de ordin procedural dat fiind faptul că pricina civilă a fost examinată fără a fi introdus în proces intervenientul accesoriu Buşmachiu Maria (numită în calitate de Director al Instituţiei medico-sanitare Publice „Centru de Sănătate Mereni” prin aceeaşi Decizie a Consiliului raional Anenii Noi nr.04-10 din 10.07.2012), în vederea confirmării circumstanţelor şi temeiurilor ce au stat la baza adoptării Deciziei Consiliului raional Anenii Noi nr.04-10 din 10.07.2012, în privinţa lui Buciuceanu Boris.

La 20 iunie 2014, Consiliului raional Anenii Noi a depus referinţă la recursul indicat supra, solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat. Consideră intimatul că decizia Curţii de Apel este întemeiată şi corectă, instanţa stabilind cu certitudine că concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi că normele de drept material au fost încălcate şi aplicate eronat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea sunt declarative şi nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material, motiv pentru care acestea nu pot fi reţine de către instanţe de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel.

Complementar, Colegiul reţine că recurentul invocă şi încălcarea normelor de drept procedural, indicînd în acest sens că pricina civilă a fost examinată fără a fi introdus în proces intervenientul accesoriu Buşmachiu Maria (numită în calitate de Director al Instituţiei medico-sanitare Publice „Centru de Sănătate Mereni” prin aceeaşi Decizie a Consiliului raional Anenii Noi nr.04-10 din 10.07.2012).

Astfel, Colegiul reiterează că normele de drept procedural, în temeiul art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Respectiv, o încălcare a normelor de drept procedural nu poate fi constatată. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Buciuceanu Boris ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Buciuceanu Boris se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru