2rac-310/14 — Încasarea sumei

dosarul nr.2rac-310/14 prima instanţă: V. Efros instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 26 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea comercială „Melconic” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Agentex” societate cu răspundere limitată împotriva societăţii comerciale „Melconic” societate cu răspundere limitată, cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea comercială „Melconic” societate cu răspundere limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 16 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 16 septembrie 2011, societatea comercială „Agentex” societate cu răspundere limitată a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva societăţii comerciale „Melconic” societate cu răspundere limitată, cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că în temeiul contractului din 01 noiembrie 2010, în perioada ianuarie 2011 - iunie 2011, a prestat servii de pază la casa de locuit din str. S. Lazo, 25 mun. Chişinău. Menţionează reclamantul că pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile de plată, acumulând restanţă în sumă de 60 000 lei, fapt ce l-a determinat pe primul să se adreseze în instanţa de judecată.

Cere SC „Agentex” SRL, încasarea de la pârât a sumei debitoare în mărime de 60 000 lei, a penalităţii în mărime de 79 900 lei şi a dobânzii de întârziere în valoare de 4 254 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la SRL „Melconic” în beneficiul SRL „Agentex”, suma în mărime de 10 000 lei cu titlu de datorie, 79 900 lei cu titlu de penalitate, 4 254 lei cu titlu de dobândă de întârziere şi cheltuieli judiciare în mărime de 4325 lei, în total 98 479 (nouăzeci şi opt de mii patru sute şaptezeci şi nouă) lei. Nefiind de acord cu hotărârea menţionată, administratorul SRL „Melconic”, Selevestru Irina a înaintat o cerere de apel prin care a solicitat admiterea apelului şi casarea integrală hotărârii Judecătoriei Centru din 16 octombrie 2013, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea apelului a indicat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, apelul declarat de SC „Melconic” SRL a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 octombrie 2013. La 14 aprilie 2014, SC „Melconic” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată.

În special, invocă recurentul că de către prima instanţă şi instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi procedural. În acest sens, indică recurentul că pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, astfel că, administratorului SRL „Melconic” nu i s-a comunicat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată. De asemenea, indică recurentul că hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. La caz, menţionează recurentul că, competentă sa judece cauza este instanţa care supraveghează procesul de insolvabilitate. Cu referire la încălcarea normelor de drept material, susţine recurentul că instanţa la emiterea deciziei, urma să aplice prevederile Legii insolvabilităţii care stabileşte faptul că calcularea penalităţii se suspendă şi nu prevederile Cod Civil, care stabilesc că penalitatea se calculează.

Consideră recurentul că aprecierea probelor de către instanţa de fond şi cea de apel a fost arbitrară, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a cazului. La 09 iunie 2014, SC „Agentex” SRL a depus referinţă la cererea de recurs, menţionând că cererea de recurs nu conţin motive de recurs astfel, fiind inadmisibilă şi neîntemeiată în fapt. Specifică intimatul că recursul exercitat, conform secţiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt, iar simpla nemulţumire a părţilor de soluţia adoptată de instanţele inferioare nu poate constitui motiv de recurs, dacă nu este invocat vreunul din temeiurile de recurs expres prevăzute de lege.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele ierarhic inferioare aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Astfel, cu referire la încălcarea normelor de drept procedural, Colegiul precizează că potrivit înscrisurilor anexate la dosar, recurentul a fost citat legal despre data, ora şi locul examinării pricinii, fiind prezente şi avizele de recepţie ale citaţiilor pentru şedinţele de judecată (f.d. 70, 72, 78, 82 şi 83). În privinţa argumentul recurentului precum că hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale, Colegiul menţionează că potrivit încheierii Judecătoriei Centru, cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „ Agentex” împotriva SRL „ Melconic” în proces de insolvabilitate a fost strămutată la Curtea de Apel Economică, iar ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Economice din 12 decembrie 2011, cauza a fost transmisă la Judecătoria Centru spre examinare după competenţă, act necontestat de către părţi.

Cu referire la încălcarea normelor de drept material, Colegiul consideră argumentele invocate în acest sens declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţine de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Cu adevărat, sumele pretinse de reclamant constituie cheltuieli ale procesului de insolvabilitate, însă conform contractului de prestări servicii de pază, părţile, inclusiv administratorul procesului de insolvabilitate, au prevăzut achitarea penalităţilor în caz de neexecutare a obligaţiilor de plată a sumelor pentru serviciile prestate.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Melconic” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea comercială „Melconic” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru