2r-633/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: V. Varaniţă dosarul nr: 2r-633/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol DECIZIE 25 iunie2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Iurcu împotriva Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti cu privire la încasarea sumei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea apelantei Zinaida Dominte cu privire la acordarea termenului suplimentar pentru depunerea apelului motivat, restituită cererea de apel depusă de Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti din motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel cu privire la înlăturarea neajunsurilor şi restituită Zinaidei Dominte taxa de stat constată: La 21 mai 2013 Ion Iurcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că la 07 mai 2009 i-a dat cu titlu de împrumut Zinaidei Dominti suma de 2140 Euro, care urma să fie restituită până la 07 iunie 2010, în acest sens fiind întocmită o recipisă. Menţionează că în calitate de garant a executării obligaţiilor pecuniare de către Zinaida Dominti a participat Valeriu Dominti, semnând recipisa nominalizată. Afirmă că până la momentul actual împrumutul nu a fost restituit. Solicită încasarea forţată din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a sumei de 2140 Euro, precum şi a tuturor cheltuielilor de judecată, suportate efectiv de către reclamant (cheltuieli de achitare a taxei de stat, cheltuieli de asistenţă juridică).

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 15 octombrie 2013 a fost admisă acţiunea, încasat de la Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti în mod solidar, în beneficiul lui Ion Iurcu datoria în baza recipisei din 07 mai 2009 în mărime de 2140 Euro în lei MD la cursul oficial al Băncii Naţionale a Republicii Moldova la data executării hotărârii, dobânda de întârziere în mărime de 729 Euro în lei MD la 1 cursul oficial al Băncii Naţionale a Republicii Moldova la data executării hotărârii şi cheltuielile de judecată în sumă de 150 lei şi încasat de la Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti în mod solidar, în beneficiul statului diferenţa taxei de stat în mărime de 1221,93 lei.

La 14 noiembrie 2013 Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti au depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă, precum şi scutirea parţială de la plata taxei de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respinsă cererea Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel a Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti împotriva hotărârii primei instanţe, prezentând apelanţilor termen până la data de 21 ianuarie 2014 ora 930 pentru prezentarea apelului motivat şi achitarea taxei de stat în sumă de 1028,95 lei şi numită şedinţa de judecată pentru data de 18 februarie 2014 ora 1000 în incinta Curţii de Apel Chişinău (str. Ştefan cel Mare, 73 sala nr.3).

Totodată, au fost preîntâmpinaţi apelanţii despre posibilitatea restituirii cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel. La 21 ianuarie 2014 Zinaida Dominte a depus cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen pentru depunerea apelului motivat (f. d. 79). La 17 februarie 2014 Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti au depus apel desfăşurat, prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă. La fel au solicitat încasarea de la Ion Iurcu în beneficiul lor a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 a fost respinsă cererea apelantei Zinaida Dominte cu privire la acordarea termenului suplimentar pentru depunerea apelului motivat, restituită cererea de apel a Zinaidei Dominte şi Valeriu Dominte împotriva hotărârii primei instanţe, din motivul neîndeplinirii în termen a indicaţiilor instanţei de apel privind înlăturarea neajunsurilor şi restituită Zinaidei Dominte taxa de stat în mărime de 1028,95 lei, conform ordinului de încasare a numeralului nr. 68085553 din 21 ianuarie2014, de către organele fiscale prin intermediul Trezoreriei de Stat. La 11 martie 2014 Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti au declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 18 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi remiterea cauzei la Curtea de Apel Chişinău pentru a fi judecată în ordine de apel.

Susţine că la şedinţa Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 nu au participat, iar copia încheierii au primit-o abia la 27 februarie 2014, fapt dovedit prin ştampila poştală de pe plic, considerând că nu au omis termenul de declarare a recursului. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, considerând-o ilegală. Menţionează că întru executarea încheierii instanţei de apel din 12 decembrie 2013, la 21 ianuarie 2014 au achitat taxa de stat, totodată solicitând termen suplimentar pentru a depune un apel motivat, din motiv că până atunci nu au primit o copie redactată a hotărârii primei instanţe. 2 Afirmă că la 17 februarie 2014, adică cu o zi înainte de şedinţa instanţei de apel, au depus cerere de apel motivată la care au anexat şi recipisele în original ce dovedeau faptul că au restituit datoria lui Ion Iurcu.

Consideră că în aşa fel au îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel. Consideră că odată cu depunerea demersului privind acordarea unui termen suplimentar pentru depunerea apelului motivat, instanţa de apel era obligată să se expună asupra acestui demers înainte de a decide asupra restituirii apelului, să-l admită, acordându-le acest termen sau să-l respingă. Indică că până la momentul depunerii apelului motivat de către ei, instanţa de apel asupra acestui demers nu s-a expus, astfel, până la data de 18 februarie 2014, când demersul respectiv a fost respins, nu se putea considera că indicaţiile instanţei de apel nu au fost îndeplinite, deoarece până atunci nu exista un act de dispoziţie judecătoresc, prin care s-ar fi decis dacă li se acordă sau nu acest teren suplimentar.

Deoarece în cazul unei eventuale admiteri a acestui demers, ei ar fi avut dreptul de a depune apelul motivat până la data indicată în încheierea respectivă. Menţionează că demersul de acordare a termenului suplimentar pentru depunerea apelului motivat a fost respins de instanţa de apel la 18 februarie 2014, la aceeaşi dată a fost dispusă restituirea apelului din motivul neexecutării indicaţiilor instanţei de apel. Însă către această dată apelul motivat deja a fost depus în cancelaria instanţei de apel, astfel indicaţiile instanţei de apel deja erau îndeplinite. Consideră că în condiţiile descrie, restituirea cererii de apel, din motivul pretinsei neîndepliniri a indicaţiilor instanţei de apel, după ce aceste indicaţii au fost îndeplinite integral, reprezintă o îngrădire a accesului nostru la justiţie şi o încălcare a dreptului nostru la un proces echitabil, iar încheierea privind restituirea apelului este vădit ilegală şi necesară de a fi casată.

Mai indică că în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) CPC,participanţii la proces sunt în drept să înainteze cereri, inclusiv cereri de acordare a termenului suplimentar pentru depunerea apelului motivat. Remarcă că asupra cererilor şi demersurilor participanţilor la proces instanţa se pronunţă prin încheiere, respectiv şi asupra acestei cereri, dacă instanţa o considera neîntemeiată, urma să se pronunţe prin încheiere, dispunând respingerea ei şi refuzând de a acorda termen suplimentar. Menţionează că refuzul de a acorda un termen suplimentar pentru efectuarea unui act de procedură, făcut după ce actul deja a fost efectuat, e lipsit de orice sens. Consideră neîntemeiat argumentul instanţei, invocat în încheiere, precum că cererea de acordare a termenului suplimentar pentru depunerea apelului nu e întemeiată, deoarece au avut timp suficient pentru primirea copiei hotărârii motivate.

În acest sens invocă prevederile art. 236 alin. (8) CPC conform căror hotărârea motivată se trimite participanţilor la proces în termen de 5 zile. Conform prevederilor art. 100 alin. (1) CPC, actele de procedură (inclusiv hotărârea de judecată) se comunică participanţilor la proces contra semnătură, sau prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepţie sau în alt mod care să asigure confirmarea primirii lui. 3 Invocă că contrar prevederilor legale citate hotărârea nu numai că nu le-a fost expediată în modul prevăzut de art. 100 alin. (1) CPC, dar în general nu le-a fost expediată, drept urmare fiindu-le încălcate drepturile lor procedurale de a primi hotărârea motivată, încălcare care a condiţionat imposibilitatea depunerii apelului motivat.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 20 februarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 90), iar recurenţii susţin că au recepţionat-o la 27 februarie 2014, ce se confirmă prin plicul anexat la cererea de recurs (f. d. 102). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului şi temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare; După cum rezultă din materialele dosarului prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 a fost respinsă cererea Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel a Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti împotriva hotărârii primei instanţe, prezentând apelanţilor termen până la data de 21 ianuarie 2014 ora 9.30 pentru prezentarea apelului motivat şi achitarea taxei de stat în sumă de 1028,95 lei şi numită şedinţa de judecată pentru data de 18 februarie 2014 ora 1000 în incinta Curţii de Apel Chişinău (str. Ştefan cel Mare, 73 sala nr.3).

Totodată, au fost preîntâmpinaţi apelanţii despre posibilitatea restituirii cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel.

Tot actele cauzei demonstrează că la data de 21 ianuarie 2014, Zinaida Dominti a depus o cerere prin care a solicitat anexarea dovezii cu privire la achitarea taxei de stat pentru depunerea apelului, totodată solicitând acordarea unui termen suplimentar pentru prezentarea apelului motivat (f. d. 79). Se constată, însă, că cererea cu privire la acordarea termenului suplimentar pentru depunerea apelului motivat, deşi urma a fi soluţionată la data de 21 ianuarie 2014, data depunerii acestei cereri şi expirării, de altfel, a termenului acordat pentru depunerea cererii de apel motivată, nu a fost examinată de instanța de apel până la 18 februarie 2013. 4 În aceste condiții, este evident că instanța de apel neîntemeiat a respins, prin încheierea din 18 februarie 2013, cererea apelantei Zinaida Dominti cu privire la acordarea termenului suplimentar pentru prezentarea apelului motivat, or, neexaminarea cererii menţionate în ziua expirării termenului pentru depunerea apelului motivat, adică 21 ianuarie 2014, în mod tacit a dus la prelungirea termenului dat, apelanții, la 17 februarie 2013, depunând apelul motivat (f. d. 80-82).

Prin urmare, respingerea de către instanţa de apel la 18 februarie 2014 a cererii cu privire la acordarea unui termen suplimentar pentru prezentarea apelului motivat a fost inutilă, în condiţiile în care cererea dată nu a fost examinată în sensul respingerii sau admiterii ei la data expirării termenului acordat, iar la 17 februarie 2013 apelanţii au înlăturat şi neajunsul dat. Pe cale de consecinţă, fiind cert că la data de 18 februarie 2014 toate indicațiile din încheierea instanței de apel din 12 decembrie 2013, inclusiv și depunerea apelului motivat, erau înlăturate, se constată a fi ilegală și soluția instanței de apel cu privire la restituirea apelului depus de Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti, de a casa încheierea instanţei de apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel pentru judecarea apelului în fond. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Zinaida Dominti şi Valeriu Dominti. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Iurcu împotriva Zinaidei Dominti şi Valeriu Dominti cu privire la încasarea sumei cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5