2ra-1891/15 — Restituirea împrumutului

prima instanţă: V.Cupcea dosarul nr. 2ra-1891/15 instanţa de apel: N.Vascan, Iu.Cotruţă, E.Clim ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Galina Stratulat, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Dominti Zinaida, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Motricală Tudor împotriva Zinaidei Dominti privind încasarea împrumutului restant, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Dominti Zinaida şi modificată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 iunie 2012, prin micşorarea încasării sumei, c o n s t a t ă La 03 mai 2012, Motricală Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Zinaidei Dominti privind încasarea împrumutului restant, penalităţii de întîrziere şi compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de împrumut nr. 01/2010 din 12 august 2010, i-a acordat Zinaidei Dominti un împrumut în sumă de 5 460 dolari SUA, cu termenul de rambursare pînă la 12 noiembrie 2010. Susţine că, potrivit pct. 3 şi 6 al contractului de împrumut, Dominti Zinaida s-a obligat să ramburseze suma de 5 460 dolari SUA în termen de 3 luni, adică nu mai tîrziu de 12 noiembrie 2010, însă, ultima nu şi-a onorat obligaţiile contractuale privind rambursarea la timp şi integral a împrumutului, astfel fiind încălcate prevederile contractuale. De asemenea a a menţionat că, conform pct. 8 din contractul enunţat, în cazul încălcării condiţiilor contractuale, pîrîta este obligată să achite o penalitate în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la achitarea deplină a sumei.

Astfel, în perioada 12 noiembrie 2010 – 12 noiembrie 2011 s-a calculat o penalitate de întîrziere în mărime de 1 992.09 dolari SUA, calculată conform următorului calcul: 5 460 dolari SUA x 0,1% x 365 zile =1 992.09 dolari SUA. La 01 dcembrie 2010, întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, s-a adresat pîrîtei cu pretenţie privind executarea obligaţiunilor, însă pînă în prezent a ignorat îndeplinirea obligaţiilor sale. Cere, reclamantul, încasarea de la Dominti Zinaida a datoriei în mărime de 5 460 dolari SUA, penalităţii de întîrziere în mărime de 1 992.09 dolari SUA şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 406 lei şi 1 092 dolari SUA.

Prin hotărârea judecătoriei Orhei din 05.06.2012 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, fiind dispusă încasarea de la Dominti Zinaida în beneficiul lui Motricală Tudor datoria în sumă de 5 640 dolari SUA, penalitatea de întîrziere în sumă de 1 992.09 dolari SUA sau echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 400 lei, în rest pretenţiile fiind respinse ca neîntemeiate. S-a încasat de la Dominti Zinaida în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2 286.90 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Dominti Zinaida a depus cerere de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2015 a fost admis apelul declarat de către Dominti Zinaida, modificată hotărîrea Judecătoriei Orhei din 05 iunie 2012 în partea încasării de la Dominti Zinaida în beneficiul lui Motricală Tudor a penalităţii de întîrziere prin micşorarea sumei încasate de la 1 992.09 dolari SUA până la 1 015 dolari SUA, în rest hotărârea Judecătoriei Orhei din 05 iunie 2012 s-a menţinut. La 25 mai 2015, Dominti Zinaida a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, solicitînd casarea acestora şi pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului s-a indicat că, la examinarea cauzei în ordine de apel, instanţa a dat o apreciere contradictorie şi eronată circumstanţelor pricinii.

Menţionează că, instanţa de apel nu a luat în considerare că, la materialele cauzei lipsesc probe care ar demonstra că, am primit suma indicată în acţiune. Mai mult ca atît, raportul de expertiză efectuat în prezenta pricină nu poate fi admisă ca probă, deoarece nu a fost întocmit corespunzător, neluîndu-se în considerare prevederile art. 158 şi art. 122 alin. (3) CPC. Consideră că, au fost aplicate eronat prevederile art. 118 alin. (1) CPC în coroborare cu art.art. 705 alin. (1), 666 ale Cod civil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 18 martie 2015 (f.d.

241), însă la materialele cauzei nu sunt probe în vederea recepţionării contra semnătură de către recurent a copiei deciziei contestate, recursul se consideră declarat în termen. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Dominti Zinaida urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către Dominti Zinaida este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că, argumentele invocate de către Dominti Zinaida în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Dominti Zinaida ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Dominti Zinaida, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Galina Stratulat Valentina Clevadî 4