2ra-1979/14 — Executarea prescripţiei de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituirea contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare

prima instanţă – V. Stratan dosarul nr. 2ra-1979/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova şi Oleg Suslov împotriva Întreprinderii Mixte „Elita-5-Auto” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la executarea prescripţiei de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituirea contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 octombrie 2013, prin care a fost respinsă acţiunea ca fiind tardivă constată: La 24 iunie 2013 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al RM şi Oleg Suslov au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Elita-5-Auto” SRL cu privire la executarea prescripţiei de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituirea contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare. În motivarea acţiunii au indicat că în rezultatul controlului de stat efectuat de către Inspectoratul Principal de Stat în Standartizare, Metrologie şi Protecţia Consumatorilor la ÎM „Elita-5-Auto” SRL, iniţiat în baza petiţiei lui Oleg Suslov nr. 198-p din 13 iunie 2008, s-a constatat că agentul economic a încălcat termenul prevăzut de lege, de cel mult 14 zile de la data înaintării reclamaţiei pentru soluţionarea acesteia.

Menţionează că în vederea executării legii şi în scopul revendicării drepturilor încălcate ale consumatorului, reieşind din faptul că agentul economic a încălcat modul de examinare a reclamaţiei, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, pct. 8 subpct. 10 al Hotărârii Guvernului nr. 586 din 16 iunie 2005 privind Regulamentul Serviciului Standartizare şi Metrologie, a fost eliberată Prescripţia de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituire a contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare nr. 00157 din 17 iulie 2008, prin care se obligă ÎM „Elita-5-Auto” SRL să restituie contravaloarea autoturismului ALFA Romeo 156MZ2.OJTS consumatorului Oleg Suslov.

Afirmă că în conformitate cu art. 22 alin. (3) lit. 1) din Legea privind protecţia consumatorilor, deciziile urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data recepţionării de către agentul economic, însă până în prezent agentul economic nu a executat prescripţia de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire, restituire a contravalorii produsului/serviciului necorespunzător, nr. 00157 din 17 iulie 2008, fapt prin care sunt încălcate grav drepturile fundamentale ale consumatorului. Solicită obligarea pârâtului să restituie contravaloarea autoturismului ALFA Romeo 156MZ2.OJTS lui Oleg Suslov conform Prescripţiei nr. 00157 din 17 iulie 2008. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 25 octombrie 2013 a fost respinsă acţiunea ca fiind tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 aprilie 2014 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată, bazată pe aplicarea eronată şi incorectă a normelor de drept.

Afirmă că atât Judecătoria Botanica mun. Chişinău, cât şi Curtea de Apel Chişinău a apreciat în mod eronat faptul încălcării de către Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi consumatorul Oleg Suslov a termenului de prescripţie de 3 ani Susţine că până la momentul actual consumatorul a întreprins acţiuni de executare a prescripţiei date şi anume la 29 noiembrie 2010 prin încheierea nr. 083-50/10 executorul judecătoresc Snejana Anati a intentat procedura de executare în baza Prescripţiei nr. 00157 din 17 iulie 2008 emisă de către Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei Metrologiei şi Protecţia Consumatorilor. La 12 iulie 2011 ÎM „Elita-5-Auto” SRL a depus contestaţia împotriva creditorului Oleg Suslov, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Snejana Anati cu privire la contestarea actelor executorului judecătoresc, pe motiv că Prescripţia nu reprezintă document executoriu în sensul art. 11 Cod de Executare.

Indică că la 18 iunie 2012 Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a respins cererea ÎM „Elita-5-Auto” SRL cu privire la anularea încheierii privind intentarea procedurii de executare. Iar la 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Chişinău prin decizia irevocabilă, a admis cererea de recurs depusă de către ÎM „Elita-5-Auto” SRL, a casat hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 iunie 2012, şi a emis o nouă hotărâre prin care a admis contestaţia ÎM „Elita-5-Auto” SRL cu anularea încheierii nr. 083-50/10 din 29 noiembrie 2010 emisă de executorul judecătoresc Snejana Anati, cu încetarea procedurii de executare.

Consideră că dreptul la acţiune s-a născut la 15 noiembrie 2012, dată când Curtea de Apel Chişinău a anulat încheierea executorului judecătoresc privind intentarea acţiunii de executare, pe motiv că Prescripţia de remediere gratuită a deficienţelor, înlocuire gratuită sau restituire a contravalorii produsului necorespunzător nr. 00157 din 17 iulie 2008 nu este document executoriu în sensul art. 11 Cod de Executare şi în vederea executării acesteia urmează a fi depusă acţiune în instanţa de judecată. Deoarece, până atunci dreptul consumatorului la restituirea contravalorii conform Prescripţiei emise de Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor era în curs de examinare în instanţa de judecată.

Susţine că în temeiul art. 267 alin. (1) şi art. 272 alin. (1) Cod civil, termenul de prescripţie pentru intentarea acţiunii civile avea să expire la 15 noiembrie 2015, însă atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu a ţinut cont de acest fapt. Menţionează că din cauza că practica judecătorească în acest sens nu este uniformă, consumatorul până la 15 noiembrie 2012 când Curtea de Apel Chişinău a anulat hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău şi încheierea executorului, nu avea de unde şti că pentru executarea Prescripţiei nr. 00157 din 17 iulie 2008 urma să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată, or chiar Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău a considerat că Prescripţia dată este document executoriu în sensul art. 11 Cod de executare.

La fel, afirmă că Curtea Supremă de Justiţie în practica sa judecătorească din domeniul protecţiei consumatorilor a interpretat art. 11 din Cod de executare, menţionând că acest tip de acte administrative prin care agenţii economici sunt obligaţi să restituie contravaloarea produselor neconforme, sunt executorii de drept şi nu este necesar de intentat acţiune în instanţa de judecată. Respectiv, din cauza interpretării diferite de către instanţele de judecată a art. 11 din Cod de executare, consumatorul Oleg Suslov este pus în imposibilitatea de a-şi revendica un drept legal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari