2ra-2888/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Z.Aramă dosarul nr. 2ra-2888/14 instanţa de apel: N.Cernat, A.Pahopol, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SC „Viostar-Prim” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ciobanu Elena către SC „Viostar-Prim” SRL cu privire la apărarea dreptului consumatorului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 21 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 16 mai 2013 Ciobanu Elena a depus cerere de chemare în judecată către SC „Viostar-Prim” SRL cu privire la apărarea dreptului consumatorului.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, la data de 29 decembrie 2012, a încheiat cu pîrîtul contractul Nr. 86 prin care ultimul s-a obligat să-i confecţioneze, transporte şi instaleze la domiciliu următoarele lucrări: dormitor, două noptiere, dulap - cupe cu oglindă şi masă cu poliţe. Valoarea totată a lucrărilor a constituit 25 000 lei. La momentul încheierii contractului ea a achitat un avans în sumă de 15 000 lei. Termenul de executare a lucrărilor a fost stabilit pînă la data de 15 februarie 2013. În termenul stabilit în contract, lucrările nu au fost executate din care motiv, reclamanta l-a telefonat pe conducătorul întreprinderii Leahu Gheorghe de cîteva ori cu solicitarea de a executa lucrările sau restituirea banilor.

La 22 martie 2013, din motiv că solicitarea a rămas fară răspuns, reclamanta Ciobanu Elena, a expediat în adresa prestatorului o reclamaţie prin care s-a propus pîrîtului să-i restitue suma de 15 000 lei, preîntâmpinând-l că în caz contrar, se va adresa cu cerere în instanţa de judecată. Pînă în prezent, prestatorul de servicii nu a executat obligaţiile asumate prin contract şi nici nu a restituit banii, circumstanţe ce au generat înaintarea acţiunii în judecată. Reclamanta solicită încasarea din contul S.C. “Viostar – Prim”SRL a sumei de 15000 lei, a penalităţii calculate conform Legii privind protecţia consumatorului în mărime de 15 000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 21 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă partial. S-a încasat de la SC „Viostar-Prim” SRL în beneficiul Elenei Ciobanu suma de 15 000 lei, ce constituie avansul achitat pentru serviciul neprestat conform contractului Nr. 86 din 29.12.2012, suma de 15 000 lei penalitatea pentru încălcarea termenelor privind restituirea avansului pentru serviciul neprestat; 4 000,00 lei despăgubire morală în rezultatul neexecutării obligaţiilor de confecţionare a produselor conform contractului; 3 351,50 lei cheltuielile de judecată ce includ ( 700 lei cheltuielile suportate pentru asistenţa juridică, 2 420 lei avansarea cheltuielilor de executare executorului judecătoresc, 231,50 lei cheltuielile pentru deplasare în instanţă şi pentru cheltuieli poştale).

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 20 decembrie 2013 şi 01 aprilie 2014, SC „Viostar-Prim” SRL nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe a declarat apel, solicitînd casarea hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 21 noiembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, concluziile instanţei de fond sunt legale, bazate pe aprecierea corectă a probelor prezentate şi încadrarea justă în prevederile legale, aplicabile raporturilor juridice stabilite între părţi.

În materie de drept se reţine că, potrivit art. 12 al. (4) Legea privind protecţia consumatorului, consumatorul este în drept să pretindă prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea cont produsului, serviciului, pecum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţii constatate în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate Conform al. 1 art. 18 al Legii privind protecţia consumatorilor, remedierea gratuită a deficienţilor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vânzător, prestator, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit în contract.

Instanţa de apel a menţionat că, conform contractului Nr. 86 din 29.12.2012 privind confecţionarea produselor, încheiat între SC „Viostar-Prim” SRL şi Ciobanu Elena, societatea şi-a asumat obligaţiunea de a confecţiona reclamantei pînă la 15.02.2013 un dormitor, două noptiere, un dulap cupe cu oglindă şi o masă cu poliţe, pentru ce Ciobanu Elena urma să achite sumă de 25000 lei cu includerea instalării şi a transportului, cu achitarea avansului în mărime de 15 000 lei. Astfel, Ciobanu Elena şi-a onorat obligaţiunile asumate şi a achitat în termenul prevăzut avansul în sumă de 15 000 lei. Remarcă instanţa de apel că, pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile asumate, şi în termen de pînă la 15.02.13 nu a confecţionat mobilierul, ce constituie obiect al contractului de confecţionare a produselor, care în esenţa sa cade sub imperiul Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105/13.03.2003.

La caz, SC „Viostar-Prim” SRL în calitatea sa de agent economic care urma să fabrice mobilierul nu s-a conformat prevederilor contractului, neonorîndu-şi obligaţiunile asumate în termenul prevăzut de contract. Prin reclamaţia din 22 martie 2013, Ciobanu Elena a propus pîrîtului să-i restitue suma de 15 000,00 lei, preîntâmpinând-l că în caz contrar, se va adresa cu cerere în instanţa de judecată. Reclamaţia a rămas fară răspuns. Conform art. 572 CC RM, temeiul executării rezidă din existenţa unei obligaţii, obligaţia trebuie executată în mod corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în modul stabilit. La 23 iulie 2014 SC „Viostar-Prim” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de modificare a prejudiciului cauzat intimatei Ciobanu Elena.

În motivarea recursului SC „Viostar-Prim” SRL a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Mai invocă în recurs recurentul SC „Viostar-Prim” SRL că, nu este de acord cu penalitatea zilnică de 5 % invocată de intimata Ciobanu Elena deoarece, art. 27 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea privind protecţia consumatorilor, nr. 105 din 28.10.2003, prevede expres că o penalitate zilnică de 5% se aplică numai cazul încălcării termenului de remediere a viciilor lucrării.

Ciobanu Elena, totuşi, pretinde că lucrarea este inexistentă. Respectiv, o lucrare care se presupune că este inexistentă nu poate avea vicii, or, natura viciilor: juridică sau materială poate fi constantă doar în condiţiile în care bunul ar fi existat, potrivit art. 300 Cod Civil. Consideră recurentul SC „Viostar-Prim” SRL că este neîntemeiată decizia instanţei de apel în parte ce tine de compensaţia prejudiciului moral, deoarece conform prevederilor art. 1422 CC RM prejudiciul moral poate fi încasat doar „în cazul în care persoanei i s- a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice si fizice) prin fapte ce atenteaza la drepturile ei personale nepatrimoniale”. Astfel, intimata Ciobanu Elena nu a prezentat careva probe pertinente ce ar demonstra cauzarea prejudiciului moral produs în urma tergiversării şi al neexecutării serviciului de confecţionare a lucrării respective.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către SC „Viostar-Prim” SRL se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru