2ra-306/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: I. Talpă dosarul nr. 2ra-306/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 22 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Individuală „Leascovschi Vladimir”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Movila Loric împotriva Întreprinderii Individuale „Leascovschi Vladimir”, intervenient accesoriu Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Leascovschi Vladimir” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 28 martie 2013 c o n s t a t ă La data de 02 februarie 2011 Movila Loric a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎI „Leascovschi Vladimir”, intervenient accesoriu Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor, cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 21 februarie 2009 a încheiat cu ÎI „Leascovschi Vladimir” contractul nr. 2, în baza căruia ultima s-a angajat să confecţioneze şi să instaleze în locuinţa sa 5 uşi la preţul total de 10 800 lei în termen de 1 lună. Menţionează reclamantul că ÎI „Leascovschi Vladimir” nu a executat în modul corespunzător condiţiile contractului, din care motiv a fost nevoit să se adreseze Inspectoratului Principal de Stat pentru supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor cu solicitare de a fi înlăturate deficienţele sau restituit costul serviciului, fiind întocmită reclamaţia din 04 mai 2010. Prin decizia nr.000356 din 26 mai 2010 ÎI „Leascovschi Vladimir” a fost obligat să înlăture deficienţele uşilor necalitative sau să restituie contravaloarea lor, fapt ce nu a fost executat de către pîrît nici pînă în prezent.

Solicită reclamantul încasarea de la ÎI „Leascovschi Vladimir” a sumei de 10 800 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu 1 moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 28 martie 2013 acţiunea a fost admisă în parte, dispunîndu-se încasarea de la ÎI „Leascovschi Vladimir” în beneficiul lui Movila Loric a sumei de 10 800 lei cu titlu de prejudiciu material şi 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi taxa de stat în beneficiul statului 424 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, ÎI „Leascovschi Vladimir” a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 septembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către ÎI „Leascovschi Vladimir” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 28 martie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au concluzionat că conform contractului de confecţionare a articolelor de tîmplărie încheiat la 21 februarie 2009 între Movila Loric şi ÎI „Leascovschi Vladimir”, ultima s-a obligat să confecţioneze 5 uşi în termen de o lună în apartamentul nr. 55 de pe str. Conev 10 mun. Bălţi, iar Movila Loric s-a obligat să achite costul uşilor în mărime de 10800 lei. Conform raportului de expertiză nr. 1975 din 26 septembrie 2012 s-a stabilit că defectele la uşile confecţionate de ÎI „ Leascovschi Vladimir” au apărut în urma confecţionării şi montării necalitative a acestor uşi şi pot fi aduse la condiţie corespunzătoare doar prin înlocuire.

Reieşind din acest fapt, prima instanţă şi instanţa de apel, concluzionînd că au fost încălcate drepturile consumatorului, au considerat întemeiată pretenţia privind încasarea sumei de 10800 lei cu titlu de prejudiciu material, precum şi a sumei de 5 000 cu titlu de prejudiciu moral, ultima fiind o satisfacţie echitabilă cu mărimea prejudiciului moral suferit. La fel, instanţa de apel a considerat drept neîntemeiat argumentul invocat referitor la depăşirea termenului stabilit de adresare cu pretenţia, în acest sens menţionînd că nu a fost întocmit vreun act de predare-primire care să ateste expres data instalării şi recepţionării uşilor de către consumator. Iar, conform art. 12 alin. (3) din Legea privind protecţia consumatorilor (în redacţia legii din 13 martie 2003, existentă la momentul adresării consumatorului) „producătorul, prestatorul sunt obligaţi să stabilească pentru produsul, serviciu oferit un termen de garanţie…”.

Ţinînd cont că agentul economic nu a stabilit termenul de garanţie pentru uşile confecţionate, în cazul dat urmează a fi aplicate prevederile art. 12 alin. (4) din Legea privined protecţia consumatorilor (în redacţia existentă la momentul şi controlului de stat), şi anume „ în cazul în care producătorul nu a stabilit un termen de garanţie pentru produsele de folosinţă îndelungată, consumatorul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea menţionată, dacă deficienţele produsului au apărut pe parcursul a 2 ani de la data procurării lor. Prin urmare, instanţa de apel a 2 stabilit că adresarea consumatorului cu reclamaţie scrisă (la data de 10 aprilie 2010) către ÎI „Leascovschi Vladimir” s-a efectuat în termenul stabilit de legislaţie.

La 12 noiembrie 2013 ÎI „Leascovschi Vladimir” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului s-a indicat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor nu au elucidat pe deplin circumstanţele pricinii. Astfel, după recurent, prin raportul de expertiză nr. 1975 din 26 septembrie 2012 nu au fost date explicaţii concludente asupra tuturor circumstanţelor. La fel, recurentul invocă că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că instanţa a refuzat nejustificat în solicitarea lui de a fi invitat în şedinţă expertul pentru întrebări de concretizare.

La fel, invocă că nu s-a admis participarea avocatului său în şedinţă. Întru argumentarea recursului s-a mai invocat şi faptul că instanţa a admis ca probe anumite decizii ale IPSSPMPC, care, fiecare în parte , au fost contestate, unele din ele fiind anulate. Recurentul menţionează că de către client a fost încălcat termenul de garanţie prevăzut de art. 783 Cod civil. Astfel, după recurent, dacă în contract nu este stabilit un termen, pretenţiile pot fi înaintate în cel mult 6 luni din ziua predării bunului, iar în speţă a trecut 1 an şi 3 luni. Deoarece predarea uşilor a avut loc în perioada februarie, respectiv, timpul scurs pînă în momentul înaintării pretenţiei este de mai mult 1 an şi 3 luni.

În recurs se mai invocă că prima instanţă şi instanţa de apel au adoptat o hotărîri inechitabile, admitînd acţiunea şi încasînd integral suma prejudiciu material de 10 800 lei ce constituie preţul uşilor, uşile , însă, rămînîmd la consumator. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Leascovschi Vladimir” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Instanţa de recurs ţine să menţioneze referitor la argumentele recurentului, precum că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că instanţa a refuzat nejustificat în solicitarea lui de a fi invitat în şedinţă expertul pentru întrebări 3 de concretizare.

Din procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din data de 06 iunie 2013 (f.d. 123-124) rezultă că instanţa de apel a admis demersul şi drept urmare şedinţa a fost amînată pentru data de 20 iunie 2013 pentru a audia expertul pe marginea raportului. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului, precum că prima instanţă şi instanţa de apel, admitînd acţiunea şi încasînd integral suma prejudiciu material de 10 800 lei ce constituie preţul uşilor, uşile , însă, rămînîmd la consumator, au adoptat o hotărîre inechitabilă. În cazul dat, aceasta ar putea face obiectul unei alte acţiuni. Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele recurentului, ÎI „Leascovschi Vladimir”, formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎI „Leascovschi Vladimir”, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Leascovschi Vladimir” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Leascovschi Vladimir” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5