2ra-2235/14 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă – S. Lazari dosarul nr. 2ra-2235/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Oleg Sternioală, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către SRL ”Tehnoterm”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Țurcanu Elena împotriva SRL ”Tehnoterm” cu privire la repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Țurcanu Elena și SRL ”Tehnoterm”, și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 22 august 2013 c o n s t a t ă La 20 mai 2013 Țurcanu Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Tehnoterm”, intervenient Agenția pentru Protecția Consumatorilor cu privire la repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 19 mai 2012 a încheiat cu SRL ”Tehnoterm” un contract de producere şi instalare a geamurilor de termopan în apartamentul acesteia nr. 34 din str. Munceşti 240 mun. Chişinău. Conform contractului urma să achite suma de 6154 lei, dintre care la data încheierii contractului urma să achite 70% din preţul acestuia (4307 lei), iar restul sumei de 3154 lei – la data instalării geamurilor. Deoarece nu dispunea de toată suma, la 19 mai 2012 a achitat doar 3000 lei lui Bulat V., însă careva bon de plată nu i-a fost eliberat.

La data de 22 mai 2012 după instalarea geamurilor, maistrul Arhipov V. a primit de la reclamantă restul sumei de 3154 lei, fapt confirmat prin semnătura acestuia de pe anexa contractului, însă careva bon de plată nu i-a fost eliberat. Or, prin inacţiunile sale, pîrîtul a încălcat prevederile art. 9 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, conform căreia prestatorul este obligat să respecte cerinţele prescrise sau declarate, precum şi clauzele contractuale; să înmîneze bonul de casă sau un alt document, care confirmă faptul prestării serviciului, conform unui regulament aprobat de Guvern. Susţine că după instalarea geamurilor, Țurcanu Elena a depistat că acestea nu corespund calităţii convenite, deci contrar art. 16 al.

(1) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003, care expres indică că prestatorul (executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării). Conform art. 16 al. (5) al aceleiaşi legi, în momentul finalizării lucrării, prestatorul (executantul) întocmeşte un act de finalizare a lucrărilor, ce urmează a fi semnat de consumator cu sau fără rezerve. Indică că la finisarea lucrărilor nu i-a fost întocmit nici un act de finalizare sau de predare - primire a geamurilor. În urma nenumăratelor adresări lui V. Bulat în vederea remedierii defecţiunilor, la 14 iunie 2012 la domiciliul reclamantei s-au deplasat Bulat Vladimir, Arhipov Valeriu şi Arhipov Vasile care au demontat geamurile instalate de aceştia fără careva explicaţii.

Țurcanu Elena a insistat să-i restituie banii achitaţi, adresîndu-se în special la Bulat Vladimir, deoarece cu acesta a fost semnat contractul de producere şi instalare a geamurilor de termopan şi lui i-au fost transmişi banii. Acesta însă a refuzat de a-i întoarce careva sume de bani şi avînd un comportament brutal chiar a bruscat-o, cauzîndu-i dureri fizice. Or, vis-a-vis de acţiunile ilegale ale acestuia, reclamanta a sesizat organele abilitate în acest sens. Prin prisma art. 5, 13 şi 15 al Legii privind protecţia consumatorilor, reclamanta pretinde la restituirea contravalorii produsului necorespunzător, precum şi repararea prejudiciului moral cauzat ei, în cazul în care apartamentul acesteia cîteva luni a stat fără geamuri, provocînd factori de risc de pătrundere a persoanelor străine în apartament.

Din cauza că lipseau geamurile, pe timp de ploaie în imobil pătrundea apă, ca rezultat deteriorînd-se podeaua şi pereţii apartamentului. Şi din cauza că a fost bruscată fizic, a avut de suferit o stare de frustrare. Cere reclamanta încasarea de la SRL ”Tehnoterm” a prejudiciului material de 6154 lei, a prejudiciului moral de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Ulterior, a depus o acțiune de modificare a cuantumului pretenţiilor, prin care a solicitat pentru neexecutarea obligaţiilor contractului de prestări servicii nr. 703 din 19 mai 2012 încheiat între SRL ”Tehnoterm” şi Țurcanu Elena - încasarea dobînzii de întîrziere (penalitate) conform p. p. 4.1 din contract în mărime de 5% din suma prejudiciului de 6154 lei, ceea ce constituie 307,7 lei; încasarea dobînzii de întîrziere prin prisma art. 619 Cod civil în sumă de 51440 lei; repararea prejudiciului moral de 30000 lei; încasarea contravalorii produsului necorespunzător – 6154 lei; încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 4021,78 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 22 august 2013, a fost admisă parțial acțiunea și a fost dispusă încasarea de la SRL ”Tehnoterm” în beneficiul lui Țurcanu Elena prejudiciul material cauzat – 3154 lei, penalitatea stabilită prin contractul încheiat – 307,7 lei, dobînda de întîrzire – 7731 lei, cheltuieli suportate la examinarea cauzei civile – 4021,78 lei, prejudiciul moral – 3500 lei, iar în total suma de 18714,48 lei, în rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 martie 2014, au fost respinse apelurile declarate de către Țurcanu Elena și SRL ”Tehnoterm” și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 august 2013. La 21 mai 2014 SRL ”Tehnoterm” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele nu au dat apreciere faptului că societatea şi-a onorat obligaţiile contractuale şi a executat lucrările în termen şi calitativ. Intimata însă nu a achitat preţul lucrărilor, din care cauză geamurile au fost demontate. Deşi prin acţiunea înaintată Ţurcanu Elena a solicitat repararea prejudiciului material cauzat, instanţele au dispus restituirea intimatei a sumei de 3154 lei cu titlu de avans prin prisma art. 943 al. (2) Cod civil, or noţiunea de avans şi prejudiciu constituie prin sine noţiuni diferite. Nu au fost apreciate ca probe nici scrisorile de recomandare expediate în adresa intimatei, prin care ultima era invitată de a-şi ridica avansul achitat de aceasta.

Ţurcanu Elena însă a refuzat de a primi suma de 3154 lei şi a depus prezenta acţiune în instanţa de judecată. Ilegal instanţele au dispus şi încasarea penalităţii în mărime de 307,7 lei, în cazul în care p. 4.1 al contractului instituie achitarea plăţii date în caz de neîndeplinire în termen de către părţi a obligaţiilor asumate. Or, prestatorul şi-a onorat pe deplin obligaţiile şi în termenul stabilit a montat geamurile din termopan. Nu s-a dat apreciere nici faptului că penalitatea este prescrisă în termen de 6 luni. Nu sunt aplicabile litigiului dat nici prevederile art. 619 Cod civil, în cazul în care între părţi au fost instituite raporturi de prestare a serviciilor şi nu relaţii juridice pecuniare.

Nu a fost probată nici mărimea prejudiciului moral cauzat intimatei, în cazul în care nu a fost stabilită culpa recurentului în cele incriminate lui. La fel şi mărimea cheltuielilor de judecată încasate de la SRL ”Tehnoterm” nu sunt reale, necesare şi rezonabile, or instanţele urmau să reducă cuantumul cheltuielilor proporţional părţii admise din acţiune. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 19 martie 2014 a fost expediată părţilor la 31 martie 2014. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 mai 2014, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, între Ţurcanu Elena şi SRL „Tehnoterm” a fost încheiat contractul de prestare a serviciilor nr. 703 din 19 mai 2012, prin care ultimul s-a obligat de a confecţiona şi monta două ferestre din profil PVC cu geam termopan la apartamentul intimatei la preţul de 6154 lei.

Conform condiţiilor contractului, Ţurcanu Elena urma să achite 70% din preţul comenzii la momentul încheierii contractului, iar restul sumei pînă la montarea ferestrelor. Conform anexei la contract nr. 703, Ţurcanu Elena a achitat doar suma de 3154 lei din costul lucrărilor (f.d.6). După cum a afirmat şi intimata nemijlocit, geamurile au fost instalate la apartamentul acesteia, însă din cauza că i-au apărut pretenţii vis-a-vis de calitatea lucrărilor, SRL „Tehnoterm” le-a demontat. Prin prezenta acţiune intimata-reclamant pretinde la restituirea preţului contractului de 6154 lei, dintre care 3000 lei achitate cu titlu de avans, neavînd însă vreo probă scrisă în acest sens, încasarea penalităţilor şi a dobînzilor de întîrziere pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

Instanţele în motivarea hotărîrilor au indicat că, odată cu demontarea geamurilor instalate, recurentul practic a recunoscut pretenţiile lui Ţurcanu Elena şi a recurs la rezilierea contractului. Or, prin prisma art. 943 al. (2) Cod civil, prestatorul în caz de reziliere a contractului este ţinut să restituie avansul primit, iar în consecinţă să plătească şi penalitatea contractuală şi dobînda de întîrziere pentru toată perioada de întîrziere, reieşind din obligaţiile pecuniare instituite între părţi. Colegiul consideră eronate concluziile date din considerentele ce urmează. Din cumulul materialului probator rezultă că, SRL „Tehnoterm” a montat geamurile la apartamentul intimatei, iar ultima a achitat doar suma de 3154 lei din preţul contractului.

Din cauza că Ţurcanu Elena avea pretenţii faţă de calitatea lucrărilor, iar recurentul avea pretenţii faţă de neachitarea integrală a preţului contractului, acesta din urmă a demontat geamurile. În consecinţă, contractul de prestare a serviciilor nr. 703 din 19 mai 2012 a rămas fără executare. Intimata a înaintat o petiţie în adresa Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor la acţiunile prestatorului. În rezultatul controlului din 06 iunie 2013, Agenţia a constatat că în urma neînţelegerilor dintre consumator şi agentul economic, ultimul a demontat geamurile instalate, dar nu i-a returnat suma achitată de Ţurcanu Elena pentru produsul comandat.

La 23 mai 2013, iar ulterior la 06 iunie 2013, agentul economic a expediat în adresa consumatorului o scrisoare, prin care şi-a exprimat acordul de a restitui suma de 3154 lei, achitarea căreia a fost confirmată prin anexa contractului nr. 703 din 19 mai 2012 (f.d.103, 108). Deoarece Ţurcanu Elena a refuzat de a primi banii şi din cauza că agentul economic a reacţionat la petiţia consumatorului în perioada de 14 zile, Agenţia a ajuns la concluzia că nu este posibil de probat încălcările contravenţionale ale SRL „Tehnoterm” conform art. 278 CC, iar la 06 iunie 2013 a emis decizia prin care a obligat societatea de a restitui contravaloarea produsului (f.d.41,42, 104-106). Reieşind din caracterul consensual al contractului de prestare a serviciilor nr. 703 din 19 mai 2012, rezultă că ambelor părţi le-au fost instituite obligaţii reciproce şi interdependente.

Obligaţiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare. Respectarea doar a unora din aceste condiţii nu este suficientă pentru a considera obligaţia executată în mod corespunzător. În final, neexecutarea contractului nr. 703 din 19 mai 2012 este imputabilă atît antreprenorului, cît şi clientului, în cazul în care SRL ”Tehnoterm” nu a remediat defectele la bunul comandat, ci le-a demontat, or acţiunile acestuia se datorează neachitării de către clientă a preţului total al contractului în condiţiile stipulate expres de părţi.

Ba mai mult, SRL ”Tehnoterm” şi-a exprimat acordul de restituire a sumei de 3154 lei prin scrisorile de la f.d. 103 şi 108, care au fost recepţionate de intimată. Totuşi, deoarece suma de 3154 lei, achitată de Ţurcanu Elena în contul preţului contractului, nu a fost restituită acesteia efectiv, instanţa consideră necesar de a admite în parte capătul de cerere cu privire la repararea prejudiciului material şi a dispune încasarea mărimii date din contul SRL ”Tehnoterm”. Deoarece intimata nu a dovedit faptul că a transmis recurentului suma de 3000 lei prin careva înscrisuri, în cazul în care cadrul legal lipseşte partea de dreptul de a cere proba cu martori pentru dovedirea acestei circumstanţe, Colegiul va respinge acest capăt de cerere.

Vis-a-vis de cerinţele intimatei-reclamant cu privire la încasarea penalităţilor şi dobînzilor de întîrziere instanţa reţine că, instanţele ierarhic inferioare eronat au aplicat litigiului dat prevederile art. 619 Cod civil, în cazul în care între părţi au fost instituite raporturi de prestare a serviciilor şi nu relaţii pecuniare, care au ca obiect prestaţia de a da o sumă de bani. Or, în cazul obligaţiilor pecuniare nu se poate pune problema unei executări defectuoase, ci doar aceea a unei executări parţiale, fie tardive. Clauza penală, la rîndul său, constituie un mijloc de garantare a executării obligaţiilor. Conform p. 4 al contractului, părţile au prevăzut penalitatea pentru executarea tardivă a obligaţiilor.

La caz, după cum s-a stabilit, SRL ”Tehnoterm” nu-i poate fi imputată răspunderea pentru neexecutarea în termen a condiţiilor contractului, deoarece pretenţiile intimatei-reclamant rezultă din executarea defectuoasă a lucrărilor de către prestator. Ba mai mult, recurentul a decis demontarea geamurilor ca rezultat al neachitării preţului de către Ţurcanu Elena. În aceste condiţii, Colegiul reţine ca fiind neîntemeiate capetele de cerere cu privire la încasarea penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere. Sunt însă legale pretenţiile intimatei-reclamant cu privire la repararea prejudiciului moral. Astfel, prejudiciul moral constituie o formă distinctă a prejudiciului civil care declanşează răspunderea delictuală.

Ca urmare a acestui fapt, prejudiciul moral se compensează indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Prejudiciul moral constituie o totalitate de suferinţe fizice şi psihice (morale) ce le suportă persoana în urma acţiunilor ilicite săvîrşite de autorul prejudiciului. Mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. În temeiul contractului de prestare a serviciilor, intimata-reclamant are calitatea de consumator şi în virtutea circumstanţelor de fapt menţionate mai sus, ea are dreptul de a pretinde la repararea prejudiciului moral din motivul că contractul nr. 703 din 19 mai 2012 nu a fost executat inclusiv şi din vina SRL ”Tehnoterm”.

Mai mult ca atît, intimata în cadrul şedinţelor de judecată a prezentat raportul de constatare medico-legală a Centrului de Medicină Legală din 21 ianuarie 2013 (f.d.19), din care rezultă că la data de 14 iunie 2012, ca rezultat al situaţiei de conflict create între părţi, Bulat Vladimir, angajat al SRL ”Tehnoterm”, a agresat-o fizic pe Ţurcanu Elena, cauzîndu-i acesteia excoriaţii a braţului, antebraţului şi a mîinii pe dreapta. Prin prisma prevederilor art. 1422 – 1423 Cod civil, instanţa consideră necesar de a dispune încasarea de la recurent în beneficiul intimatei a prejudiciului moral în mărime de 3500 lei, care este într-o mărime rezonabilă reieşind din caracterul şi gravitatea suferinţelor suportate de aceasta.

În conformitate cu art. 94 al. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii. Reieşind din faptul că pretenţiile intimatei-reclamant au fost admise în parte, în concordanţă cu art. 94 al. (1) CPC instanţa de recurs va dispune compensarea de la SRL ”Tehnoterm” a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei, deci proporţional părţii admise din pretenţiile Elenei Ţurcanu. Conform art. 3 al.

(1) lit. a) al Legii taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, pentru cererile de chemare în judecată privitor la litigiile cu caracter patrimonial, taxa de stat este stabilită de 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de 150 lei şi nu mai mult de 25000 lei de la persoanele fizice şi nu mai puţin de 270 lei şi nu mai mult de 50000 lei de la persoanele juridice. Avînd în vedere că cuantumul tarifului taxei de stat din suma încasată prin hotărîre este sub limita legală, Colegiul va dispune încasarea de la SRL ”Tehnoterm” în beneficiul statului a taxei de stat de 270 lei, or cheltuielile aferente judecării pricinii, precum şi taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporţional părţii admise din acţiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu art. 98 al.

(1) CPC. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SRL ”Tehnoterm”, de a casa integral decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către SRL ”Tehnoterm”.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Țurcanu Elena împotriva SRL ”Tehnoterm” cu privire la repararea prejudiciului material și moral, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată a lui Țurcanu Elena împotriva SRL ”Tehnoterm” cu privire la repararea prejudiciului material și moral. Se încasează de la SRL ”Tehnoterm” în beneficiul lui Țurcanu Elena prejudiciul material de 3154 (trei mii una sută cincizeci şi patru) lei, prejudiciul moral de 3500 (trei mii cinci sute) lei şi cheltuieli de judecată de 2000 (două mii) lei.

În rest, acţiunea se respinge. Se încasează de la SRL ”Tehnoterm” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 (două sute şaptezeci) lei. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Oleg Sternioală Galina Stratulat