2rac-226/14 — Obligarea executării deciziei

prima instanţă – Gh. Balan dosarul nr. 2rac-226/14 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Soli” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Soli” cu privire la obligarea pârâtului să execute decizia Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia a Consumatorilor privind remedierea gratuită a deficienţilor, înlocuirea gratuită sau restituire a contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor de pe lângă Ministerul Economiei al Republicii Moldova, casată hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 19 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 iulie 2012, Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Soli” cu privire la obligarea pârâtului să execute decizia Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţia a Consumatorilor privind remedierea gratuită a deficienţilor, înlocuirea gratuită sau restituire a contravalorii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.

În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul controlului de stat efectuat de către Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor la SRL „Soli” iniţiat în baza petiţiei Vera Lopai nr. 217-p din 18 noiembrie 2008 s-a constatat că agentul economic a refuzat să satisfacă cerinţele petiţionarului fără a dovedi vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produs prin efectuarea expertizei tehnice într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice, fiind întocmit actul de control nr. 00678 din 05 decembrie 2008. Menţionează că în vederea executării legii şi în scopul revendicării drepturilor încălcate ale consumatorului, reieşind din faptul că agentul economic a încălcat modul de examinare a reclamaţiei, şi anume s-au încălcat prevederile art. 13, art. 22 alin. (2) lit. c) al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor şi pct. 9 al Hotărârii Guvernului nr. 757 din 23 iunie 2008 „Cu privire la Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor” (în vigoare la momentul efectuării controlului), de către IPSSPMPC a fost eliberată decizia de remediere gratuită a deficienţilor, înlocuire gratuită sau restituire a contravalorii produselor/serviciilor necorespunzătoare nr. 00068 din 10 februarie 2009,

prin care SRL „Soli” a fost obligată să restituie consumatorului Vera Lopai contravaloarea produsului (cojocică), la care în rezultatul curăţătoriei chimice au apărut defecte mecanice.

Afirmă că în conformitate cu art. 27 alin. (2) lit. 1) al Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003, deciziile urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la recepţionării de către agentul economic, iar până în prezent agentul economic, nu a executat decizia nr. 00068 din 10 februarie 2009, considerând că astfel sunt încălcate grav drepturile fundamentale ale consumatorului stipulate în art. 18 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105-XVdin 13 martie 2003. Susţine că SRL „Soli” a făcut cunoştinţă cu decizia nominalizată la 11 februarie 2009, prin urmare aceasta trebuia să fie executată până la 25 februarie 2009. Mai indică că la 16 martie 2009, SRL „Soli” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor cu privire la contestarea actului administrativ, care a fost respinsă prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 mai 2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 noiembrie 2009. Solicită obligarea pârâtului să execute decizia Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor nr. 00068 din 10 februarie 2009 privind remedierea gratuită a deficienţilor, înlocuirea gratuită sau restituire a contravalorii produselor/serviciilor necorespunzătoare.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 aprilie 2013 a fost strămutată cauza la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 iulie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acţiunea şi obligat SRL „Soli” să execute decizia Inspectoratului Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor nr. 00068 din 10 februarie 2009, prin care SRL „Soli” a fost obligat să remedieze gratuit deficienţele, sau să înlocuiască gratuit produsul (cojocica) sau să restituie contravaloarea acestuia.

La 20 februarie 2014 SRL „Soli” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi dispunerea încetării procesului. În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este lipsită de consistenţă şi suport juridic, bazată pe aplicarea incorectă, unilaterală şi subiectivă a circumstanţelor cauzei, pe interpretarea cauzal-extensivă a normelor de drept material şi procesual. Menţionează că instanţa de apel n-a luat în consideraţie faptul că litigiul în cauză a fost anterior examinat şi că Judecătoria Botanica mun.

Chişinău prin încheierea nr. 2- 3340/2011 din 27 octombrie 2012 a emis hotărârea respectivă, care ulterior a fost menţinută atât prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2r-2937/11 din 21 martie 2012, încheierea Curţii de Apel Chişinău nr. 2rv-18/12 din 12 iunie 2012 cât şi decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2r-756/12 din 07 noiembrie 2012. Consideră că este grav şi faptul că pe unul şi acelaşi litigiu a participat de 2 ori judecătorul N. Craiu (decizia nr. 2rc-430/2012 din 22 noiembrie 2012 – f. d. 31 şi decizia nr. 2ac-761/13 din 27 noiembrie 2013). Afirmă că la apariţia conflictului recurentul a fost receptiv, fiind luate măsurile necesare pentru aplanarea situaţiei, numită expertiză, efectuată evaluarea produsului (cojocica), înaintate diferite propuneri Verei Lopai, însă ultima nu dorea nimic decât una nouă.

La fel indică că nici una din instanţele judecătoreşti nu s-a expus cum SRL „Soli” ar fi trebuit să procedeze în acest caz concret şi din punct de vedere legal. Invocă că instanţa de apel n-a luat în consideraţie nici cerinţele Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi nu le-a dat o apreciere juridică, ultimii care şi-au expus cerinţele în baza art. 30 din Legea contenciosului administrativ şi articolelor capitolului recursurilor împotriva hotărârilor şi încheierilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea apelului, solicitând admiterea recursului (dar nu a apelului), casarea hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 19 iulie 2013 şi expedierea cauzei la o nouă reexaminare întru-un alt complet de judecată, pe când instanţa de apel a emis nefondat şi neargumentat cu totul o altă hotărâre.

Insistă că Vera Lopai atât personal cât şi prin diferiţi reprezentanţi s-a adresat în instanţele judecătoreşti de nenumărate ori pe unul şi acelaşi caz, la acelaşi obiect, fiind emisă o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă. Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Soli” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 CPC. În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost emis şi pronunţat la 27 noiembrie 2013. Tot actele cauzei confirmă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2013, a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv şi în adresa recurentului SRL „Soli” la 09 decembrie 2013, ce se confirmă prin scrisoarea de ieşire cu nr. 748 (f. d. 116). Mai mult că şi prin semnătura reprezentantului SRL „Soli” pe coperta dosarului civil se atestă că copia deciziei instanţei de apel a fost recepţionată la data de 09 decembrie 2013. Cu toate acestea, cererea de recurs a fost depusă de către SRL „Soli” doar la 20 februarie 2014, prin urmare cu încălcarea termenului de 2 luni, prevăzut de art. 434 CPC.

Pe cale de consecinţă se va menţiona că recurentul în cererea de recurs nu a confirmat şi nici nu a negat data recepţionării copiei deciziei contestate la caz şi motivul depunerii cererii de recurs peste termenul legal. În această ordine de idei, se va remarca că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Aşa fiind, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Soli” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.

dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Soli” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari