- Dosarul nr.
- 2rac-337/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 25 iunie 2014
- Părțile
- SRL Arveal-Agro vs SRL Rediagro
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2rac-337/14 — Încasarea datoriei
prima instanţă: L.Ţurcan dosarul nr. 2rac-337/14 instanţa de apel: E.Ababei, G.Polivenco, N.Matveeva ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Nicolae Clima Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Rediagro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,, Arveal- Agro” către SRL ,,Rediagro” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL ,,Rediagro”, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27 iunie 2013, c o n s t a t ă La 27 noiembrie 2012, reclamanta SRL ,, Arveal-Agro” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL ,,Rediagro” cu privire la încasarea datoriei.
În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, la 31.01.2012 între SRL „Arveal- Agro” şi creditorul întreprinderii SRL „Rediagro”- SRL „Agromacon- Invest” a fost încheiat contractul cu titlul oneros nr.6, prin cesiunea dreptului de creanţă. În baza acestui contract cedentul (creditorul SRL,,Agromacon-Invest") a transmis cesionarului (noului creditor SRL „Arveal-Agro") dreptul de creanţă faţă de SRL „Rediagro" asupra datoriei în sumă de 1 590 766,63 lei. Din momentul încheierii acestui contract, cedentul în baza art. 556 alin.l CC a fost substituit de cesionar în drepturile ce decurgeau din creanţa menţionată. Anterior transmiterii către SRL „Arveal-Agro” acest drept de creanţă a fost format la SRL „Agromacon-Invest” în perioada lunilor decembrie 2009 - aprilie 2010, in urma raporturilor comerciale dintre SRL „Agromacon-Invest” şi SRL „Rediagro” privind creşterea puilor.
Astfel, la data de 23.12.2009 SRL „Rediagro” a primit la ferma sa de păsări din s. Tîrnova producţie şi anume (pui vii de rasă ouătoare) în mărime de 40 800 unităţi, care valorau 34 000 dolari SUA (418 417,60 lei). Mai mult ca atît, SRL „Agromacon-Invest” a plătit taxele vamale în sumă de 1 673,67 lei. Din suma data 1 SRL „Agromacon-Invest” a mai plătit statului 20% TVA la import, ce a constituit 84 032,98 lei şi chletuielile aferente 141 lei. În total, pentru aducerea puilor în ţară SRL „Agromacon-Invest" a cheltuit 504 265 lei. Scopul transmiterii către SRL „Rediagro” a fost de a creşte păsările pe o perioadă de 120 zile ca mai apoi să fie restituite către proprietarul acestora SRL „Agromacon-Invest”.
Dat fiind faptul că companiile sus indicate au elaborat propriile contracte de colaborare, care, în viziunea lor mai bine reflectă obiectul relaţiilor de creştere a păsărilor şi totodată nu au fost deacord cu contractul părţii opuse propus spre examinare, pînă la urmă, un singur contract care ar stipula drepturile şi obligaţiunile executorului şi beneficiarului, nu a fost încheiat. Cu toate acestea, condiţiile de conlucrare au fost negociate între conducătorii ambelor societăţi în mod verbal şi se ţineau pe faptul că conlucrarea întreprinderilor la acel moment avea un caracter reciproc, bazată pe încredere şi decenţă. În scopul creşterii păsărilor de către SRL „Agromacon – Invest” a fost pusă la dispoziţia SRL „Rediagro” producţie agricolă diferită: răsărită, soie, mazăre, motorină pentru încălzirea halelor.
După expirarea termenului de 120 zile producţia nu a fost restituită, iar ca motiv de refuz, a servit cerinţa directorului SRL „Rediagro” de a mai plăti companiei bani pentru creşterea puilor. Reeşind din situaţia că SRL „Agromacon - Invest” complet s-a achitat pentru serviciile executorului (prin bani şi marfă) - a refuzat să mai plătească. În scurt timp, pîrîtul a eliberat acestuia o mică parte de găini, în număr de 5184 capete, preţul căror constituie 388 800 lei. După această transmitere conducerea SRL „Rediagro” a refuzat să discute cu conducerea SRL „Agromacon - Invest”, iar paza nu permitea reprezentanţilor SRL „Agromacon Invest” să între pe teritoriul avicolei SRL “Rediagro”. La data de 31.01.2012 a fost încheieat contractul nr.6 privind cesiunea de creanţă între cedentul SRL „Agromacon Invest” şi cesionarul SRL "Arveal-Agro" privind încasarea sumei datoriei de la SRL “Rediagro” în mărime de 1.590.766, 63 lei.
Prin urmare, solicită reclamantul SRL "Arveal-Agro" încasarea de la SRL „Rediagro” datoria în sumă de 1 590 766, 63 lei, indicînd temeiul de drept art.572 al.2 Cod civil şi art. 602 Cod civil. Prin hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27 iunie 2013 s-a admis acţiunea integral. S-a încasat de la SRL “Rediagro” în beneficiul SRL "Arveal-Agro” suma de 1 590 766,63 lei. S-a încasat de la SRL “Rediagro” în beneficiul statului 41 723 lei. 2 S-a încasat de la SRL „Rediagro” în beneficiul SRL "Arveal-Agro” taxa de stat în sumă de 6000 lei, şi 600 lei pentru asistenţă juridică. La 24 iulie 2013 SRL „Rediagro” a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, apelul declarat de SRL „Rediagro” a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Donduşeni din 27 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, prima instanţă corect a stabilit circumstanţele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform prevederilor art. 130 CPC şi a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată, cu respectarea normelor de drept material şi procesual. Astfel, la data de 31.01.2012 între SRL „Arveal-Agro”" şi SRL „Agromacon Invest” a fost încheiat un contract nr. 6 privind cesiunea dreptului de creanţă potrivit cărui cedentul SRL „Agromacon Invest” a transmis cesionarului SRL „Arveal Agro" dreptul de creanţă faţă de SRL „Rediagro” asupra datoriei în sumă de 1 590 766,63 lei.
Prin urmare, din momentul încheierii contractului nr. 6 privind cesiunea dreptului de creanţă, cedentul, în baza art. 556 alin. (1) CC a fost susbstituit de cesionar în drept în drepturile ce decurgeau din creanţa menţionată şi respectiv, potrivit p. 1.3 al contractului menţionat, la debitorul SRL„Rediagro” a apărut datoria faţă de cesionar SRL „Arveal Agro” în sumă de 1 590 766,63 lei, datorie evedenţiată şi în actul de revizie reconvenţională din 12.09.2011 efectuată de CCCEC.
Mai mult, în instanţa de apel este confirmată legalitatea contractului de cesiune de creanţă nr.6 din 31.01.2012 cît şi al actului din 15.03.2012 (partea integrantă a contractului) prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate pronunţată la 10 februarie 2014, potrivit cărei s-a respins acţiunea lichidatorului Radu Fortuna despre declararea nulităţii contractului cesiune de creanţă din 31 ianuarie 2012. (dispozitivul hotărîrei anexat) Astfel, argumentul invocat de apelant că instanţa a emis hotărîrea în baza dovezilor false prezentate de către reclamant se respinge ca neîntemeiat, deoarece atît în instanţa de apel cît şi în prima instanţă s-a constatat veridicitatea acestora prin autentificarea lor în modul prevăzut de lege şi prin faptul că probele prezentate nu sînt declarate nule printr-o hotărîre judecătorescă irevocabilă, or potrivit art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune astfel.
La 13 mai 2014 SRL „Rediagro”, în termenul prevăzut de lege, a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 februarie 2014, solicitînd admiterea 3 recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurenta a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.
Se mai invocă în cererea de recurs că, instanţa de apel a respins valoarea probantă a declaraţiilor martorului Radu Fortună, fără a ţine cont de faptul că acestea nu au fost combătute de intimat, prin urmare au fost acceptate. Ignorate au fost de către instanţa de apel şi declaraţiile martorului Constantin Manole, fost director SRL „Agromacon Invest”, care a confirmat veridicitatea concluziilor conţinute în actul de revizie nr.12/65 din 12.09.2011, precum şi faptul că operaţiunile economice din noiembrie 2009 şi aprilie 2010 nu au fost reflectate în actul de verificare a deconectărilor. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.
În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Rediagro”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.
Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Rediagro”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 4 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.
Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Rediagro” ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către SRL „Rediagro”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5