2ri-210/15 — Privind declararea nulităţii contractului şi actului de cesiune a creanţei

Dosarul nr. 2ri-210/15 Instanţa de fond: CA Bălţi – D. Corolevschi DECIZIE 15 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele colegiului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Tamara Chişca - Doneva, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd recursul declarat de către Radu Fortuna, lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Agromacon – Invest”, în pricina la cererea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon – Invest” în proces de faliment împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Arvial – Agro” privind declararea nulităţii contractului şi actului de cesiune a creanţei, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2015, prin care s-a respins cererea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon – Invest” în proces de faliment privind declararea nulităţii contractului şi actului de cesiune a creanţei, CONSTA TĂ: La 19 martie 2014 Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest” în proces de faliment, s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Arvial – Agro” privind declararea nulităţii contractului şi actului de cesiune a creanţei.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că la 31 ianuarie 2012 a încheiat contractul de cesiune nr. 2, în temeiul căruia SRL „Agromacon – Invest” în calitate de cedent a cesionat creanţa sa unei alte companii SRL „Arvial – Agro” faţă de debitorul SRL „Alconstil” în mărime de 7.674.159,46 lei, în schimbul sumei de 3.873,07 lei (7.674.159,46 x 0,05%). Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, a indicat că în fapt procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Agromacon – Invest” a fost intentat prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2012, iar prin încheierea din 17 decembrie 2012 a fost desemnat în funcţie de administrator Radu Fortuna. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 iunie 2013 a fost iniţiat procesul de faliment la SRL „Agromacon – Invest” şi numit lichidator Radu Fortuna.

Reclamantul a invocat că tranzacţia menţionată este vădit frauduloasă şi nefavorabilă companiei SRL „Agromacon – Invest”, deoarece prin semnarea acestui contract, acesteia i s-a cauzat un prejudiciu de 7.670.286,39 lei, respectiv şi creditorilor validaţi în cadrul procesului de insolvabilitate în cauză. Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, a solicitat declararea nulităţii contractului nr. 2 din 31 ianuarie 2012, semnat între SRL „Agromacon – Invest” şi SRL „Arvial – Agro”, precum şi a actului de cesiune a creanţei din aceiaşi dată, semnat între aceleaşi părţi, cu revenirea părţilor la poziţia iniţială. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2015 s-a respins cererea înaintată de către Radu Fortuna lichidatorul SRL „Agromacon – Invest” (f.d.

21 - 22). La 10 iunie 2015 Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, a înaintat cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2015, solicitînd casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii (f.d. 25 - 27). În motivarea recursului recurentul a invocat că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este neîntemeiată, pasibilă de a fi casată, fiind aplicate eronat normele de drept material. La 09 iulie 2015 SRL „Arvial – Agro” a înaintat referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului înaintat de către Radu Fortuna lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Curtea de Apel Bălţi prin hotărîrea din 25 mai 2015 a respins cererea înaintată de către Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată neîntemeiată concluzia instanţei de insolvabilitate, din următoarele motive.

Verificînd legalitatea concluziilor din hotărîrea recurată în raport cu argumentele recursului, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărîrea primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii, obiectul căreia este declararea nulităţii actului juridic, este una nemotivată, astfel soluţia dată în acest sens este incertă, neavînd putere de convingere. Din hotărîrea contestată rezultă că instanţa în mod neclar şi arbitrar a constatat că Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, nu a prezentat şi nu a administrat, potrivit obligaţiei prevăzute de art. 118 CPC, probe concludente, care ar demonstra temeiul nulităţii actelor juridice contestate.

Hotărîrea nu conţine argumentarea, concluziile, precum nici constatările soluţiei date în acest sens, nefiind elucidate pe deplin şi circumstanţele pricinii în raport cu materialul probator existent la dosar. Pe cînd, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere. 2 Aceste dispoziţii legale au fost adoptate în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărîrile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc.

Ca argument de bază adus în susţinerea cerinţelor de constata nulitatea actului juridic Radu Fortuna, lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, a invocat faptul că prin hotărîrea menţionată a fost lezat dreptul creditorilor SRL „Agromacon – Invest”, validaţi în acest proces, argument care a fost ignorat de către prima instanţă, ori discrepanţa dintre suma cedată de 77.674.159,46 lei şi cea primită de 3.873,07 lei este impunătoare. În atare situaţie, se impune a fi verificat şi contractul de cesiune încheiat între SRL „Agromacon – Invest” şi SRL „Arvial – Agro”, sumele băneşti acordate ultimei, scopul încheierii acestui contract. Or, după cum s-a stabilit prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 29 februarie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de către SRL „Agromacon – Invest” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa.

Ulterior prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 septembrie 2012 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de SRL „Agromacon – Invest”. Instanţa de recurs menţionează că contractul de cesiune între SRL „Agromacon – Invest” şi SRL „Arvial – Agro” a fost încheiat la 31 ianuarie 2012, iar încheierea de admitere a cererii introductive a fost emisă la 29 februarie 2012, fapt ce cade sub incidenţa prevederilor art. 104 al Legii insolvabilităţii.

Recurentul a invocat prevederile lit. a) art. 104 al legii menţionate, care stipulează pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului, că orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor.

Colegiul remarcă că instanţa de insolvabilitate nu a verificat corectitudinea acestor prevederi, deoarece actele fictive sînt acte prin care debitorul insolvabil a imitat transmiterea către alte persoane a anumitor valori patrimoniale, este manifestarea de voinţă a părţilor unui asemenea act juridic este falsă şi creează numai o aparenţă de act juridic, iar scopul principal al actului fictiv este de a ascunde anumite valori patrimoniale de urmărirea creditorilor. Iar actul fraudulos este actul prin care debitorul insolvabil a pierdut anumite valori patrimoniale. Astfel actul fraudulos este acel act de înșelare a creditorului de către debitor, prin care acest din urmă își micșorează patrimoniul său, sustrăgîndu-l de la gajul general al creditorilor și provocîndu-și sau agravîndu-și, astfel insolvabilitatea.

Frauda se analizează ca un delict civil care atrage responsabilitatea autorilor, adică atît al debitoruului cît și al terțului, ori actul fraudulos încheiat de debitorul insolvabil în dauna creditorului său se face întotdeauna împreună cu un terț sau cu concursul acestuia, iar efectele acestui act rămîn a fi inopozabile creditorului lezat. În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinînd pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de Radu Fortuna lichidatorul SRL „Agromacon – Invest”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să 3 exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărîrii în partea atacată cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărîrile, iar avînd în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sînt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Reieşind din cele relatate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărîrea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă.

La judecarea pricinii în partea dată prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creînd condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecînd pricina, să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de Radu Fortuna, lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Agromacon – Invest”. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 25 mai 2015 în pricina la cererea înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Agromacon – Invest” în proces de faliment împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Arvial – Agro” privind declararea nulităţii contractului şi actului de cesiune a creanţei, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Bălţi în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele colegiului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Galina Stratulat Dumitru Mardari Maria Ghervas 4