3ra-729/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşcu dosarul nr. 3ra-729/14 instanţa de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Gricop Agro” Societate Comercială, în pricina civilă la cererea de chemare in judecata depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Gricop Agro” Societate Comercială împotriva Primăriei satului Moara de Piatră, raionul Drochia şi Societate cu Răspundere Limitată „Regilon Agro” Societate Comercială cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Gricop Agro” Societate Comercială şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Drochia din 04 noiembrie 2013 c o n s t a t ă La 22 aprilie 2013 SRL „Gricop Agro” SC a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei s. Moara de Piatră, r. Drochia şi SRL„Regilon Agro” SC cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul indicat că la 10 ianuarie 2013, în baza cererii depuse, Primăria s. Moara de Piatră, prin informaţia nr. 1 din 03 ianuarie 2013 i-a fost eliberate copiile contractelor de arendă nr. 1171 şi 1172 din 04 aprilie 2013 încheiate între SRL „Regilon Agro”SC cu Floreac V. şi Floreac L. Din considerentele că contractele respective au fost înregistrate de către Primăria s. Moara de Piatră cu încălcarea legislaţiei în vioare în perioada acţiunii contractelor de arendă nr. 84 şi 85 din 16 mai 2006 încheiate între SRL „Gricop Agro” SC cu aceeaşi proprietari, la data de 04 februarie 2013 a expediat în adresa Primăriei s. Moara de Piatră o cerere prealabilă prin care a solicitat radierea contractelor nr. 1171 şi nr. 1172 din registrul de evidenţă ca ilegal înregistrate.

La data de 06 martie 2013 Primăria i-a expediat răspunsul nr. 29 prin care i-a fost respinsă cererea prealabilă. Consideră reclamantul acţiunile Primăriei ilegale, care încalcă drepturile legale ale SRL „Gricop Agro” SC asupra loturilor arendate. Solicită obligarea Primăriei s.Moara de Piatră să radieze din registrul de evidenţă a contractelor, contractele de arendă nr. 1171 şi nr. 1172 din 04 aprilie 2011, precum şi încasarea de la Primăria s. Moara de Piatră Drochia suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciul moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Drochia din 04 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL „Gricop Agro” SC a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2014 a fost respins apelul declara de SRL „Gricop Agro” SC şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La adoptarea soluţiei instanţa de apel şi prima instanţă au respins acţiunea, ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie, în condiţiile în care la 06 martie 2013 SRL „Gricop Agro” SC a primit răspuns la cererea sa prealabilă înaintată la data de 04 februarie 2013 , iar cererea de chemare în judecată a fost depusă abia la data de 19 aprilie 2013, adică cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. La 08 aprilie 2014 SRL „Gricop Agro” SC a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare în primă instanţă.

În motivarea recursului s-a invocat că la data de 05 aprilie 2013 în termenul legal din momentul recepţionării la 06 martie 2013 a răspunsului la cererea prealabilă a depus acţiune, cauza fiind înregistrată în instanţă la data de 09 aprilie 2013. La data de 11 aprilie 2013 Judecătoria Drochia a emis o încheiere prin care a dispus restituirea cererii din motivul că aceasta a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul, necătînd că cererea de chemare în judecată a fost înaintată şi semnată de către administratorul întreprinderii. Invocă că la materialele dosarului nu a fost anexat documentul ce legalizează împuternicirile reprezentantului.

În cazul dat, în conformitate cu art. 171 alin. (1) CPC „după ce constată că cererea a fost depusă în judecată fără a se respecta condiţiile art.166 şi 167 alin.(1) lit.a), b), c) şi e), judecătorul emite, în cel mult 5 zile de la repartizarea cererii, o încheiere pentru a nu se da curs cererii, comunicînd persoanei care a depus cererea acest fapt de încălcare şi acordîndu-i un termen rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor”, dar nu dispune restituirea cererii în conformitate cu prevederile art. 170 CPC. 2 Menţionează că încheierea din 11 aprilie 2013 a fost contestată odată cu fondul cauzei. Intimatul prin referinţă a solicitat respingerea recursului. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Instanţa de recurs consideră necesar de a se expune asupra argumentului recurentului, precum că în cazul în care instanţa a constatat că la cererea de chemare în judecată nu este anexat documentul ce legalizează împuternicirile reprezentantului, urma în temeiul art. 171 CPC să nu-i dea curs acţiunii, dar nu să dispună restituirea cererii în conformitate cu prevederile art. 171 CPC. La caz, instanţa de recurs menţionează că conform art. 423 alin. (1) CPC, încheierea dată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, separat de hotărîre, de către părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului.

SRL „Gricop Agro” nu a folosit calea de atac prevăzută împotriva încheierii primei instanţe. Mai mult ca atît, încheierea respectivă a fost pronunţată în cadrul altui dosar. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă 3 în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat Societatea cu Răspundere Limitată „Gricop Agro” Societate Comercială ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Gricop Agro” Societate Comercială se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 4