3ra-728/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Trocin nr.3ra-728/14 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Vasilciuc Elena”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „Vasilciuc Elena” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Făleşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 iunie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Făleşti, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 28 februarie 2013 şi emisă în parte hotărîre nouă c o n s t a t ă La 07 august 2012 ÎI „Vasilciuc Elena” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS Făleşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în baza deciziei privind iniţierea unui control fiscal nr.1156 din 09 aprilie 2012 a fost efectuat controlul la ÎI „Vasilciuc Elena” pentru perioada de activitate 03 ianuarie 2012 – 03 februarie 2012. În rezultatul controlului fiscal a fost întocmit actul de control fiscal nr.3-496771 din 17 aprilie 2012, care a fost examinat de IFS Făleşti şi a stat la baza adoptării deciziei nr.513 din 11 mai 2012. Menţionează că prin decizia nr.513 din 11 mai 2012 s-a dispus încasarea de la ÎI „Vasilciuc Elena” a amenzii în mărime de 70 400 lei şi 435 lei cît şi a penalităţilor în sumă de 25,7 lei, micşorarea TVA destinată trecerii în cont în sumă de 5721 lei, încasarea la buget a contribuţiei de asigurare sociale de stat în mărime de 345 lei şi contribuţiile individuale de asigurări sociale de stat în sumă de 90 lei.

La 04 iunie 2012 ÎI „Vasilciuc Elena” a depus la IFS Făleşti cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei nr.513 din 11 mai 2012. La 29 iunie 2012 IFS Făleşti a emis decizia nr.704 prin care a respins contestaţia ÎI „Vasilciuc Elena” asupra deciziei nr.513 din 11 mai 2012. Consideră reclamanta că decizia nr.513 din 11 mai 2012 este una neîntemeiată şi ilegală, deoarece întreprinderea în toate cazurile de vînzări a eliberat bonuri fiscale care confirmă încasarea mijloacelor băneşti de la comercializarea în sumele reflectate în evidenţa contabilă, iar colaboratorii Serviciului Fiscal au calculat diminuarea veniturilor din vînzări ca o presupunere precum că înscrisurile din documentele interne ar confirma faptul încasării de mijloace băneşti în sume mai mari, cu toate că dovezile despre încasarea mijloacelor băneşti în sume mai mari decît cele reflectate în evidenţa contabilă în cadrul controlului nu s-au adus.

Susţine că întregul control şi decizia contestată s-au bazat pe nişte înscrieri, provenienţa cărora nu a fost dovedită şi acestea nu pot servi temei pentru confirmarea efectuării unei operaţiuni economice, prin urmare nu pot constitui temei pentru calcularea taxelor şi impozitelor. Este esenţial şi faptul că nici în actul de verificare şi nici în decizia IFS Făleşti nr.513 din 11 mai 2012 nu este stabilit, specificat ce anume reprezintă „înscrisurile ciornă” invocate, de cine sunt întocmite, în ce constau ele, etc. Consideră că din actul şi decizia contestată relevă că „înscrisurile ciornă” au fost transmise către IFS Făleşti de către Secţia Urmărire Penală a CPR Făleşti, însă acestea nu sunt individualizate şi apreciate la justa lor valoare.

Menţionează că concluzia IFS Făleşti cu privire la aplicarea amenzii de 50 000 lei este ilegală şi neargumentată în baza prevederilor art.257 alin.(5) al Codului Fsical, deoarece ÎI „Vasilciuc Elena” ţine evidenţa contabilă în conformitate cu prevederile Legii contabilităţii, Standardelor Naţionale de Contabilitate, politicii de contabilitate în mod automatizat în programa de contabilitate 1C-Contabilitate. Afirmă că pe seama pîrîtului este pusă sarcina probaţiunii în corespundere cu art.24 alin.(3) al Codului Fiscal. Solicită anularea deciziei IFS Făleşti nr. 513 din 11 mai 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 28 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulate subpunctele 1), 2), şi 3) din punctul III a deciziei nr.513 din 11 mai 2012, emisă de IFS Făleşti prin care au fost aplicate amenzi fiscale în privinţa ÎI 2Vasilciuc Elena”.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 iunie 2013 a fost admis apelul declarat de către IFS Făleşti, casată hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 28 februarie 2013 în partea admiterii acţiunii şi emisă în parte hotărîre nouă prin care cererea ÎI „Vasilciuc Elena” împotriva IFS Făleşti cu privire la anularea subpunctelor 1), 2) şi 3) din pct.III a deciziei nr.513 din 11 mai 2012 a fost respinsă. La 01 august 2013 ÎI „Vasilciuc Elena” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 iunie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel este în contradicţie cu circumstanţele pricinii, la emiterea acesteia au fost aplicate eronat normele de drept material.

Menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că toate documentele contabile la întreprindere sunt întocmite în conformitate cu Legea contabilităţii, Codul Fiscal, iar careva încălcări fiscale de către ultima nu au fost admise. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Vasilciuc Elena” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎI „Vasilciuc Elena” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Vasilciuc Elena”ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Vasilciuc Elena” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat