3ra-1198/13 — Anularea deciziei

dosarul nr. 2ra-1198/13 prima instanţă L. Gavriliuc instanţa de apel Iu. Grosu A. Corcenco D. Corolevschi ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Individuale „V.V. Cobîlaş” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 ianuarie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V.

Cobîlaş” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 09 octombrie 2012 c o n s t a t ă La 03 iunie 2011 Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” a indicat că, la 11 februarie 2011 a fost efectuat un control fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale privind respectarea legislaţiei fiscale în perioada 01 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2010. În rezultatul controlului, la 11 martie 2011 a fost emisă decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti nr. 276, prin care s-a hotărît de a încasa la buget sumele impozitelor şi plăţilor calculate în rezultatul controlului, cu aplicarea sancţiunii fiscale pentru încălcarea legislaţiei fiscale şi s-a dispus înregistrarea întreprinderii ca plătitor de taxă pe valoare adăugată.

La 11 martie 2011 a fost depusă contestaţia împotriva deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti din 11 martie 2011. Prin decizia nr. 459 din 05 mai 2011 s-a decis modificarea punctului 1 subpunctului 12 al deciziei nr. 276 din 11 martie 2011 referitor la taxa pentru 1 unităţile comerciale, cu calcularea taxei pentru unitatea comercială pentru anul 2010 în mărime de 5400 lei. Reclamantul consideră decizia contestată ilegală din următoarele considerente.

La data efectuării controlului de 11 februarie 2011, reieşind din dispoziţiile legislaţiei fiscale în vigoare la momentul respectiv, prin care de la 01 septembrie 2010 plafonul livrărilor de mărfuri şi servicii prestate pentru a fi înregistrat ca plătitor de taxă pe valoare adăugată a fost majorat de la 300.000 lei pînă la 600.000 lei, iar întreprinderea putea să nu se înregistreze ca plătitor al taxei pe valoare adăugată, deoarece suma serviciilor prestate şi mărfurilor livrate de întreprindere nu depăşea plafonul stabilit de 600.000 lei. Astfel, pîrîtul în mod retroactiv a calculat taxa pe valoare adăugată, stabilindu-i sancţiuni fiscale sub formă de amendă pentru perioada în care nu a depăşit plafonul stabilit de legislaţia în vigoare.

Reclamantul Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” solicită anularea punctelor 1, 3, punctului 4 subpunctul 2 şi 5 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti nr. 276 din 11 martie 2011. Ulterior, Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” a depus cerere de modificare şi concretizare a cerinţelor, solicitînd anularea parţială a punctului 1 al deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti nr. 276 din 11 martie 2011 ce se referă la încasarea la buget a taxei pe valoare adăugată în sumă de 21.373 lei, cu dispunerea micşorării încasării la bugetul de stat a taxei pe valoarea adăugată la suma de 9407 lei, calculată de la 31 august 2010; anularea punctului 3 al deciziei, prin care s-a dispus înregistrarea începînd cu 01 iulie 2010 a Întreprinderii Individuale „V.V.

Cobîlaş” în calitate de plătitor al taxei pe valoare adăugată cu eliberarea certificatului taxei pe valoare adăugată; anularea parţială a subpunctului 1 din punctul 4 al deciziei în partea ce se referă la stabilirea sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 100 % pentru eschivarea de la calcul şi de la taxa pe valoare adăugată în sumă de 21.373 lei, cu dispunerea micşorării încasării în calitate de sancţiune fiscală sub formă de amendă n mărime de 100 % pentru eschivarea de la calculul şi de la plata taxei pe valoare adăugată la suma de 9407 lei, calculată şa data de 31 august 2010; anularea subpunctului 5 din punctul 4 al deciziei în partea ce se referă la stabilirea sancţiunii fiscale sub formă de amendă în mărime de 10 % din volumul de livrări impozabile care constituie 340.273 lei şi respectiv suma amenzii în sumă de 34.027 lei cu dispunerea micşorării încasării în calitate de sancţiune fiscală sub formă de amendă în mărime de 10 % din volumul livrărilor impozabile, la suma de 14156 lei, calculată la data de 31 august 2010; anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Floreşti nr. 459 din 05 mai 2011 pe marginea contestaţiei împotriva deciziei nr. 276 din 11 martie 2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 09 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 martie 2013, fost respins recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 09 octombrie 2012. Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” a declarat recurs împotriva 2 hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri noi de admitere a acţiunii. Recurentul Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş”, în motivarea recursului a invocat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ambele instanţe corect au aplicat legea materială.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa). Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. 3 Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V.

Cobîlaş” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „V.V. Cobîlaş” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 4