3ra-699/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-699/14 prima instanţă: I. Gancear, instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican, DECIZIE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, examinând recursul declarat de către Stanislavov Vladislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Stanislavov Vladislav împotriva Întreprinderii Municipale de Gestiune a Fondului Locativ-15, intervenient accesoriu ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea din plata pentru încăperile nelocative suma de 17280,94 lei pentru energia termică şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ-15, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 01 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La data de 08 februarie 2012, Stanislavov Vladislav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestiune a Fondului Locativ-15, intervenient accesoriu ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea din plata pentru încăperile nelocative suma de 17280,94 lei pentru energia termică şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 01 septembrie 2001, conform contractului de arendă nr. 108, soţia reclamantului Stanislavov Ludmila a luat în arendă în calitate de arendaş încăperea cu altă destinaţie decît cea locativă cu suprafaţa de 246,4 m.p.

în subsolul de pe str. Suceviţa 41 A, mun. Chişinău, pentru amplasarea şi amenajarea unei săli sportive. În temeiul acestui contract de arendă, soţii Stanislavov au amenajat o sală de sport în această încăpere nelocuibilă. Indică Stanislavov Vladislav că în conformitate cu Hotărîrea Comisiei Republicane de privatizare a obiectelor arendate nr. 99 din 20 iunie 2002, a fost permisă privatizarea unor încăperi cu suprafaţa de 326,50 m.p., amplasate în subsolul blocului de locuit de pe adresa str. Suceviţa 41 A mun. Chişinău. În temeiul acestei hotărîri a Comisiei Republicane de privatizare, la data de 31 iulie 2002, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a localului în proprietate privată, în conformitate cu care Stanislavov Ludmila a procurat şi obţinut în proprietate privată încăperea nelocuibilă cu suprafaţa de 326,5 m.p.

Susţine reclamantul că ulterior, a devenit proprietarul încăperii cu altă destinaţie decît cea locativă cu suprafaţa de 326,5 m.p. din demisolul amplasat în blocul locativ nr. 41 str. Suceviţa mun. Chişinău, în care a deschis un club sportiv ce activează şi prestează servicii de organizare de diverse secţii de interes, inclusiv de cultură fizică pentru adulţi. La data de 10.10.2007, soţii Stanislavov au primit de la notar certificat cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie, prin care le-a fost stabilit în proprietate comună în devălmăşie cîte ½ cotă-parte ideală din încăperea nelocuibilă menţionată anterior. Prin aceste încăperi nelocuibile, ce constituie proprietatea privată a lui Stanislavov Vladislav cu suprafaţa de 326,5 m.p., trec anumite reţele de aprovizionare cu energie termică în mod centralizat a blocului locativ municipal nr. 41 din str. Suceviţa mun.

Chişinău, care este gestionat de ÎMGFL-15. Indică Stanislavov Vladislav că, beneficiază doar de serviciile comunale prestate de către S.A. „Apă-Canal Chişinău” şi de energie electrică, iar de alte servicii comunale nu beneficiază. Reclamantul niciodată nu a primit nici un bon de plată pentru serviciul de încălzire prestat de SA „Termocom”, deoarece, d-lui nu a beneficiat în încăperile sale de un asemenea serviciu de furnizare a energiei termice sub formă de încălzire, însă la data de 17 octombrie 2011, a primit un bon de plată pentru energie termică în sumă de 17280,94 lei. Menţionează Stanislavov Vladislav că a depus o interpelare în acest sens la Î.M. INFOСОМ” prin care a solicitat prezentarea informaţiei descifrate cu privire la sumele calculate pentru un asemenea serviciu comunal prestat de SA „Termocom”, iar din răspunsul eliberat de Î.M.

„INFOCOM” reclamantul a constatat faptul că, pentru încăperile deţinute în proprietate de reclamant se calculează plata pentru serviciul de încălzire prestat de S.A. „Termocom” începînd cu luna ianuarie 2006. La data de 16 noiembrie 2011, reclamantul a înaintat o cerere prealabilă către ÎMGFL-15 o cerere prealabilă prin care a solicitat comunicarea temeiului care a stat la baza calculării plăţii pentru energia termică, iar prin răspunsul primit, i s-a comunicat că, calculul pentru încălzire se efectuează conform suprafeţei încălzite, în baza actului întocmit la faţa locului la data inspectării. Consideră Stanislavov Vladislav că argumentele invocate de către ÎMGFL-15 în răspunsul său sunt lipsite de suport probatoriu şi juridic, iar faptul adresări locatarilor cu o petiţie către Pretura sect.

Buiucani cu privire la serviciile comunale pentru sala sportivă ce o deţine reclamantul în proprietate nu poate servi drept temei pentru calcularea plăţii pentru încălzire, deoarece reclamantul nu beneficiază de acest serviciu comunal. Suplimentar, Stanislavov Vladislav a indicat că, a solicitat intervenirea DGLCA a Consiliului Municipal Chişinău ca organ ierarhic superior al ÎMGFL-15 în soluţionarea acestui caz şi a întreprinde măsuri cu privire la anularea acestui bon de plată prezentat de Î.M. „INFOСОМ” pentru serviciul de energie termică pentru încăperile reclamantului, în care un asemenea serviciu nu se prestează, însă prin răspunsul său din 05.01.2012, DGLCA a refuzat în satisfacerea cereri prealabile depuse de către reclamantul Stanislavov Vladislav.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 martie 2012, cererea de chemare în judecată înaintată de către Stanislavov Vladislav a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2012, a fost admis recursul declarat de către Stanislavov Vladislav, a fost casată încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 martie 2012, cu restituirea cauzei în instanţa de fond pentru examinarea fondului cauzei. Ulterior, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor formulînd pretenţii către ÎMGFL-15, intervenient accesoriu Î.M. „INFOCOM” prin care a solicitat instanţei de judecată obligarea ÎMGFL-15 să excludă din plata pentru încăperile nelocative suma de 17280,94 pentru energia termică şi încasarea prejudiciului moral (f.d.

32-35). Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 04 martie 2013, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu S.A. „Termocom” în procedura planului. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013, acţiunea înaintată către Stanislavov Vladislav a fost admisă parţial. A fost dispusă excluderea din calculele de plată suma de 17280,94 lei pentru energia termică ca fiind nefolosită. A fost dispusă încasarea la ÎMGFL-15 în beneficiul lui Stanislavov Vladislav 250 lei taxa de stat, în rest, acţiunea a fost respinsă. La data de 30 iulie 2013, Întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ nr. 15 a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 01 iulie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ-15, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 01 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 03 martie 2014, Stanislavov Vladislav a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material şi a încălcat esenţial normele de drept material.

S-a indicat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionare pricinii în fond, anume faptul că recurentul nu are încheiat contract cu furnizorul energiei termice şi că ţevile nu elimină căldură pentru a putea considera că urmează să achite sume pentru încălzirea localului. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Stanislavov Vladislav neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea deciziei instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele dosarului s-a stabilit prin contractul de vînzare-cumpărare a localului în proprietate privată din 31 iulie 2002, încheiat între Departamentul Privatizării a Guvernului RM şi Baltaga Ludmila, Baltaga Ludmila a devenit proprietara localului cu suprafaţa totală de 326,5 m.p., amplasat în mun. Chişinău, str. Suceviţa 41 A, subsol. Prin certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie nr. 2740 din 10.10.2007, rezultă că Stanislavov Ludmila şi Stanislavov Ludmila sunt coproprietari ai încăperii nelocative, situată în mun. Chişinău, str. Suceviţa 41, cu suprafaţa de 326,50 m.p.. Prin contractul de donaţie nr. 2741 din 10.10.2007, Stanislavova Ludmila a donat lui Stanislavov Vladislav ½ cotă-parte ideală din imobilul - încăperea nelocativă cu suprafaţa de 326,50 m.p., amplasată în mun.

Chişinău, str. Suceviţa 41, care aparţinea lui Stanislavova Ludmila în baza actului de transmitere-primire nr. 2000 din 08.08.2002, înregistrat OCT Chişinău cu nr. 5478n/02-1 la 22.08.2002, contractul de vînzare-cumpărare a localului proprietate privată nr. 5170 din 31.07.2002; şi certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie nr. 2740 din 10.10.2007, nr. cadastral 00511.147.0L098. S-a stabilit că în luna octombrie 2011, ÎMGFL-15 a prezentat spre plată lui Stanislavov Vladislav factura pentru energie termică în sumă de 17 383,86 lei, conform căreia, Stanislavov Vladislav avea o datorie în mărime de 17280,94 lei la plata energiei termice.

La data de 16 noiembrie 2011, recurentul a înaintat în adresa ÎMGFL-15 şi ÎM „INFOCOM” o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea bonului de plată prezentat de ÎM „INFOCOM” nr. 95775775 pentru serviciul de energie termică, excluderea încăperii locuibile deţinută de către reclamant în proprietate privată din datele Î.M. „INFOCOM” în calitate de beneficiar al serviciilor prestate de către S.A. „Termocom”. Prin răspunsul nr. 2318 din 24.11.2011, Î.M. „INFOCOM” i-a comunicat lui Stanislavov Vladislav că calculul pentru serviciul de încălzire pentru „Titan-GSM” se efectuează în baza informaţiei prezentate de către Gestionarul Fondului Locativ (ÎMGFL-15). Prin răspunsul său, ÎMGFL-15 i-a comunicat recurentului că temei pentru anularea bonului de plată cu nr. 95775775 prezentat de Î.M.

„INFOCOM” nu este, din motiv că, încăperile sălii sunt alimentate cu agent termic de la sistemul ingineresc al blocului, care este contorizat, iar calculul pentru încălzire se efectuează conform suprafeţei încălzite, în baza actului întocmit la faţa locului la data inspectării. La data de 08 februarie 2012, Stanislavov Vladislav s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestiune a Fondului Locativ-15, intervenient accesoriu ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea din plata pentru încăperile nelocative suma de 17280,94 lei pentru energia termică şi încasarea prejudiciului moral. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate.

Analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel întemeiat a dispus respingerea cerinţelor reclamantului, din care considerente recursul declarat urmează a fi respins, din considerentele ce urmează. Potrivit pct. 10 al Regulamentului cu privire la modul de prestare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la / reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, plata pentru încălzire se calculează pentru un metru pătrat de suprafaţă încălzită a apartamentului/încăperii locuibile în cămin.

În cazul în care pe balcoane sau logii sînt instalate aparate de încălzire, la suprafaţa încălzită a apartamentului/încăperii locuibile în cămin se adaugă şi suprafeţele acestora, iar plata pentru încălzirea lor se calculează aplicîndu-se coeficientul 1,2. Dacă în apartament/încăperea locuibilă în cămin au fost instalate radiatoare suplimentare sau secţiuni ale acestora, din care cauză este dereglată încălzirea apartamentelor conectate la aceeaşi coloană, plata pentru încălzirea apartamentelor cu radiatoare (secţiuni) instalate suplimentar se va majora conform calculului efectuat de gestionar sau furnizor, după caz, reducîndu-se, respectiv, plata pentru încălzirea apartamentelor în care încălzirea a fost dereglată.

Volumul energiei termice supuse achitării de către populaţie se stabileşte conform datelor contoarelor termice instalate în blocurile locative, iar în lipsa lor, începînd cu 1 ianuarie 2003 şi pînă la finele procesului de instalare a contoarelor termice în blocurile locative - costul se stabileşte conform costului mediu de încălzire a 1 m2 de suprafaţă încălzită a locuinţelor tuturor blocurilor necontorizate ale fondului locativ. Cu referire la norma de drept citată şi în coraport cu materialele cauzei instanţa de recurs ajunge la concluzia că soluţia instanţei de apel de respingere a acţiunii este întemeiată şi legală. Actele cauzei denotă cu certitudine că sala de sport ce aparţine cu drept de proprietate lui Stanislavov Vladislav beneficiază de energia termică furnizată de către S.A.

„Termocom” în procedura planului, fapt ce se confirmă prin: - actul întocmit la faţa locului conform procesului-verbal de constatare la faţa locului din 01.11.2005 (f.d. 83); - schema-clanului sălii de sport deţinută de către Stanislavov Vladislav (f.d. 84); -actul întocmit la faţa locului din 22.11.2012 şi anexa la acest act (f.d. 108- 109). Cu atît mai mult Colegiul reţine că la data de 31.10.2005, prin intermediul unei înştiinţări scrise, contra semnătură, ÎMGFL-15 i-a adus la cunoştinţă lui Stanislavov Vladislav că acesta era obligat la lata de 01.11.2005, ora 11:00, să fie prezent în sala sportivă situată în demisolul casei nr. 41 str. Suceviţa mun. Chişinău, unde urma a fi efectuată verificarea pachetelor de documente ce confirmă legalitatea funcţionării clubului sportiv „Titan-GSM”, precum şi prezentarea contractelor încheiate cu furnizorii de servicii comunale.

Instanţa de recurs notează că legalitatea faptului că recurentul urmează să achite suma pentru energia termică se demonstrează şi prin informaţia prezentată potrivit căreia, la data de 24.11.2005, prin ieşirea la faţa locului, de către reprezentanţii ÎMGFL-15 a fost întocmit un act pe baza prevederilor procesului- verbal întocmit de către Pretura sect. Buiucani din 01.11.2005, din care rezultă că, „la momentul efectuării controlului clubului sportiv Titan s-a depistat că, încăperile cu nr. cadastrale 14, 15, 6 sunt alimentate cu încălzire centrală, pe suprafaţa de 50 m.p. (conducte de încălzire calorifere)” (f.d. 83). S-a stabilit potrivit actului întocmit, răspunsului ÎMGFL că prin subsolul casei de locuit nr. 41 din str. Suceviţa mun.

Chişinău, trec inclusiv şi sisteme inginereşti de aprovizionare cu agent termic, şi anume, în încăperea nr. 7, cu suprafaţa de 41.1 m.p. trec două coloane cu diametru de 20 cm şi două ventile cu diametru 20 la încălzire; prin încăperea nr. 8 cu suprafaţa de 81,7 m.p. trec patru coloane cu diametru de 20 cm, cu patru ventile de încălzire diametru 20; prin încăperea nr. 12 cu suprafaţa de 45,3 m.p. trec două coloane încălzire diametru 20 cm cu două ventile diametru 20; în încăperea nr. 13, cu suprafaţa de 81,2 m.p. trec patru coloane diametru 20 cm încălzire cu patru ventile diametru 20; în încăperea nr. 14 cu suprafaţa de 29,8 m.p., trec două coloane încălzire cu diametru 20; în încăperile 14 „d” - „e”, cu suprafaţa de 27,0 m.p.

trec două coloane încălzire diametru 20 cm cu două ventile diametru 20. Colegiul consideră corectă soluţia instanţei de apel reieşind din cele menţionate, dat fiind faptul că cele invocate determină cu certitudine faptul că încăperea ce aparţine cu drept de proprietate recurentului, beneficiază de energie termică, fapt confirmat şi prin răspunsul specialistului care indică că conductele care traversează subsolul ce aparţine cu drept de proprietate a lui Stanislavov Vladislav emană căldură, deoarece aceste ţevi sunt izolate din punct e vedere tehnic incorect, iar acest fapt, din punct de vedere tehnic permite încălzirea încăperilor ce aparţin cu drept de proprietate a lui Stanislavov Vladislav.

Prin actul întocmit la faţa locului din 22.11.2012, s-a constatat că pe tot perimetrul suprafeţelor încăperilor cercetate tranzitează reţelele de distribuţie a agentului termic cu diametrul 50-137 m şi diametrul 20-39 m. La fel, comisia a constatat că, temperatura aerului în interior, în majoritatea încăperilor, depăşeşte +17°C, pe cînd temperatura aerului în exterior, la momentul inspectării constituia +7,20C. În cumulul înscrisurilor anexate la materialele cauzei în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţa de apel corect a constata că încăperile deţinute de către Stanislavov Vladislav în proprietate sunt alimentate cu agent termic livrat de către S.A.

„Termocom”, din care considerente, Î.M. „INFOCOM” întemeiat a prezentat spre plată recurentului factura pentru energia termică livrată. In speţă, urmează a fi reţinut şi faptul că, nu poate fi anulată datoria pentru energia termică formată de către Stanislavov Vladislav şi pe motiv că, potrivit prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, energia termică se calculează pentru toate încăperile prin care tranzitează ţevile de livrare a energiei termice în mărime de 20% în anul 2012-2013, în mărime de 15% în anii 2010-2011, în mărime e 10% în anii 2009-2008.

Se reţine ca fiind întemeiat şi argumentul IMGFL-15 potrivit căruia, în speţă nu poate fi efectuat un recalcul al energiei termice consumate de către Stanislavov Vladislav, dat fiind faptul că, în accepţiunea normelor hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19.02.2002, recalculul pentru energia termică şi alte servicii comunale poate fi efectuată doar în două cazuri şi anume: nerespectarea serviciului, şi prestarea insuficientă a serviciului care trebuie confirmat printr-un act întocmit şi semnat de către o autoritate competentă. La acest capitol, Colegiul va respinge ca fiind neîntemeiat argumentul reclamantului Stanislavov Vladislav potrivit căruia, acesta nu are încheiat cu S.A. „Termocom" un contract privind livrarea energiei termice şi, astfel, acesta nu urmează să achite facturile pentru energie termică, din motiv că, după cum reiese din materialele cauzei, S.A.

„Termocom" în procedura planului printr-o prescripţie i-a solicitat reclamantului prezentarea unui set de documente necesar pentru întocmirea şi perfectarea unui contract de livrare a energiei termice (f.d. 113). De asemenea, este lipsit de suport juridic şi argumentul reclamantului Stanislavov Vladislav potrivit căruia, încăperea deţinută în proprietate nu cade sub incidenţa Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi«comunale pentru fondul locativ, deoarece, actele administrate în cumul atestă cu certitudine faptul că, Stanislavov Vladislav beneficiază de serviciile prestate de către S.A, Termocom". Potrivit pct. 2 al Regulamentului menţionat supra, încăperile deţinute de către Stanislavov Vladislav urmează a fi catalogate ca fiind încăperi nelocuibile, adică încăperi cu altă destinaţie decît de locuinţe.

În aceste circumstanţe, Colegiul reţine că ÎMGFL-15 întemeiat a calculat şi a prezentat spre plată consumatorului Stanislavov Vladislav factura pentru energia termică, pe motiv că, în cadrul examinări cauzei cu certitudine s-a constatat că, încăperile nelocuibile ce aparţin cu drept e proprietate lui Stanislavov Vladislav sunt alimentate cu agent termic de la sistemul ingineresc centralizat de încălzire a blocului locativ din str. Suceviţa 41, mun. Chişinău. Alte argumente, inclusiv de respectarea termenilor, recurentul nu a invocat. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de Stanislavov Vladislav ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Stanislavov Vladislav. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Stanislavov Vladislav împotriva Întreprinderii Municipale de Gestiune a Fondului Locativ-15, intervenient accesoriu ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea din plata pentru încăperile nelocative suma de 17280,94 lei pentru energia termică şi încasarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari