2ra-1919/14 — Reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1919/14 prima instanţă: D. Chistol, instanţa de apel: M. Moraru, A. Nogai, L. Bulgac, DECIZIE 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, examinînd recursul declarat de către Chilimar Tihon, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Chilimar Tihon către Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice privind reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral , împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de Chilimar Tihon şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 21 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La data de 22 noiembrie 2012, Chilimar Tihon s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice privind reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordinul Universităţii de Stat a Artelor nr.34-pa din 24 iunie 2000, începând cu 22 iunie 2000 a fost numit în funcţia de profesor universitar la catedra Culturologie în temeiul realegerii prin concurs de către Senatul Universitar, cu încheierea contractului individual de muncă pe un termen de 5 ani. Reclamantul a menţionat că contractul individual de muncă a expirat la 22 iunie 2005, însă nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă au continuat, considerându-se astfel prelungit pe o durată nedeterminată, conform art.83 alin. (4) Codul Muncii.

La data de 03 septembrie 2005 a semnat un contract individual de muncă pe o durată determinată de un an, cu începere de la 03 septembrie 2005 până la 01 septembrie 2006. Explică recurentul, că prin scrisoarea rectorului Academiei de Muzică. Teatru şi Arte Plastice nr. 01-10/270 din 21 iunie 2012 a fost informai despre modificările în planul de studii la specialitatea Culturologie. aprobate la şedinţa Senatului Academiei din 20 iunie 2012 privind excluderea din planul de studii la specialitatea Culturologie a cursurilor pe care dânsul le deţine şi rezilierea contractului individual de muncă, începând cu 30 august 2012. Menţionează reclamantul că, prin ordinul nr 110-p din 30 august 2012, care i s-a adus la cunoştinţă că la 17 septembrie 2012 a fost concediat din funcţia de profesor universitar la catedra „Management artistic şi Culturologie” la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în baza art. 86 al.

(1) lit. z) Codul muncii, iar prin ordinul nr. 118-p din 13 septembrie 2012 s-a completat ordinul nr 110-p din 30 august 2012 cu un temei suplimentar de încetare a contractului individual de muncă în baza art.301 alin. (l) lit. c) Codul Muncii - încetarea contractului individual de muncă la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Reclamantul consideră ordinele de concediere nr. 110-p din 3 ) august 2012 şi nr. 118-p din 13 septembrie 2012 ilegale, ca fiind adoptate cu încălcarea prevederilor art.88 Codul muncii, art.38 din Legea învăţământului, deoarece concedierea sa în baza art. 86 alin. 1 lit. z) Codul muncii se permite doar în cazul în care legislaţia muncii sau alte acte legislative conţin prevederi corespunzătoare referitoare te concedierea salariatului în legătură cu modificările din planul de studii, menţionând faptul că nu beneficiază de pensie pentru limita ce vârstă, astfel angajatorul contrar prevederilor legale a încetat contractul individual de muncă.

Invocă reclamantul că concedierea sa a avut loc în lipsa acordului comitetului sindical din unitate, dânsul fiind membru al comitetului sindical, iar în cazul excluderii unor disciplini din planul de studii pe anul 2012 şi reducerea orelor, angajatorul urma să emită în acest sens un ordin, să preavizeze salariatul despre apropiata concediere, prevederi legale care nu au fost respectate. Solicită Chilimar Tihon restabilirea sa în funcţia de profesor universitar pe o normă didactică din surse bugetare la catedra Management Artistic şi Culturologie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, încasarea salariului mediu pentru esenţa forţată de la lucru, precum şi repararea prejudiciului moral în suma de 10 000 lei Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 21 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. La data de 21 martie 2013 Chilimar Tihon a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani din 21 februarie 2013 şi adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 cererea de apel a fost admisă, s-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani din 21 februarie 2013 şi s-a emis o nouă hotărâre, prin care s-a admis parţial cererea de chemare în judecată şi s-a dispus anularea ordinul;. Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 110-p din 30.08.2012 cu privire la concedierea lui Tihon Chilimar şi rezilierea contractului individual de muncă, şi ordinul nr. 118-p din 13.09.2012 cu privire la completarea ordinului nr. l10-p din 30.08.2012.

S-a dispus repunerea lui Chilimar Tihon în funcţia de profesor universitar, catedra Management artistic şi Culturologie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice începând cu 30.08.2012. S-a dispus a percepere din contul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în folosul lui Chilimar Tihon salariul pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada de 30.08.2012 până la 16.05.2013 în sumă de 38 100 lei şi 4600 lei cu titlu de prejudiciu moral. Ne fiind de acord cu soluţia dată, la data de 17 iunie 2013, Academia de Muzică,Teatru ş Arte Plastice a înaintat cerere de recurs. Prin decizia Curşii Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013, s-a admis recursul declarat de Academia de Muzică,Teatru ş Arte Plastice, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel declarată de Chilimar Tihon şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013. La 17 aprilie 2014, Chilimar Tihon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului recurentul, Chilimar Tihon a invocat că instanţele de judecată au interpretat eronat prevederile legii din care motiv decizia poartă un caracter ilegal. Indică recurentul că decizia instanţei de apel este una nefondată, neîntemeiată şi eronată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 şi art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

La 26 mai 2014, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a depus referinţă asupra recursului declarat de către Chilimar Tihon, solicirînd declararea recursului ca inadmisibil. La 19 iunie 2014, Chilimar Tihon a depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Chilimar Tihon întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele dosarului s-a stabilit că prin ordinul Universităţii de Stat a Artelor nr.34-pa din 24 iunie 2000, începând cu 22 iunie 2000, Chilimar Tihon a fost numit în funcţia de profesor universitar la catedra Culturologie în temeiul realegerii prin concurs de către Senatul Universitar, cu încheierea contractului individual de muncă pe un termen de 5 ani, contract individual de muncă care a expirat la 22 iunie 2005, însă datorită faptului că nici o parte nu a cerut încetarea lui, raporturile de muncă au continuat. La data de 03 septembrie 2005 Chilimar Tihon a semnat un contract individual de muncă pe o durată determinată de un an, cu începere de la 03 septembrie 2005 până la 01 septembrie 2006. Prin ordinul nr 110-p din 30 august 2012, Chilimar Tihon a fost concediat din funcţia de profesor universitar la catedra „Management artistic şi Culturologie” la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în baza art. 86 al.

(1) lit. z) Codul muncii, iar prin ordinul nr. 118-p din 13 septembrie 2012 s-a completat ordinul nr 110-p din 30 august 2012 cu un temei suplimentar de încetare a contractului individual de muncă în baza art.301 alin. (l) lit. c) Codul Muncii - încetarea contractului individual de muncă la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Astfel, reclamantul în prezenta acţiune solicită anularea ordinului Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr 110-p din 30 august 2012 cît şi a ordinului nr. 118-p din 13 septembrie 2012. În cadrul rejudecării pricinii în instanţa de apel, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a emis ordinul nr. 56-p din 17 mai 2013, ca rezultat al executării deciziei Curţii de apel Chişinău din 16 mai 2013 de restabilire în funcţie a reclamantului şi încasării diferitelor plăţi, prin care s-a anulat ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr 110-p din 30 august 2012. În asemenea circumstanţe, reieşind din conţinută deciziei instanţei de apel a cărei anulare se solicită, s-a stabilit că instanţa de apel a examinat pricina şi s-a axat doar pe ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 56-p din 17 mai 2013, expunîndu-se că Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a anulat ordinul contestat de reclamant şi acesta a fost repus în funcţie.

Mai mult, instanţa de apel susţine în continuare că acest ordin (nr. 56-p din 17 mai 2013) nu este contestat şi este în vigoare. Instanţa de recurs remarcă că ordinul pe care s-a axat instanţa de apel, adică ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 56-p din 17 mai 2013, ca rezultat al executării deciziei Curţii de apel Chişinău din 16 mai 2013, a fost anulat prin ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 24-p din 24 februarie 2014, s-au restabilit efectele ordinului Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr 110-p din 30 august 2012, iar în pct. 4) a ordinului, se indică că ordinul nr 110-p din 30 august 2012 se revocă, iar Chilimar Tihon se concediază în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) şi art. 301 alin. (1) CM, din data de 24.02.2014.

Obiectul litigiului în speţa dată este însă ordinul nr 110-p din 30 august 2012, asupra legalităţii cărui instanţa de apel este obligată să se expună, indiferent de anularea lui pe parcursul examinării cauzei prin ordinul nr. 56-p din 17 mai 2013, ca rezultat al executării deciziei Curţii de apel Chişinău din 16 mai 2013 şi ulterior prin ordinul nr. 24-p din 24 februarie 2014 prin care Chilimar Tihon se concediază în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) şi art. 301 alin. (1) CM, din data de 24.02.2014, acesta din urmă nefiind obiect al acţiunii şi litigiului. Este constatat cu certitudine că reclamantul a contestat concedierea sa în temeiul art. 86 alin. (1) lit. z) şi art. 301 alin. (1) CM şi legalitatea acestei concedieri urmează a fi stabilită la cererea de chemare în judecată a reclamantului.

Reieşind din cele menţionate, Colegiul concluzionează că instanţa de apel a examinat pricina în prisma unui ordin care de fapt a fost anulat, prin urmare, nu a stabilit corect faptele juridice care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, a interpretat eronat situaţia de fapt existentă la momentul examinării pricinii, din care considerente decizia instanţie de apel urmează a fi anulată, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Potrivit art. 239 CPC hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În temeiul art. 26 alin. (1), (2) CPC procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a- şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei. Astfel spus, contradictorialitatea constă în posibilitatea conferită de lege părţilor de a discuta orice element de fapt sau de drept al procesului civil. Contrar acestor norme, instanţa de apel, de fapt nu a examinat fondul cauzei, nu s-a expus asupra legalităţii ordinului de concediere, temeiurilor prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. z) şi art. 301 alin. (1) CM pentru care reclamantul a fost concediat.

Anterior, Curtea Supremă de Justiţie a remis cauza pentru rejudecare în instanţa de apel pentru verificarea unor circumstanţe ale litigiului, inclusiv în ceea ce se referă la stabilirea pensiei, chiar şi în alte state, reclamantului. La actele cauzei sunt lipse informaţii cu privire la vîrsta reclamantului, acesta din urmă, în principiu, afirmînd că are o vechime în muncă de peste 57 ani, adică are o vîrstă ce i-ar fi dat dreptul la pensie. Colegiul reţine că reclamantul a fost disponibilizat în temeiul art. 86 al. (1) lit. z) Codul muncii, iar prin ordinul nr. 118-p din 13 septembrie 2012 s-a completat ordinul nr 110-p din 30 august 2012 cu un temei suplimentar de încetare a contractului individual de muncă în baza art.301 alin. (l) lit. c) Codul Muncii - încetarea contractului individual de muncă la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă.

Norma respectivă art.301 alin. (l) lit. c) a fost inclusă în Codul muncii, prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 91 din 26 aprilie 2012 şi este aplicabilă litigiului în speţă. Conform art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii, pe lîngă temeiurile generale prevăzute de acest cod, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate înceta din motivul stabilirii pensiei pentru limită de vîrstă. Din esenţa acestei norme de drept, stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă constituie un temei suplimentar de încetare a contractului de muncă cu cadrele didactice, fără indicarea anumitor condiţii. Acest fapt prezumă aplicarea regulilor generale.

Conform art. 184 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să preavizeze salariatul, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărîre), sub semnătură, despre intenţia sa de a desface contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată sau determinată, în următoarele termene: a) cu 2 luni înainte – în caz de concediere în legătură cu lichidarea unităţii sau încetarea activităţii angajatorului persoană fizică, reducerea numărului sau a statelor de personal la unitate (art.86 alin.(1) lit. b) şi c)); b) cu o lună înainte – în caz de concediere în legătură cu constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcţiei deţinute sau muncii prestate ca urmare a calificării insuficiente confirmate prin hotărîrea comisiei de atestare (art.86 alin.(1) lit. e)). Astfel, angajatorul este obligat de a preaviza salariatul doar în cazurile expres prevăzute de art. 184 Codul muncii.

Potrivit legislaţiei în vigoare acordul sindicatelor se solicită doar în cazurile expres prevăzute de art. 87 Codul muncii, în care nu se regăseşte obligativitatea angajatorului de a solicita acordul sindicatelor în cazul încetării contractului individual de muncă în temeiul prevederilor art. 301 alin. (1) lit. c) Codul muncii. Instanţa de recurs remarcă că instanţa de apel întru examinarea corectă şi eficientă a pricinii, în coraport cu norma de drept citată, urmează în cadrul rejudecării pricinii să verifice şi faptul dacă reclamantului i s-a stabilit pensia pentru limita de vîrsă în altă ţară.

În asemenea circumstanţe Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că de către instanţa de apel au fost încălcate normele de drept material şi procedural, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importate pentru soluţionarea pricinii în fond, din care considerente decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este emisă cu încălcarea normelor de drept procedural şi din motiv că eroarea comisă nu poate fi corectată de instanţa de recurs, decizia instanţei de apel urmează a fi casată integral cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art.445 al.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Chilimar Tihon. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Chilimar Tihon către Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice privind reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari