2ra-99/14 — Anularea ordinului, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 2ra-99/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 05 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mariţ Marcela împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 15 iunie 2012 c o n s t a t ă La 29 septembrie 2010 Mariţ Marcela a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 25 august 2006 a fost angajată la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în calitate de lector, unde şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei sus menţionate după expirarea contractului individual de muncă anual şi anume la data de 03 octombrie 2007 în baza concursului pentru suplinirea postului de lector universitar la Catedra Drept Privat, anunţat de pîrît, a semnat un nou contract individual de muncă înregistrat sub nr. 947 pe un termen de 5 ani. Potrivit Regulamentului de stabilire a şarjei de muncă şi completarea ulterioară a planului individual de muncă pentru anul de studiu 2009-2010, rezultă că reclamanta a fost numită în funcţia de lector la Catedra Drept Privat cu norma didactică de 1.5.

Conform Regulamentului cu privire la ocuparea posturilor didactice în instituţiile de învăţămînt superior universitar, rezultă că persoana depune actele pentru a participa la concurs odată la 5 ani, iar încetarea contractului poate surveni doar în condiţiile art. 82, 85 şi 86 Codul muncii. La 25 iunie 2010 i-a fost adusă la cunoştinţă ordinul nr. 41-p din 22 iunie 2010, unde prin demersul decanului şi acordul rectorului a fost decisă eliberarea din funcţie a lui Mariţ Marcela conform art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii, ca urmare a încălcării atribuţiilor de serviciu manifestată prin lipsa nemotivată de la examenele de licenţă în perioada 07 iunie 2010, 14 iunie – 18 iunie 2010. Consideră ilegal ordinul dat, deoarece conform p. H al contractului individual de muncă nr. 947 din 03 octombrie 2007, pentru anii de studii sarcina didactică va fi stabilită pînă la începutul anului de studiu pentru perioada 2009-2010 prin acord comun al salariatului şi al administraţiei.

Astfel, la începutul anului de studiu pentru perioada 2009-2010 prin comun acord a fost stabilită sarcina didactică de 1,5, ce constituie 1220 ore, fără includerea reclamantei în calitate de membru al comisiei de licenţă. În perioada de desfăşurare a examenelor de licenţiere pentru anul de studii 2009- 2010 în cadrul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, a aflat din întîmplare că este inclusă ca membru al aceste comisii. Menţionează reclamanta că nu i-a fost adus la cunoştinţă ordinul nr. 100/04 din 30 aprilie 2010, prin care au fost desemnaţi preşedinţii comisiilor şi membrii acestora, semnat de rectorul universităţii d-l Beniuc V. Astfel, pentru perioada de desfăşurare a examenelor de licenţă, şi anume din data de 31 mai 2010 – 18 iunie 2010, reclamanta a fost inclusă în lista membrilor comisiei împreună cu preşedintele A. Smochină.

Conform art. 104 al. (4) Codul muncii, atragerea la munca suplimentară în alte cazuri decît cele prevăzute la al. (2) şi al. (3), se admite cu acordul scris al salariatului. Astfel, pînă la apariţia ordinului nr. 100/04 din 30 aprilie 2010, pîrîtul urma să-i ceară acordul în scris privind posibilitatea modificării sarcinii didactice, fapt care în mod grav a fost încălcat de conducerea Institutului. Or, din cele ce urmează, acţiunile conducerii pîrîtului pot fi calificate drept impunerea exercitării muncii forţate, care este interzisă conform art. 7 al. (1) Codul muncii. Conform art. 87 al. (1) Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 al. (1) lit. c), d), e), g), h) poate avea loc doar cu acordul preliminar al organului sindical din unitate.

Or, reclamanta fiind membră a sindicatului, în mod obligatoriu urma să-şi expună acordul vizavi de posibilitatea admiterii eliberării din serviciu, cu participarea obligatorie a salariatului, oferindu-i posibilitatea de a da explicaţii obiectivelor ce i se impun, însă nu şi după eliberarea salariatei cu eliberarea unui extras fals întocmit cu data anterioară. Respectiv, prin inacţiunile Comitetului sindical au fost încălcate prevederile Statutului Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova. Susţine că face parte din cadrul didactic şi conform Legii nr. 128 din 12 iulie 1997 privind statutul personalului didactic, durata zilei de muncă nu este strict determinată, ci în dependenţă de orarul stabilit de comun acord cu administraţia.

În circumstanţele date, pîrîtul eronat a aplicat în privinţa lui Mariţ Marcela prevederile art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii, deoarece nu sunt ore exact fixate care ar obliga-o să le respecte, iar lipsa reclamantei de la examenul de licenţă din data de 07 iunie 2010 şi 14 iunie-18 iunie 2010 este neîntemeiată, deoarece prezenţa ei este confirmată prin semnăturile în borderourile de examinare pentru examenul de licenţă. Faptul că nu i-a fost eliberat carnetul de muncă pînă în prezent, demonstrează încă odată faptul că a rămas în relaţii de muncă cu pîrîtul.

Cere reclamanta anularea ordinului nr. 41-p din 22 iunie 2010, restabilirea la lucru în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă totală de 119329,83 lei, cu indexarea de 0,1 la sută din suma neachitată la timp pentru fiecare zi de întîrziere, dintre care 73870, 33 lei – salariul pentru lipsa forţată de la lucru, 20919,50 lei – penalitatea pentru fiecare zi de întîrziere; achitarea pentru orele suplimentare efectuate în sem. II anii de studii 2009-2010, plata pentru surplusul orelor efectuate în cadrul comisiei de stat 100 ore X 25 lei/oră – 2500 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 100000 lei, care ulterior a fost micşorată pînă la mărimea unui salariu mediu de 3010 lei, încasarea cheltuielilor de la pîrît, inclusiv a celor de asistenţă juridică în sumă de 10000 lei.

Ulterior a depus o cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea compensaţiei în locul restabilirii la lucru în mărime de 3 salarii medii în sumă de 9030 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 15 iunie 2012, a fost admisă acţiunea integral, fiind anulat ordinul nr. 41-p din 22 iunie 2010 emis de rectorul IRIM privind concedierea lui Mariţ Marcela din funcţia de lector în cadrul Catedrei Drept Privat al Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, a fost încasat de la pîrît în beneficiul lui Mariţ Marcela compensaţia suplimentară în locul restabilirii la locul de muncă în mărime de 9030 lei, salariul mediu pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 73870,33 lei, penalitatea pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 20919,50 lei, plata pentru surplusul orelor efectuate în cadrul Comisiei de stat în mărime de 2500 lei, prejudiciul moral de 3010 lei, cheltuielile de asistenţă juridică – 10000 lei, hotărîrea în partea încasării unui salariu mediu în mărime de 3010 lei fiind dispusă spre executare imediată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013, a fost respins apelul declarat de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 15 iunie 2012. La 23 mai 2013 Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând-o ilegală, deoarece de către instanţa de judecată au fost aplicate eronat normele de drept material prin interpretarea în mod eronat a legii, dar şi unele norme de drept procedural.

Nu s-a luat în consideraţie faptul că nu doar din data de 01 septembrie 2010 intimata activa în calitate de titular la Universitatea de Studii Europene din Moldova, circumstanţa dată fiind combătută prin informaţia eliberată de CNAS la 06 martie 2013, potrivit căreia Mariţ Marcela era angajată la Universitate încă din luna ianuarie 2010. Potrivit aceleiaşi informaţii, în perioada lunilor mai-august 2010 intimata a activat şi la Academia de Poliţie. Aşa şi nu a fost prezentată în cadrul şedinţelor informaţia privind participarea intimatei la lucrul comisiei de licenţă în cadrul USEM, care de fapt au coincis cu examenele de licenţă desfăşurate la IRIM. Ţinînd cont de specificul muncii prestate de către salariat, angajatorul este în drept, în caz de necesitate, să solicite munca în afara orelor de program.

Astfel, sunt eronate afirmaţiile intimatei şi concluziile instanţelor precum că a fost modificată şarja didactică. Or, în cazul existenţei unui număr de 185 de studenţi, care au susţinut examenele de licenţă la 3 discipline, urmau a fi prestate de către Mariţ Marcela 92 ore şi 30 minute, deci în limita prevederilor art. 104 Codul muncii. Cu acordul nemijlocit al salariatei, aceasta a fost inclusă în comisia de examinare. Nu pot fi reţinute argumentele precum că ordinul privind susţinerea examenelor de licenţă nu i-a fost adus la cunoştinţă Marcelei Mariţ, în cazul în care aceasta a avut acces la mapa în care erau păstrate toate regulamentele, ordinele instituţiei ce ţin de susţinerea examenelor de licenţă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 06 martie 2013 a fost expediată în adresa Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova la 03 mai 2013 (f. d. 184). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 23 mai 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, la 03 octombrie 2007 Mariţ Marcela a fost angajată la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în funcţia de lector a Catedrei Drept Privat pe un termen de 5 ani şi încheiat în acest sens contractul individual de muncă nr. 947. În baza demersului înaintat de către decanul Facultăţii de Drept al IRIM pe numele rectorului, l-a informat despre încălcările admise de către Mariţ Marcela privind prezenţa ei la examenele în cadrul comisiei de examinare, cu solicitarea concedierii Marcelei Mariţ angajată în funcţia de lector la Catedra Drept Privat în baza art. 86 al.

(1) lit. h) Codul muncii. Conform procesului-verbal nr. 16 al şedinţei Comitetului sindical al IRIM din 21 iunie 2010, s-a decis prin vot unanim aplicarea sancţiunii lui Marcela Mariţ conform art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii, iar prin ordinul rectorului IRIM nr. 41-p din 22 iunie 2010 aceasta a fost concediată din funcţia de lector al Catedrei Drept Privat pentru absenţa fără motive întemeiate de la examenele de licenţă în perioada 07 iunie 2010, 14 iunie – 18 iunie 2010. Conform art. 86 al. (1) lit.h) Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă.

Încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii, conform art. 86 Codul muncii, are loc în situaţii limitativ stabilite care se pot datora unor cauze imputabile salariatului. Unul din cazurile de încetare a contractului individual de muncă inserat la art. 86 Codul muncii, constituie atunci cînd persoana încadrată în muncă săvîrşeşte anumite acţiuni care implică un anumit regim sancţionator, absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Instanţele judecătoreşti la pronunţarea hotărîrilor corect au constatat ilegalitatea ordinului de concediere a lui Marcela Mariţdin funcţia de lector al Catedrei Drept Privat din cadrul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova din considerentele ce urmează.

Din conţinutul contractului individual de muncă rezultă că, sarcina didactică pentru anii de studii urmează a fi stabilită pînă la începutul anului prin acordul comun al salariatului şi a administraţiei. Din planul individual de activitate al cadrului didactic (f.d.23-26), rezultă că la începutul anului de studiu pentru perioada 2009-2010, cu acordul salariatei, a fost stabilită sarcina didactică de 1,5, ceea ce constituie 1220 ore, fără includerea intimatei în calitate de membru al comisiei de licenţă. Pentru o mai bună desfăşurare a examenelor de licenţă în primăvara anului 2010, a fost decis prin ordinul rectorului IRIM nr. 100/04 din 30 aprilie 2010, crearea unei comisii doar din rîndul cadrelor didactice ce deţin grad ştiinţific de doctor, în care a fost inclusă şi Mariţ Marcela.

Ţinîndu-se cont de specificul muncii prestate de către Mariţ Marcela, angajatorul este în drept, în caz de necesitate, de a modifica sarcina didactică stabilită la începutului anului de studii doar cu acordul scris al salariatului, conform art. 104 al. (4), al. (5) şi art. 298 al. (2) Codul muncii. Or, după cum s-a stabilit, intimatei nu i-a fost cerut acordul scris privind modificarea sarcinii didactice şi includerea ei în lista membrilor comisiei de licenţă. Ba mai mult, nici conţinutul ordinului nr. 100/04 din 30 aprilie 2010 nu i-a fost adus la cunoştinţă. Cu toate acestea, Mariţ Marcela a participat la examenele de licenţă din data de 4,7,14-18 iunie 2010, fapt confirmat prin semnătura ei din borderourile pentru examenul de licenţă, din care considerente urmează a fi respinse argumentele recurentului privind lipsa intimatei de la lucrările comisiei de licenţă.

Instanţele corect au apreciat critic declaraţiile martorilor Roşca Simion şi Creangă Ala, care au explicat că semnăturile au fost aplicate de către Mariţ Marcela după desfăşurarea examenelor (f.d.96,98), în cazul în care aceştia au interes în proces, fiind angajaţi a Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova. În urma celor menţionate, Colegiul reţine că instanţele corect au constatat ilegalitatea ordinului nr. 41-p din 22 iunie 2010 privind concedierea lui Marcela Mariţ conform art. 86 al. (1) lit. h) Codul muncii şi au decis anularea lui. Conform art. 90 al. (4) Codul muncii, în locul restabilirii la locul de muncă, părţile pot încheia o tranzacţie de împăcare, iar în caz de litigiu – instanţa de judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o compensaţie suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puţin 3 salarii medii lunare ale salariatului.

Avînd în vedere că a fost constatată eliberarea nelegitimă din serviciu şi deoarece Marcela Mariţ pe parcursul examinării pricinii şi-a exprimat acordul privind încasarea compensaţiei suplimentare în locul restabilirii la locul de muncă în mărime de 3 salarii medii lunare ale salariatului, instanţele corect au dispus încasarea de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul lui Mariţ Marcela a compensaţiei de 9030 lei, reieşind din salariul mediu lunar de 3010 lei. Deoarece s-a constatat că intimata nu a lipsit de la examenele de licenţă din data de 4,7,14-18 iunie 2010, corect a fost dispusă şi încasarea plăţii pentru surplusul orelor efectuate în cadrul comisiei de licenţă în mărime de 2500 lei pentru 100 ore de examinare, reieşind din calculul de 25 lei costul unei ore (f.d.76).

Conform art. 90 al. (3) Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanţa de judecată, ţinîndu-se cont de aprecierea dată acţiunilor angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului. Constatînd ilegalitatea concedierii, întemeiat a fost dispusă şi încasarea de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova a prejudiciului moral în mărimea solicitată în cererea de chemare în judecată de un salariu mediu lunar de 3010 lei. Colegiul însă relevă ca fiind neîntemeiate hotărîrile judecătoreşti în partea admiterii capătului de cerere cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 73870,33 lei, precum şi a penalităţii pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 20919,50 lei din următoarele considerente.

Nu poate fi reţinut ca probă extrasul din ordinul nr. 75p din 22 septembrie 2010 eliberat de Universitatea de Studii Europene din Moldova, din care rezultă că lectorului universitar Mariţ Marcela pentru anul de studii 2010-2011 i-a fost calculat salariul lunar începînd cu 01 septembrie 2010 şi pînă la 31 august 2011 (f.d. 48, 59 şi 60),or conform datelor prezentate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale la 06 martie 2013 la demersul instanţei de judecată (f.d. 161), rezultă că intimatei i-a fost calculat salariul la USEM începînd cu data de 01 ianuarie 2010 şi ulterior pe tot parcursul anului 2010. Din aceiaşi informaţie prezentată de CNAS reiese că Mariţ Marcela a fost angajată şi la Academia Ştefan cel Mare, fiindu-i achitată la 31 mai 2010 şi la 31 august 2010 suma respectiv de 6016,27 lei şi 4112 lei.

Potrivit informaţiei prezentate de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău la 05 martie 2013 (f.d. 155), pentru perioada anului 2010 intimata a înregistrat venituri de la mai multe instituţii universitare în sumă totală de 42869,74 lei, dintre care la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova a înregistrat un venit de 25294,84 lei. Colegiul relevă că, obligaţia de reparare a prejudiciului material survine în caz de privare ilegală a salariatului de posibilitatea de a munci. Or, din înscrisurile prezentate de CNAS şi Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău reiese că salariata Mariţ Marcela independent de emiterea ordinului de concediere, nu a fost privată de posibilitatea de a munci, în situaţia în care aceasta pe parcursul anului 2010 a desfăşurat activitate didactică în cadrul Academiei Ştefan cel Mare, Institutului de formare continuă şi Universităţii de Studii Europene din Moldova, în cadrul căreia activează şi pînă la moment.

Nu a fost confirmată nici reţinerea carnetului de muncă a salariatei de către administraţia instituţiei, or intimata la 07 iulie 2009 şi-a ridicat carnetul său, aplicînd semnătura în Registrul de evidenţă a carnetelor de muncă (f.d.38). În circumstanţele date, nu şi-a găsit confirmarea legală capătul de cerere cu privire la încasarea de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul lui Mariţ Marcela a salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 73870,33 lei. În caz de reţinere a salariului, a indemnizaţiei de concediu şi a altor plăţi cuvenite salariatului concediat, angajatorul achită suplimentar pentru fiecare zi de întîrziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen, conform art. 330 al.

(2) Codul muncii. Din norma enunţată rezultă că, compensaţia de 0,1 la sută din suma neplătită în termen pentru fiecare zi de întîrziere se calculează şi se achită salariatului doar pentru reţinerea unor plăţi calculate, cuvenite şi neachitate (salariu, indemnizaţia de concediu, achitarea tuturor plăţilor în caz de eliberare din serviciu). Pentru sumele prejudiciului cauzat prin refuz neîntemeiat de angajare, eliberare ilegală din serviciu sau transfer la o altă muncă, reţinerea carnetului de muncă, compensaţia de 0,1 la sută nu se calculează şi nu se achită, prejudiciul cauzat în aceste cazuri constituind mărimea salariului pentru perioadele respective. Astfel, rezultă şi ilegalitatea capătului de cerere cu privire la încasarea de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul lui Mariţ Marcela a penalităţii pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 20919,50 lei.

Ba mai mult, Colegiul menţionează că art. 330 al. (2) Codul munciiindică sintagma de „0,1 la sută” cu titlu de compensaţie şi nu de penalitate sau indemnizaţie suplimentară, cum a fost invocat de instanţele judecătoreşti. Faţă de cele ce preced şi fiind cert că circumstaneţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei inatanţe în partea încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru şi a penalităţii pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu, şi a emite o nouă hotărâre în această parte, prin care a respinge acţiunea.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 15 iunie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mariţ Marcela împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilire la lucru, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de a lucru, repararea prejudiciului moral,în partea încasării salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 73870,33 lei şi a penalităţii pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 20919,50 leişi se emite o nouă hotărâre în această parte, prin care: Se respinge acţiunea lui Mariţ Marcela împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire la încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 73870,33 (şaptezeci şi trei mii opt sute şaptezeci) lei şi a penalităţii pentru fiecare zi de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 20919,50 (douăzeci mii nouă sute nouăsprezece) lei.

În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 15 iunie 2012 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Iurie Diaconu Elena Covalenco Galina Stratulat