2ra-4020/13 — Anularea ordinelor, încasarea salariului pentru perioada de absenţă forţată de la muncă, pentru orele suplimentare, a penalităţilor şi a prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-4020/13 prima instanţă: N. Arabadji instanţa de apel: L. Popova, A. Doga şi S. Caitaz ÎNCHEIERE 18 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Veronica Gîsca şi de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Gîsca împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire la anularea ordinelor, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, pentru orele suplimentare, încasarea penalităţilor şi compensarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 29 septembrie 2010, Veronica Gîsca a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova cu privire restabilirea la serviciu în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţa forţată, pentru orele suplimentare, compensarea prejudiciului moral.

La 02 iulie 2007 a fost angajată la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în calitate de şef de catedră, fiind semnat contractul individual de muncă, nr.7T din 02 iulie 2007. Reclamanta a fost angajată pe o perioadă de timp pînă la alegerea şefului de catedră în bază de concurs. La 03 octombrie 2007, în urma participării la concurs, Veronica Gîsca a fost angajată în calitate de lector superior al catedrei Drept Privat, pentru care a semnat contractul individual de muncă nr.791 din aceeaşi dată pe o durată de 5 ani. La 25 februarie 2010, reclamanta a fost eliberată din funcţia de şef de catedră pentru lipsa nemotivată de la serviciu 4 ore consecutiv în timpul zilei de muncă.

Susţine reclamanta că, concedierea dînsei din funcţia de şef de catedră este 1 ilegală, deoarece în luna ianuarie 2010 a fost la staţiunea balneară „Codru”, în legătură cu ce, preventiv a depus o cerere prin care a solicitat folosirea zilelor din contul concediului nefolosit pentru anul de studii 2009-2010. Deoarece decanul facultăţii nu a fost prezent la serviciu la 15 ianuarie 2010, cererea a fost lăsată pe masă. Veronica Gîsca a lipsit aproximativ 2 ore la 22 ianuarie 2010 de la biroul administrativ, motiv pentru care a fost concediată. Mai indică reclamanta că pe toată perioada exercitării atribuţiilor de şef de catedră la facultatea de drept, şi-a exercitat pe deplin atribuţiile de serviciu.

A respectat disciplina muncii, în privinţa ei nefiind aplicate careva sancţiuni disciplinare sau avertizări în acest sens. Consideră că, avînd în vedere gravitatea abaterii comise de către un şef de catedră, urma a fi organizată o anchetă de serviciu. Totodată, la eliberarea reclamantei din funcţia de şef de catedră nu s-a solicitat avizul comitetului sindical, la care dînsa a fost membru la momentul angajării la lucru. De asemenea, reclamanta indică faptul că în a doua jumătate a anului de studii, suplimentar a realizat 86 de ore neplanificate conform planului individual de muncă, dar care nu i-au fost achitate.

La 21 iunie 2010, Veronica Gîsca a depus cerere privind acordarea concediului de odihnă anual pentru anul de studii 2009-2010, însă rectorul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, din motive neîntemeiate, nu i-a semnat cererea, iar la 22 iunie 2010, cînd trebuia să fie deja în concediu, a eliberat-o din funcţia de lector superior prin ordinul nr.42-p din aceeaşi dată. Menţionează reclamanta că, concedierea ei este ilegală din motivul că, fiind numită ca lector superior la catedra drept privat, dînsa nu putea fi eliberată din funcţie, deoarece durata contractului este de 5 ani, ordinul de concediere neavînd niciun temei juridic. În afară de aceasta, la concedierea din funcţia de lector superior, nu s-a ţinut cont de faptul că Veronica Gîsca era însărcinată şi nu s-a solicitat acordul organului sindical.

Abaterile disciplinare imputate nu au fost dovedite cu probe concludente. La eliberarea din funcţie conducerea Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova urma să-i elibereze carnetul de muncă, ceea ce nu a fost făcut şi demonstrează faptul că în continuare este angajată. Referitor la daunele morale, reclamanta susţine că acestea constau în suferinţe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune, inclusiv suferinţele psihice ce au determinat îmbolnăvirea dînsei şi a fătului, au condus la limitarea şi privarea temporară de anumite drepturi. Veronica Gîsca a apreciat prejudiciul moral la suma de 100000 lei. Solicită, Veronica Gîsca, restabilirea la serviciu în funcţia deţinută anterior, cu încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, achitarea salariului pentru orele suplimentare efectuate în semestrul II al anului de studii 2009-2010 şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei.

2 La 21 martie 2011, reclamanta a depus cerere suplimentară de concretizare a pretenţiilor (f.d. 27-28, Vol. I). În motivarea cererii repetat a indicat că la 25 februarie 2010 a fost eliberată din funcţia de şef de catedră în baza ordinului nr. 13-p, iar în baza ordinului nr. 42- p din 22 iunie 2010, a fost eliberată din funcţia de lector universitar. Ambele ordine, reclamanta le consideră ilegale.

Cere, Veronica Gîsca, anularea ordinelor nr. 13-p din 25 februarie 2010 şi nr. 42-p din 22 iunie 2010. La 19 aprilie 2012, Veronica Gîsca a înaintat o altă cerere de concretizare a acţiunii prin care suplimentar a solicitat achitarea de din contul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul său suma de 98696,6 lei pentru absenţa forţată de la serviciu, penalitatea pentru fiecare zi de întîrziere pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu în mărime de 26852 lei, suma de 2150 lei pentru orele suplimentare şi penalitatea pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 12056 lei, iar în total suma de 139754,6 lei. De asemenea, a solicitat şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei (f.d.

13, Vol. II). La 12 iunie 2012, reclamanta a depus cerere privind majorarea cuantumului cerinţelor (f.d. 14, Vol. II). În motivarea cererii, dînsa a indicat că pe parcursul examinării pricinii, achitarea salariului pentru absenţa forţată, inclusiv penalitatea de 0,1%, neplătite în termen, urmează a fi extinse pentru încă 54 zile. Astfel, suma totală pretinsă a fi achitată suplimentar de către Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova constituie 12428,7 lei.

La şedinţa din 16 noiembrie 2012, în susţinerile verbale, Veronica Gîsca, a solicitat admiterea acţiunii, anularea ordinelor nr. 13-p din 25 februarie 2010 şi nr. 42-p din 22 iunie 2010, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 108482,96 lei, încasarea penalităţii la salariu pentru absenţa forţată în sumă de 29494,3 lei, achitarea orelor suplimentare efectuate în sumă de 2150 lei şi penalitate la această suma în mărime de 12056 lei, precum şi repararea prejudiciului moral în suma de 100000 lei (f.d. 72, Vol. II). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 28 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Veronica Gîsca împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova a fost admisă parţial.

Au fost anulate ordinele nr. 13-p din 25 februarie 2010 şi nr. 42-p din 22 iunie 2010 de concediere a Veronicăi Gîscă din funcţiile de şef de catedră şi de lector superior la catedra Drept Privat. A încasat din contul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul Veronicăi Gîscă sumele de 132115,86 lei cu titlu de despăgubire pentru absenţa forţată de la muncă (septembrie 2010-decembrie 2012), 2150 lei cu titlu de retribuire a orelor suplimentare, 41550,30 lei cu titlu de penalitate, 4900 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total 180716,16 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 77-83, Vol. II). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, a fost admisă cererea de apel declarată de Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova.

A fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 decembrie 2012 în partea anulării ordinului nr. 13-p din 25 februarie 2010 3 privind destituirea Veronicăi Gîsca din funcţia de şef de catedră Drept Privat precum şi în partea încasării penalităţii de 41550,30 lei, iar în această parte a emis o nouă hotărîre de respingere a pretenţiilor respective. A fost redusă taxa de stat încasată de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova în beneficiul statului de la 5421,48 lei la 4185 lei. În rest, a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 28 decembrie 2012. La 29 august 2013, Veronica Gîsca a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu emiterea unei noi hotărâri în partea ce se refer la anularea ordinului nr. 13-p din 25 februarie 2010 şi a penalităţii în sumă de 41550,30 lei.

Recurenta, în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei contestate a încălcat normele de drept procedural şi material, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La 30 august 2013, Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, de asemenea, a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, precum şi casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea ce ţine de recunoaşterea ilegalităţii ordinului nr. 42-p din 22 iunie 2010, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acţiunea Veronicăi Gîscă împotriva Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, ca neîntemeiată.

Recurentul, Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, în motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel în partea ce ţine de recunoaşterea ilegală a ordinului nr. 41-p din 22 iunie 2010 este neîntemeiată, deoarece au fost încălcate esenţial, dar şi aplicate eronat normele de drept material, precum şi unele norme de drept procedural, care au condus la soluţionarea greşită a pricinii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 24 iulie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat doar în adresa Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova copia deciziei din 13 iunie 2013 (f. d. 120). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi.

Astfel, ambele recursuri se consideră depuse în termen. Examinând temeiurile recursurilor înaintate în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ambele recursuri sunt inadmisibile. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. 4 La 12 noiembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Veronicăi Gîscă, precum şi în adresa Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 03 decembrie 2013, reprezentantul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova a depus referinţă la cererea de recurs a Veronicăi Gîscă, solicitînd respingerea integrală a acesteia. La 16 decembrie 2013, Veronica Gîsca, de asemenea a depus referinţă la cererea de recurs a Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova, prin care a cerut respingerea recursului ultimului ca neîntemeiată. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că ambele recursuri sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, atît Veronica Gîsca, cît şi Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, în cererile de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 5 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursurilor care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Veronica Gîsca, cît şi recursul declarat de Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Veronica Gîsca se consideră inadmisibil.

Recursul declarat de Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 6