Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-2795/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
16 octombrie 2013
Părțile
Frunză Moraru Tatiana vs Instituţia de Învăţămînt Liceul teoretic de Management
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

2ra-2795/13 — Cu privire la achitarea salariului, indemnizaţiei de concediu şi a penalităţilor

Dosarul nr.2ra-2795/13 prima instanţă: N. Şova instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Frunză (Moraru) Tatiana împotriva Instituţiei de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” cu privire la achitarea salariului, indemnizaţiei de concediu şi a penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” c o n s t a t ă La 27 decembrie 2011, Frunza (Moraru) Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” cu privire la achitarea salariului, indemnizaţiei de concediu şi a penalităţilor.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 01 septembrie 2010 a încheiat contract individual de muncă cu Instituţia de Învăţămînt „Liceul Teoretic Internaţional de Management” în persoana directorului Valentina Rusnac, în baza căruia a fost angajată în calitate de profesor de clasele primare pe un termen de 12 luni. În ce priveşte achitarea salariului i s-a explicat că va fi format din două părţi, care v-or fi achitate în fiecare lună şi anume: una oficială şi alta neoficială. Susţine că nu cunoaşte din care considerente nu s-a menţionat în contractul individual de muncă condiţiile achitării salariului. Menţionează că începînd cu luna martie 2011, nu a primit salariul pentru activitatea în cadrul instituţiei, iar administraţia acesteia permanent îi promiteau că v-or achita salariul cînd v-or avea surse financiare.

Invocă că salariul şi indemnizaţia concediului anual de odihnă nu a primit. 1 Cere, reclamanta încasarea de la Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” suma de 2 043 lei ce constituie salariul şi indemnizaţia de concediu, suma de 2005 lei penalităţi de întîrziere şi suma de 5 000 lei prejudiciu moral. În cadrul procesului Frunză (Moraru) Tatiana a înaintat cere prin care şi-a majorat cerinţele acţiunii prin care a solicitat încasarea sumei de 12 043 lei cu titlu de salariu şi indemnizaţia de concediu, suma de 3 328 lei penalitate de întîrziere, suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată. Prin hotătîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 14 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost încasată din contul Instituţiei de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” în contul Tatianei Frunză (Moraru) suma de 12 043 lei cu titlu de salariul restant şi indemnizaţia de concediu, suma de 6 861 lei cu titlu de compensaţie pentru reţinerea salariului şi indemnizaţiei de concediu, suma de 3 000 lei prejudiciu moral, suma de 2 410 lei cheltuieli de judecată. În rest acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” cu menţinerea hotărîrii primei instanţe fără modificări.

La 17 iunie 2013, Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor inferioare cu trimiterea pricinii la rejudecare. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. În motivarea recursului Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” a invocat că instanţele inferioare nu au stabilit şi nu au elucidat circumstanţele şi drepturile reale ale părţilor şi în consecinţă au emis hotărîri ilegale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 11 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Tatianei Frunză (Moraru), cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Tatiana Frunză (Moraru) nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. 2 În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele 3 recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Instituţia de Învăţămînt ,,Liceul Teoretic Internaţional de Management” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.