2ra-551/15 — Reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absentă fortată de la lucru si a prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-551/15 prima instanţă: D. Dulgheru instanţa de apel: N. Budăi, A. Pahopol și I. Muruianu ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Maria Ghervas şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Chilimar Tihon, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Chilimar Tihon împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, privind reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absență forțată de la lucru și a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Chilimar Tihon, c o n s t a t ă: La 22 noiembrie 2012, Chilimar Tihon a depus cerere de chemare în judecată împotriva Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, privind reintegrarea în serviciu, încasarea salariului mediu pentru absență forțată de la lucru și a prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Chilimar Tihon a indicat, că prin ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice (în continuare - AMTAP) nr.110-p din 30 august 2012, adus la cunoştinţa reclamantului la data de 17 septembrie 2012, ultimul a fost nelegitim concediat din funcţia de profesor universitar al Catedrei Management Artistic şi Culturologie. Consideră reclamantul, că ordinul nr.110-p din 30 august 2012 este ilegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor Codului muncii, Legii Învăţămîntului şi a altor acte normative invocînd următoarele. Susține Chilimar Tihon că prin ordinul Universităţii de Stat a Artelor nr.34- pa din 24 iunie 2000, succesoare a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, a fost numit, începând cu 22 iunie 2000, în funcţie de profesor universitar la catedra Culturologie, în temeiul realegerii prin concurs de către Senatul Universitar, cu încheierea unui contract individual de muncă pe o durată determinata de 5 ani.

Relatează, reclamantul că contractul individual de muncă a expirat la 22 iunie 2005, însă nici una dintre părţi nu a cerut încetarea lui şi raporturile de muncă 1 au continuat, considerându-se astfel prelungit pe o durată nedeterminată conform art.83 alin.(4) Codul muncii. Susţine Chilimar Tihon, că peste 72 de zile, la data de 03 septembrie 2005 Secţia personal a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, ignorând prevederile art.83 alin.(4) din Codul muncii, i-a propus să semneze un contract individual de muncă pe o durată determinată de un an, începînd de la 03 septembrie 2005 până la 01.09.2006, în funcţie de profesor universitar la catedra Management artistic şi Culturologie pe o normă didactică întreagă cu remunerarea muncii conform legislaţiei în vigoare şi Reţelei tarifare.

Menţionează reclamantul, că a semnat contractul individual de muncă, care a fost aprobat prin ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr.106 din 10 octombrie 2005, care a expirat la data de 01 septembrie 2006, însă iarăşi nici una dintre părţi nu a solicitat încetarea raporturilor de muncă, iar contractul de muncă a fost prelungit pe o perioadă nedeterminată.

Indică Chilimar Tihon, că prin scrisoarea rectorului Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, din 21 iunie 2012, cu trei zile înainte de concediul anual, a fost informat despre modificările în planul de studii la specialitatea Culturologie, aprobate la şedinţa Senatului Academiei din 20 iunie 2012 privind excluderea din planul de studii la specialitatea Culturologie a cursurilor pe care dînsul le deţine și rezilierea contractului individual de muncă, începând cu 30 august 2012. Consideră reclamantul, că la emiterea ordinului contestat nr.110-p din 30 august 2012, administraţia Academiei a ignorat şi a încălcat intenţionat prevederile Codul muncii și a Legii învăţământului, or concedierea în baza art.86 alin.(l) lit. z) Codul Muncii se permite doar în cazul în care Codul muncii sau alte acte legislative conţin prevederi corespunzătoare referitoare la concedierea salariatului în legătură cu modificările din planul de studii.

Totodată afirmă Chilimar Tihon că în temeiul ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 118-p din 13 septembrie 2012 "Cu privire la completarea ordinului nr.110-p din 30 august 2012" a fost concediat în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) Codul muncii potrivit căruia pe lîngă temeiurile generale prevăzute de prezentul cod, contractul individual de muncă încheiat cu cadrele didactice poate înceta pe următoarele temeiuri suplimentare: stabilirea pensiei pentru limită de vîrstă. Consideră Chilimar Tihon că şi ordinul respectiv este ilegal, întrucît dînsul nu beneficiază de pensie pentru limită de vîrstă, mai mult ca atît că concedierea sa nu a fost coordonată cu Comitetul sindical al Academiei, al cărui membru este.

Solicită Chilimar Tihon reintegrarea sa în funcţia de profesor universitar pe o normă didactică din surse bugetare la catedra Management Artistic şi Culturologie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru, precum şi repararea prejudiciului moral în suma de 10000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă (vol. I, f.d. 44, 48-51). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 apelul declarat de Chilimar Tihon a fost admis, cu casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani din 21 februarie 2013 şi emiterea unei noi hotărârî, prin care acțiunea s-a admis parțial.

2 S-a anulat ordinul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice nr. 110-p din 30 august 2012 cu privire la concedierea lui Tihon Chilimar şi rezilierea contractului individual de muncă, şi ordinul nr. 118-p din 13 septembrie 2012 cu privire la completarea ordinului nr. 110-p din 30 august 2012. S-a dispus repunerea lui Chilimar Tihon în funcţia de profesor universitar, catedra Management artistic şi Culturologie a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice începând cu 30 august 2012. S-a dispus încasarea din contul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice în beneficiul lui Chilimar Tihon salariul pentru absenţa forţată de la lucru pentru perioada de 30 august 2012 până la 16 mai 2013 în sumă de 38100 lei şi 4600 lei cu titlu de prejudiciu moral (vol. I, f.d.

81, 82-86). Prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 30 octombrie 2013, recursul declarat de Academia de Muzică,Teatru ş Arte Plastice, a fost admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 și restituirea pricinii spre rejudecare în Curte de Apel Chișinău în alt complet de judecători (vol. I, f.d. 135- 139). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel declarată de Chilimar Tihon şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 (vol. I, f.d. 192, 193- 195). Prin decizia Curții Supreme de Justiţie din 25 iunie 2014 recursul declarat de Chilimar Tihon a fost admis cu casarea deciziei Curții de Apel Chişinău din 12 martie 2014 și restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău (vol. I, f.d.

216-222). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014 apelul declarat de către Chilimar Tihon a fost respins cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 (vol. I, f.d. 238, 239-244). La 29 decembrie 2014 Chilimar Tihon a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 21 februarie 2013 solicitînd casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 28 octombrie 2014 Curtea de apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 09 octombrie 2014 fapt confirmat prin copia plicului instanței de apel (vol. II, f.d.

4). La materialele pricinii nu este anexată dovada recepționării de către părți a copiei deciziei instanței de apel, însă în cererea de recurs, Chilimar Tihon a indicat că a recepționat decizia instanței de apel la 30 octombrie 2014. Prin urmare recursul declarat de Chilimar Tihon la 29 decembrie 2014 se consideră depus în termen. În motivarea recursului Chilimar Tihon a invocat că instanțele inferioare au încălcat normele de drept material şi în concluzie au emis hotărîri ilegale. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme 3 de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Chilimar Tihon, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 06 februarie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 18 februarie 2015 Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Chilimar Tihon în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

4 În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chilimar Tihon, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Chilimar Tihon se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 5