3ra-669/14 — Anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată şi suspendarea raporturilor de serviciu,

prima instanţă: A. Ialanji dosarul nr. 3ra-669/14 instanţa de apel: M.Antonov, Gr.Druguş, S.Vrabii ÎNCHEIERE 25 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pălărie Corina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pălărie Corina împotriva Judecătoriei Căuşeni cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată şi suspendarea raporturilor de serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 04 februarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Pălărie Corina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bender din 28 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 06 august 2013, Pălărie Corina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Judecătoriei Căuşeni cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată şi suspendarea raporturilor de serviciu.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza ordinului nr.245 din 08 august 2012 a fost angajată la Judecătoria Căuşeni în funcţia de grefier pe perioada concediului de maternitate a Victoriei Daranuţa, cu termen de probă de 3 luni, cu categoria de salarizare conform reţelei tarifare unice. Prin ordinul nr.319 din 16 ianuarie 2013 a fost confirmată în funcţia de grefier în aparatul Judecătoriei Căuşeni, cu categoria de salarizare conform statelor de personal fără a se indica perioada angajării. La 07 mai 2013 a fost emis ordinul nr.362, prin care s-a încetat contractul individual de muncă pe durată determinată, încheiat cu Judecătoria Căuşeni, în legătură cu expirarea termenului, în temeiul art.83 alin. (3) din Codul muncii şi art.62 1 alin. (1) lit.h) al Legii nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

Consideră că ordinul nr.362 din 07 mai 2013 este ilegal în fond, deoarece la momentul emiterii acestuia se afla în concediu medical pentru graviditate şi naştere, începînd cu 07 mai 2013 pînă la 10 septembrie 2013, fapt confirmat prin certificatul de concediu medical seria 10 nr.299441, iar potrivit art.86 alin. (2) din Codul muncii nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical, concediu de odihnă anual, în concediu de studii, în concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 6 ani. Prin urmare, avînd în vedere faptul că la data acordării concediului medical era angajată la Judecătoria Căuşeni conform art.123 alin. (1) Codul muncii este în drept de a beneficia de concediu medical plătit şi de a i se acorda indemnizaţia de maternitate prevăzută de de art.5 alin. (1) lit.d) al Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

La 06 iunie 2013 s-a adresat pîrîtului cu cerere prealabilă privind anularea ordinului nr.362 din 07 mai 2013 şi suspendarea raporturilor de serviciu, însă prin răspunsul nr.2842 din 05 iulie 2013 cererea a fost respinsă. Solicită reclamanta, anularea ordinului nr.362 din 07 mai 2013 cu privire la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată şi suspendarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor pe perioada acordării concediului medical pentru graviditate şi naştere de la 07 mai 2013 pînă la 10 septembrie 2013 şi pe perioada concediului de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Prin încheierea Judecătoriei Bender din 15 octombrie 2013 pricina civilă a fost strămutată pentru examinare la Judecătoria Bender (f.d.35).

Prin hotărîrea Judecătoriei Bender din 28 noiembrie 2013 acţiunea depusă de Pălărie Corina împotriva Judecătoriei Căuşeni cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă pe durată determinată şi suspendarea raporturilor de serviciu a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pălărie Corina a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 04 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Pălărie Corina şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 08 aprilie 2014 Pălărie Corina a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, la examinarea pricinii instanţele judecătoreşti au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material.

În acest sens 2 susţine că, conform prevederilor art.86 alin. (2) din Codul muncii nu se admite concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu de maternitate, iar concluziile instanţelor judecătoreşti referitor la faptul că la data emiterii ordinului contestat nu deţinea certificatul medical şi nu l-a prezentat angajatorului, nu sunt confirmate prin careva probe. Menţionează că certificatul medical din 07 mai 2013 i-a fost eliberat de instituţia medicală, prin urmare este în drept să dispună de drepturile sale prevăzute de legislaţia muncii pentru a avea posibilitatea de a creşte şi educa copilul. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pălărie Corina urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 3 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pălărie Corina este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Pălărie Corina, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Pălărie Corina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 4