2ra-405/14 — Anularea ordinului de concediere, încasarea salariului

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2ra-405/14 instanţa de apel: M. Antonov, G. Druguş, S. Vrabii ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Noroşian Maria către Întreprinderea Municipală „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni” şi Primăria Căuşeni cu privire la încasarea restanţei la salariu, prejudiciul pentru reţinerea plăţii salariale şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 22 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 17 iunie 2013, c o n s t a t ă La 18 februarie 2013, reclamanta Noroşian Maria s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni” şi Primăria Căuşeni, solicitînd încasarea forţată de la ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuseni”, structură a Primăriei Căuşeni, restanţa la salariu în mărime de 14 252 lei, prejudiciului pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului în mărime de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere şi prejudiciul moral în mărime de 15 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanta Noroşian Maria a indicat, că prin Decizia Consiliului orăşenesc Căuşeni nr. 5/2 din 22.06.2005 a fost desemnată în calitate de Şef-interimar al ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, iar prin dispoziţia Primarului nr. 02/1-7-419 din 19.12.2007 a fost numită în funcţia de şef a ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”. Invocă că prin dispoziţia Primarului Căuşeni nr. 03-1/138 din 16.08.2011 a fost modificat contractul individual de muncă, fiind transferată în funcţia de maistru al sectorului salubrizare al ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”. La 27 septembrie 2011, în baza cererii de demisie, conform ordinului nr. 54 din 27.09.2011 reclamanta a fost demisionată din funcţia deţinută în baza art. 85 al.

(1) Codul muncii, iar contractul individual de muncă a fost desfăcut. 1 La momentul demisionării datoria la salariu constituia 14 000 lei. Datoria salarială nominalizată nu i-a fost achitată nici până în prezent, iar administraţia ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni” refuză achitarea restanţei la salariu motivând prin faptul că chipurile n-ar fi transmis bunurile materiale după demisionare conform actului de predare-primire. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 17.06.2013, acţiunea înaintată de către Noroşian Maria a fost admisă, s-a dispus încasarea de la ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuseni” în beneficiul lui Noroşian Maria suma de 14 252 lei cu titlu de plăţi salariale reţinute, 8850 cu titlu de prejudiciu cauzat prin reţinerea plăţilor salariale.

S-a dispus încasarea taxei de stat în Bugetul statului în mărime de 693 lei din contul ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”. Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 18.06.2013 s-a corectat omisiunea din hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 17.06.2013 cu adăugarea frazei: „Pretenţia privind încasarea prejudiciului moral se respinge ca fiind neîntemeiată”. La data de 10.07.2013 ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuseni”, a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîrii prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă parţial doar în partea încasării salariului restant.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 22 octombrie 2013, apelul declarat de ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuseni” a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătorie Căuşeni din 18 iunie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, Noroşian Maria a activat în funcţia de şef al ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni” pînă la 16 august 2011, când prin dispoziţia Primarului Căuşeni nr. 03-1/138 a fost mod contractul individual de muncă, aceasta din urmă fiind transferată în funcţia de maistru sectorului salubrizare al ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, iar la 27 septembrie 2011, în baza cererii de demisie, conform ordinului nr. 54 din 27.09.2011 a fost demisionată din funcţia deţinută în baza art. 85 al.

(1) Codul muncii, contractul individual de muncă fiind desfăcut. S-a mai reţinut că la momentul demisionării datoria la salariu constituia 14 252 lei, care nu i-a fost achitată până în prezent. Instanţa de apel a mai indicat că instanţa de fond corect a ajuns la concluzia de a dispune încasarea datoriei salariale menţionate, or, potrivit art. 143 alin. (1) lit. a) Codul muncii, în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat, efectuarea achitărilor se face în ziua eliberării. Cu atît mai mult că recurentul nu neagă această datorie. În privinţa ce tine de încasarea penalităţilor pentru neachitarea salariului la timp, instanţa de apel a menţionat că în conformitate cu prevederile art. 330 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze persoanei salariul pe care acesta nu l-a primit fiind lipsită de posibilitatea de a munci.

În particular, legiuitorul a 2 atribuit cazurile de privare ilegală de a munci cu compensarea obligatorie a salariului ratat şi la situaţia de reţinere a tuturor plăţilor sau a unora din ele în caz de eliberarea din serviciu. Deoarece suma restanţei salariale a devenit exigibilă la 27 septembrie 2011, termenul reţinerii acesteia urmează a fi luat în calcul începând cu 28 septembrie 2011 inclusiv, şi pînă la ziua pronunţării hotărîrii judecătoreşti, adică pînă la 17 iulie 2013, şi a constituit termenul de 621 zile, ce este echivalent cu 8850 lei. Referitor la încasarea prejudiciului moral care a fost respins de prima instanţă, instanţa de apel a menţionat că conform legislaţiei muncii, prejudiciul moral se încasează în cazurile expres (transferul sau eliberarea nelegitimă de la serviciu), astfel, încasarea prejudiciului moral pentru neachitarea la timp a salariului nu poate fi admisă.

La 25 noiembrie 2013 ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuseni” a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Bender din 22 octombrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admiere parţială a acţiunii, cu dispunerea încasării salariului în mărime de 9044,37 lei, iar în rest să fie respinse cerinţele ca neîntemeiate. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate.

Invocă că instanţa de apel a examinat cauza în lipsa lor fără ca să fie înştiinţaţi legal, deoarece la şedinţa de judecată în ordine de apel din 01.10.2013, li s-a comunicat că cauza se amînă pentru 29.10.2013 şi nicidecum pentru 22.10.2013. şi prin urmare consideră că nu a fost înştiinţat în mod legal pentru şedinţa din 22.10.2013. Totodată invocă că nu este de acord cu suma de 8000 lei, pentru reţinerea salariului, deoarece a fost reţinut din vina doamnei M. Noroşian, inclusiv la 34 de lucrători în sumă de 94000 lei. Pe perioada de 2 ani la întreprindere s-a dublat statele din vina lui M. Noroşian, şi să achite datoriile salariaţilor în sumă de 150000 lei inclusiv şi lui M. Noroşian era planificată achitarea restanţei conform graficului în luna ianuarie 2014. Suma de 14252 lei constituie salariul calculat, dar restanţa este mai mică, deoarece din această sumă urmează a fi reţinut unele impozite, inclusiv impozitul pe venit.

La 09 ianuarie 2014 Noroşian Maria prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocînd dezacordul cu recursul declarat de ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea hotărîrii contestate. 3 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. 4 Referitor la argumentul invocat de recurent că nu a fost înştiinţat în mod legal despre examinarea cauzei, este neîntemeiat, deoarece la f.d.

87 persistă recipisa prin care părţile au fost înştiinţate despre examinarea cauzei în ordine de apel pentru 22.10.2013. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Salubrizare şi Amenajare Căuşeni”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5