2ra-2034/15 — Cu privire la încasarea salariului, penalității, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-2034/15 prima instanţă – M. Tertea instanţa de apel – N. Traciuc, E. Clim, Iu. Cotruță ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Baltag Ecaterina, adoptată în pricina civila la cererea de chemare în judecată depusă de Baltag Ecaterina împotriva Consiliului orășenesc Căușeni și Primăria or. Căușeni cu privire la încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015 prin care s-a respins apelul declarat de Baltag Ecaterina, s-a admis apelul declarat de Consiliul orășenesc Căușeni și Primăria or.

Căușeni, s-a casat integral hotărîrea și hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Căușeni din 19 mai 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 25 februarie 2014, Baltag Ecaterina a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Căuşeni şi Primăria or.Căuşeni cu privire la încasarea plăţilor salariale pentru absenţa forţată de la serviciu. In motivarea acțiunii a indicat că, conform pct.2 din decizia Consiliului oraşului Căuşeni nr.5/2 din 22 iunie 2005 a fost dispusă eliberarea sa din funcţia de şef-interimar al IM „Amenajare şi Salubrizare,, Căuşeni. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 14 iulie 2010 a fost admisă acţiunea sa şi a fost anulată decizia Consiliului oraşului Căuşeni nr. 2/5 din 27 februarie 2009, dînsa fiind restabilită în funcţia de şef-interimar al IM „Amenajare şi Salubrizare,, Căuşeni.

Prin decizia nr.7/3 din 15 aprilie 2011, Consiliul orăşenesc Căuşeni a dispus restabilirea sa în funcţia deţinută. Prin dispoziţia Primăriei oraşului Căuşeni nr.139 din 17 august 2011, Baltag Ecaterina a fost restabilită în funcţie din 17 august 2011 şi din această zi dînsa a început să-şi exercite de fapt artibuţiile sale de funcţie. 1 Pînă la înaintarea prezentei acţiuni, nici Primăria oraşului Căuşeni, nici Consiliul orăşenesc Căuşeni nu i-au achitat în mod benevol salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada de timp 22 iunie 2005-17 august 2011. Consideră reclamanta că prin încălcarea gravă de către angajator a obligaţiilor, pentru suportarea frustărilor enorme pînă la repunerea în funcţie, care au durat 72 luni, tratarea sa cu dispreţ, recurgerea funcţionarilor Primăriei la acte infracţionale pentru acoperirea ilegalităţilor, a fost prejudiciată moral.

A solicitat reclamanta încasarea din contul Primăriei oraşului Căuşeni şi Consiliului orăşenesc Căuşeni a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în sumă de 248 352 lei, compensarea concediului neutilizat în sumă de 18 852,63 lei, indexarea salariului neachitat în sumă de 59 502 lei, penalitatea pentru întîrzierea achitării în termen a salariului în sumă de 346 867 lei, prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei. Prin cererea suplimentară din 10 martie 2014, reclamanta a majorat cuantumul prejudiciului moral, solicitînd încasarea sumei de 1 000 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Căuşeni, din 19 mai 2014, acţiunea civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Baltag Ecaterina împotriva Consiliului orăşenesc Căuşeni, Primăria oraşului Căuşeni cu privire la încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi a prejudiciului cauzat, s-a admis parţial.

S-a încasat din contul Primăriei oraşului Căuşeni în beneficiul reclamantei Baltag Ecaterina: - salariul pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 22 iunie 2005 - 15 aprilie 2011 în sumă de 75 563,28 (şaptezeci şi cinci mii cinci sute şasezeci şi trei lei 28 bani) lei; - indexarea salariului în dependenţă de indicele inflaţiei pe perioada 22 iunie 2005 - 15 aprilie 2011 în sumă de 59 502 (cincizeci şi nouă mii cinci sute doi) lei; - plata pentru concediul nefolosit în sumă de 18 852 (optsprezee mii opt sute cincizeci şi doi) lei; - sporul la vechimea în muncă în sumă de 36 120 (treizeci şi şase mii una sută douăzeci) lei; - penalitatea pentru fiecare zi întîrziere de neachitare a salariului pentru perioada 22 iulie 2005-19 mai 2014 în sumă de 247 534,56 (două sute patruzeci şi şapte mii cinci sute treizeci şi patru lei 56 bani) lei; - prejudiciul moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei.

Prin hotărîrea suplimentară a judecătoriei Căuşeni emisă la 19 mai 2014, s-a dispus încasarea din contul Primăriei oraşului Căuşeni în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 13 127 lei pentru pretenţia patrimonială şi 100 lei pentru pretenţia nepatrimonială. La data de 29 mai 2014, Consiliul orăşenesc Căuşeni şi Primăria oraşului Căuşeni, au depus cerere de apel, prin care au solicitat admiterea cererii, casarea integrală a hotărîrii şi a hotărîrii suplimentare a Judecătoriei Căuşeni din 19 mai 2014, dispunînd încetarea procesului. Ulterior, la data de 13 iunie 2014, Baltag Ecaterina la fel a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea cererii, casarea parţială a hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Baltag Ecaterina; s-a admis apelul declarat de Consiliul orășenesc Căușeni și Primăria or. Căușeni, s-a casat integral hotărîrea și hotărîrea suplimentară a judecătoriei Căuşeni din 19 mai 2014, fiind pronunțată o hotărîre nouă prin care, s-a respins ca 2 nefondată cererea Ecaterinei Baltag împotriva Consiliului orășenesc Căușeni și Primăria or. Căușeni cu privire la încasarea plăților salariale pentru absența forțată de la serviciu, fiind neîntemeiată.

Adoptînd o soluție de respingere a cererii, instanța de apel a concluzionat, conform pct.2 din decizia Consiliului orașului Căușeni nr. 5/2 din 22 iunie 2003 a fost dispusă eliberarea reclamantei din funcţia de şef-interimar al ÎM „Amenajare şi Salubrizare” Căuşeni, iar prin deciziile instanţelor de judecată aceasta a fost menţinută ca fiind întemeiată, și deoarece în perioada 22 iunie 2005 - 16 august 2011, Baltag Ecaterina nu a activat în cadrul ÎM „Amenajare şi Salubrizare” Căuşeni, Colegiul ajunge la concluzia că ultima nu este în drept de a solicita încasarea plăților salariale și a celor aferente, acțiunea Ecaterinei Baltag fiind neîntemeiată și urmează a fi respinsă. La 22 iunie 2015 Baltag Ecaterina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menținerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurenta a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. A comunicat că, angajatorul prin hotărîrea sa proprie-decizia Consiliului local Căușeni nr.7/3 din 15 aprilie 2011, dispoziția Primarului or. Căușeni nr. 139 din 17 august 2011 restabilește la lucru pe Baltag Ecaterina în funcția pe care o ocupa de pînă la concediere în baza deciziei Consiliului local Căușeni nr.5/2 din 22 iunie 2005. În fapt, premizele emiterii deciziei Consiliului local Căușeni nr.7/3 din 15 aprilie 2011 cu privire la repunere în funcție a fost condiționat de dispozițiile deciziei irevocabile a Curții de Apel Bender din 14 iulie 2010, urmare la care ordinul de concediere – decizia Consiliului local Căușeni nr.5/2 din 22 iunie 2005 a rămas fără temei/motiv legal de concediere.

Dat fiind faptul, că orice concediere fără un temei din cele prevăzute limitativ de art. 86 Codul Muncii, se prezumă ilegale, atunci angajatorul în persoana Consiliului local Căușeni prin decizia nr.7/3 din 15 aprilie 2011, a înlăturat viciul constituit la concediere (concediere fără motiv legal). A mai reiterat, că procesul judiciar privind legalitatea actului de concediere- decizia Consiliului local Căușeni nr.5/2 din 22 iunie 2005, finalizat prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2009, este irelevant prin circumstanțele sale la cazul pricinii de față, or aceste circumstanțe, grație unui alt act judecătoresc de dispoziție - decizia irevocabilă a Curții de Apel Bender din 14 iulie 2010, au dobîndit ulterior o altă conotație, schimbînd radical conținutul actului de concediere completat după emitere prin alte acte administrative.

Util în acest context rămîne și acel fapt, că pentru cazul de restabilire la lucru, nu este obligatoriu de a revizui și ordinul de concediere. Instanța de apel aceste subtilități determinante nu le-a reținut, deoarece a analizat ansamblul probator arbitrar și contra principiilor dreptului muncii, statuate la art.5 Codul Muncii, formulînd conchideri priprite. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii 3 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințate anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 02 aprilie 2015 a fost expediată în adresa participanților la 17 aprilie 2015 (f.d.243), însă nu există dovadă de înștiințare legală, motiv pentru care instanța de recurs consideră că recurenta, declarînd recursul la data de 22 iunie 2015, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

Analizând modul în care recurenta şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. 4 Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Baltag Ecaterina poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Baltag Ecaterina în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Baltag Ecaterina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5