3ra-795/14 — Recalcularea pensiei

Dosarul nr. 3ra-795/14 Prima instanţă: Judecătoria Slobozia (jud. D. Dubcoveţchi) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 25 iunie 2014 mun.Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de către Druguş Grigore împotriva deciziei din data de 04 martie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea înaintată de Druguş Grigore împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ştefan Vodă cu privire la contestarea actului administrativ, c o n s t a t ă : La data de 18 februarie 2013, Druguş Grigore s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ştefan Vodă, solicitând anularea deciziei din 30.11.2012, obligarea la recalcularea cuantumului pensiei şi încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale diferenţa la pensia neprimită pînă la recalculare şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, timp de 23 ani şi 2 luni a activat în funcţia de judecător. În temeiul art.32 al Legii din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, la data de 19.09.2012 a întrunit toate condiţiile stipulate de legea menţionată pentru a depune dosarul de pensionare la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi la 26.09.2012 a depus cerere pentru stabilirea pensiei. Prin decizia din 30.11.2012 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ştefan Vodă i s-a calculat pensia din salariul judecătorului din cadrul Curţii de Apel în sumă de 5200 lei, adică în proporţie de 79% din ultimul salariu, ceea ce în opinia reclamantului este în contradicţie cu prevederile art. 32 alin. (1) al Legii cu privire la statutul judecătorului.

Nefiind de acord cu decizia dată, la 11.12.2012 a depus cerere prealabilă prin care a solicitat anularea deciziei menţionate şi recalcularea cuantumului pensiei. Ulterior, la 20.01.2013 prin intermediul oficiului poştal, reclamantul a recepţionat răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale prin care cererea prealabilă a fost respinsă. Consideră că, prin prisma art.31 a Legii nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă, urma să stabilească salariul mediu al persoanei care îndeplineşte condiţiile pensionării, reieşind din cota procentuală respectivă prevăzută de art. 32 a Legii menţionate. Cu toate acestea, pîrîtul a derogat de la prevederile legale şi a pus la baza calculului cuantumului pensiei salariul lunar al funcţiei la momentul stabilirii pensiei.

Însă Legea stipulează clar că se calculează din salariu mediu şi nu din salariu mediu lunar al funcţiei deţinute la momentul naşterii dreptului la pensie. În acest sens, susţine reclamantul că, la stabilirea dreptului la pensie urmau a fi luate în calcul de către pîrît toate contribuţiile de asigurare socială achitate de către acesta, iar mărimea pensiei depinde direct de mărimea acestor contribuţii.

Prin hotărîrea din 28 iunie 2013 a judecătoriei Slobozia acţiunea a fost admisă: s-a anulat decizia din 30.11.2012 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ştefan Vodă; s-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă să stabilească pensia lui Grigore Druguş reieşind din salariu mediu de funcţie şi gradul de clasificare, pentru perioada ultimilor 3 ani, înaintea pensionării; s-a obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă să recalculeze pensia stabilită lui Grigore Druguş reieşind din salariul mediu de funcţie şi gradul de clasificare, pentru perioada ultimilor 3 ani, înaintea pensionării; s-a încasat de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă în beneficiul lui Grigore Druguş diferenţa între pensia stabilită şi calculată conform deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Ştefan Vodă din 30.11.2012 cu privire la stabilirea pensiei şi cea calculată reieşind din salariu mediu de funcţie şi gradul de clasificare, pentru perioada ultimilor 3 ani, înaintea pensionării, începînd cu 19.09.2012.

La data de 04 iulie 2013 şi la 18 septembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii indicînd că, la calcularea pensiei, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă a stabilit pensia în mărime de 80% faţă de salariul mediu lunar realizat de un judecător în cadrul Curţii de Apel Bender, fapt ce corespunde normelor legale, iar argumentele instanţei de fond şi ale apelantului precum că pensia urmează a fi calculată pe perioada ultimilor trei ani sau a unui an de cotizare sunt nefondate.

La data de 31.07.2013 şi la 04.02.2014, Grigore Druguş a înaintat o cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea parţială a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă să calculeze pensia pentru limita de vîrstă reieşind din salariul mediu pe ultimul an de stagiu neîntrerupt şi din funcţiile ocupate în cadrul ultimului an. La data de 24.02.2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă a depus o cerere de alăturare la apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, susţinînd integral cererea de apel pe motivele invocate, solicitînd admiterea acesteia (f.d.103).

Prin încheierea din 04.03.2014 a Curţii de Apel Chişinău a fost restituită cererea de apel a Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Prin decizia din 04 martie 2014 a Curţii de Apel Chişinău apelul declarat de Druguş Grigore a fost respins, iar apelul depus de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă a fost admis, casată hotărîrea din 28.06.2013 a judecătoriei Slobozia şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. Nefiind de acord cu decizia pronunţată, la 12 mai 2014 Druguş Grigore a contestat-o cu recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ştefan Vodă să calculeze pensia pentru limita de vîrstă reieşind din salariul mediu pe ultimul an de stagiu neîntrerupt şi din funcţiile ocupate în cadrul ultimului an.

În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat eronat normele legale, care guvernează litigiul dat şi anume prevederile art.32 al Legii cu privire la statutul judecătorului. Totodată, consideră eronată concluzia instanţei de fond în ceea ce priveşte obligarea pîrîtului la calcularea pensiei intimatului din salariul mediu obţinut pe o perioada de 3 ani, această concluzie fiind în contradicţie cu prevederile legale Mai indică recurentul că argumentele invocate de către instanţa de apel, urmează a fi criticate, sub aspectul că judecătorul care deţine o funcţie administrativă (preşedinte, vicepreşedinte) primeşte un salariu mai mare, respectiv cotizaţiile la bugetul asigurărilor sociale sunt mai mari.

Însă legea privind statutul judecătorului impune un termen în care judecătorul poate să ocupe funcţii administrative, adica două termene consecutive. Astfel în opinia recurentului limitarea legală a termenului şi interpretarea prevederilor art.32 al Legii cu privire la statutul judecătorului, făcută de către instanţa de apel duc la lezarea drepturilor judecătorului care a ocupat funcţii administrative, efectuînd un volum mai mare de lucru, achitînd contribuţii mai mari, iar la momentul îndeplinirii condiţiilor legale pentru pensionare mandatul a expirat şi calculul se efectuează din acel moment. Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentele recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Druguş Grigore, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către Druguş Grigore împotriva deciziei din data de 04 martie 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală Copia