2ra-1924/14 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-1924/14 Prima instanţă: judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (jud.Ig.Mînăscirtă) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Ciugureanu, B.Bîrcă, S.Arnaut)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 25 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Beglița Simion împotriva deciziei din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Beglița Simion împotriva lui Vivat Mihail privind repararea prejudiciului material a constatat La data de 09.01.2013, Beglița Simion a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Vivat Mihail privind repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, pîrîtul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.264, alin.(4) Cod Penal. Parte vătămată în cauza dată a fost recunoscut reclamantul, căruia conform raportului de expertiză medico-legală nr.544/D din data de 10.03.2009 i-au fost cauzate vătămări corporale grave. A mai indicat reclamantul că, în legătură cu vătămările corporale primite nu a avut posibilitatea, pentru perioada anului 2009, de a efectua lucrările de sezon privind cultivarea pepenelui galben și verde pe lotul de teren care îi aparține, prin ce i s-a cauzat un prejudiciu material exprimat prin venitul ratat pe care îl apreciază în sumă de 68806 lei. A mai indicat reclamantul că, calculele au fost efectuate în baza informației eliberate de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, țînînd cont de cantitatea de produs care s-a cultivat pentru perioada vizată și costul produselor.

A solicitat reclamantul obligarea pîrîtului să repare prejudiciul material cauzat în formă de venit ratat dat fiind imposibilitatea de a lucra, în sumă de 68806 lei. Prin hotărîrea din data de 10.04.2013 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, acţiunea lui Beglița Simion a fost respinsă. Prin decizia din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Beglița Simion a fost respins și a fost menținută hotărîrea din data de 10.04.2013 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău. La data de 25.04.2014, Beglița Simion a depus recurs împotriva deciziei din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel a apreciat eronat probele și decizia este arbitrară și neîntemeiată.

A mai indicat recurentul că, a prezentat probe suficiente care demonstrau incapacitatea de lucru, dar instanța de apel a comis erori referitor la procedura de administrare a probelor și nu a examinat cererea de numire a unei expertize medico legale, nu a cercetat și nu a inclus în procesul verbal al ședinței de judecată copia răspunsului nr.391 din data de 20.11.2013, prin care se confirmă faptul că, a fost inapt de muncă. De asemenea a indicat recurentul că, instanța de apel nu a reflectat în hotărîre motivele concluziilor sale privind respingerea probelor prezentate. La fel, a indicat recurentul că, instanța de apel eronat a apreciat că, nu a prezentat probe privind mărimea venitului pe care urma să-l obțină, ori au fost prezentate date referitor la recolta medie pentru un hectar pentru anul 2009, din care a calculat venitul ratat.

Mai mult că, a fost prezentat certificatul eliberat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare din care putea să se calculeze volumul venitului ratat. Astfel, indică recurentul că, pe parcursul examinării cauzei a prezentat probe suficiente care demonstrează incapacitatea sa de lucru precum și cantitatea de produse (pepene verde și galben) recoltate în anul 2008, suprafața de teren pe care urma să o cultive, prețul mediu de vînzare a recoltei din care se poate calcula cu certitudine mărimea venitului ratat. Intimatul nu a depus referință. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel şi instanţa de fond a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Beglița Simion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Beglița Simion împotriva deciziei din data de 29.01.2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători Iurie Bejenaru Oleg Sternioală