3ra-718-14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Papuha dosarul nr.3ra-718/14 instanţa de apel: S.Caitaz A.Doga, A.Nogai ÎNCHEIERE 19 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Cosmobil” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău cu privire contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 c o n s t a t ă La data de 18 aprilie 2013 SRL „Cosmobil” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.Chişinău cu privire contestarea actului administrativ.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că la data de 29 decembrie 2012, în urma controlului efectuat de colaboratorii pîrîtului, a fost întocmit actul de control nr. 3-479821, în baza căruia s-a emis decizia nr. 216/1/6 asupra rezultatului controlului fiscal efectuat la SRL „Cosmobil” pe perioada 18.12.2012 - 28.12.2012. În rezultatul efectuării controlului s-au depistat încălcări la art. 101, alin. (1), 102, alin. (2) din Codul fiscal. SRL „Cosmobil” consideră ilegale actul de control nr. 3-479821 din 29.12.2012 şi decizia nr. 216/1/6 din 29.01.2013 şi solicită anularea acestora. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 09 decembrie 2013 acţiunea s-a admis parţial şi s-a anulat decizia nr. 216/6 din data de 29 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău.

În rest acţiunea s-a respins. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014 s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 1 La data de 17 aprilie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond şi eronat au aplicat normele de drept material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile 2 prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţele de judecată nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond şi eronat au aplicat normele de drept material nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima 3