2ra-1856-14 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare, ş.a.

prima instanţă: G. Bivol dosarul nr. 2ra-1856/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 19 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Chiriţa Aliona şi reprezentantul Alionei Chiriţa, avocatul Alexandru Bot în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Teatrul Naţional „Satiricus” împotriva Alionei Chiriţa, Consiliului municipal Chişinău, intervenient principal Cazacu Victoria privind anularea hotărîrii Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe nr. 88 din 29 august 2008, anularea contractului de vânzare – cumpărare, transmitere – predare a locuinţei în proprietate privată nr. 8055 din 13 octombrie 2008, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, c o n s t a t ă La data de 03 octombrie 2012 Teatrul Naţional „Satiricus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alionei Chiriţa, Consiliului municipal Chişinău, intervenient principal Cazacu Victoria privind anularea hotărîrii Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe nr. 88 din 29 august 2008, anularea contractului de vînzare – cumpărare, transmitere – predare a locuinţei în proprietate privată nr. 8055 din 13 octombrie 2008. În motivarea acţiunii Teatrul Naţional „Satiricus” a menţionat că,

prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 36/14-2 din 29 decembrie 1994, i-a fost permis să folosească în calitate de cămin camerele nr. 31, 45, 64 cu suprafaţa locativă de 16,2 m.p. fiecare, din blocul locativ nr. 5/2 situat în mun. Chişinău, str. Zelinski. Potrivit procesului – verbal nr. 23 din 29 martie 2005 al Comisiei Comitetului Sindical şi Administraţiei Teatrului „Satiricus”, Victoriei Cazacu i-a fost acordat un loc de cămin în camera nr. 64 din blocul locativ nr. 5/2 din str. Zelinski, mun. 1 Chişinău, iar în temeiul procesului – verbal nr. 23 din 29 martie 2005, aceasta s-a instalat cu traiul în camera nr. 64 din blocul nr. 5/2 şi a înregistrat domiciliul pe adresa respectivă.

Menţionează reclamantul că, în bunul imobil litigios, pînă în anul 2000 a locuit Chiriţa Aliona, cînd a plecat peste hotarele Moldovei şi a eliberat camera.

Avînd scopul de a privatiza spaţiul locativ indicat, Cazacu Victoria s-a adresat la Direcţia privatizare a fondului de locuinţe cu o cerere, însă acesteia i-a fost comunicat că bunul imobil litigios a fost privatizat de Chiriţa Aliona, conform hotărîrii Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe nr. 88 din 29 august 2008 şi contractului de vînzare – cumpărare, transmitere – predare a locuinţei în proprietate privată nr. 8055 din 13 octombrie 2008. Susţine Teatrul Naţional „Satiricus” că contractul de vînzare – cumpărare, transmitere – predare nr. 8055 din 13 octombrie 2008, încheiat între Chiriţa Aliona şi Consiliul municipal Chişinău a fost încheiat cu derogare de la norma art. 5 alin. (2) şi art. 13 din Legea privatizării, ori Chiriţa Aliona a activat în cadrul Teatrului Naţional „Satiricus” mai puţin de 10 ani, iar la privatizarea bunului imobil litigios, nu a fost solicitat acordul lui Cazacu Victoria, care deţinea viză de reşedinţă în acest bun imobil.

Solicită Teatrul Naţional „Satiricus” anularea hotărîrii Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe nr. 88 din 29 august 2008, anularea contractului de vînzare – cumpărare, transmitere – predare a locuinţei în proprietate privată nr. 8055 din 13 octombrie 2008. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 august 2013 cererea de chemare în judecată înaintată a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 s-a admis apelul declarat de Teatrul Naţional „Satiricus” şi Cazacu Victoria, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 august 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată, s-a anulat ca ilegală hotărîrea Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe nr. 88 din 29 august 2008, în partea privatizării de către Chiriţa Aliona a apartamentului nr. 64 din str. Zelinski, 5/2, mun.

Chişinău, s-a anulat contractul de vînzare – cumpărare, primire – predare a locuinţei în proprietate privată nr. 8055 din 13 octombrie 2008, încheiat între Consiliul municipal Chişinău şi Chiriţa Aliona, înregistrat la O.C.T. Chişinău la 13 octombrie 2008. La 10 aprilie 2014 Chiriţa Aliona şi reprezentantul Alionei Chiriţa, avocatul Alexandru Bot au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată. În motivarea recursului Chiriţa Aliona şi reprezentantul acesteia, avocatul Alexandru Bot au invocat, că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procesual.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 2 esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi procesual, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Conform art. 437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. 3 Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi reflectă prevederile art. 386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Chiriţa Aliona şi reprezentantul Alionei Chiriţa, avocatul Alexandru Bot ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Chiriţa Aliona şi reprezentantul Alionei Chiriţa, avocatul Alexandru Bot se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan 4