2ra-572/14 — Declararea nulităţii procurii

prima instanţă: O. Cojocaru dosarul nr. 2ra-572/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciună, L. Bulgac DECIZIE 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Tatiana Bîstriţcaia reprezentată de avocatul Alexei Tighinean în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Poştar împotriva lui Andrei Poştar, Tatiana Bîstriţcaia, intervenienţi principali Ion Radeţchi şi Veronica Roşca cu privire la declararea nulităţii procurii împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Tatiana Bîstriţcaia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 30 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 18 iulie 2012, reclamanta Zinaida Poştar s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Andrei Poştar şi Tatiana Bîstriţcaia, intervenienţi principali Ion Radeţchi şi Veronica Roşca cu privire la declararea nulităţii procurii. În motivarea acţiunii a indicat că în perioada aflării sale peste hotarele ţării, Andrei Poştar prin înţelegere prealabilă cu notarul public Tatiana Bîstriţcaia şi Ion Radeţchi au falsificat procura trecută în registrul notarului sub nr. 2061 la 30 iunie 2009, potrivit căreia i-ar fi încredinţat lui Andrei Poştar mai multe drepturi asupra apartamentului nr.7 din str. Liviu Deleanu 1, mun.

Chişinău, inclusiv dreptul de a-l gaja. Menţionează că Andrei Poştar folosind procura falsă, a prezentat-o notarului privat Veronica Roşca care a autentificat contractul de împrumut şi ipotecă trecut în registru cu nr. 20081 la 16 iunie 2009, potrivit căruia acesta a luat cu împrumut de la Ion Radeţchi suma de 28800 euro, ipotecând fără acordul Zinaidei Poştar ap. nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chişinău cu indicarea în contractul nominalizat a unor prevederi exagerat de nefavorabile pentru debitorii ipotecari, cum ar fi amenzi în valoare de 1 % pentru fiecare zi de întârziere.

Susţine că falsificarea procurii nr. 2061 din 30 iunie 2009 se confirmă prin raportul de expertiză nr. 305 din 29 iunie 2010, efectuate în cadrul urmăririi penale de către expertul Anatolii Guşan, ordonanţa de recunoaştere în calitate de parte vătămată 1 precum şi aplicarea ştampilelor de traversare a frontierei de stat pentru perioada anului 2009. Consideră că procura autentificată de către notarul privat Tatiana Bîstriţcaia precum şi contractul de împrumut şi ipotecă încheiat în baza acestei de către Andrei Poştar şi Ion Radeţchi, autentificate de notarul privat Veronica Roşca, sunt afectate de nulitate, deoarece sunt încheiate fără cauză, contravin normelor imperative şi bunelor moravuri, sunt afectate de eroare considerabilă printr-o falsă reprezentare referitor la părţile actului juridic.

Subliniază că în cadrul procedurii de autentificare notarială a contractului de ipotecă şi a procurii, după stabilirea identităţii părţilor, capacităţii de exerciţiu, verificării împuternicirilor reprezentanţilor urma a fi aplicat de către notar girul pe contractul de ipotecă şi procură. Totodată, susţine că notarii Veronica Roşca şi Tatiana Bîstriţcaia, în temeiul art. 51 al Legii cu privire la notariat erau obligate să verifice situaţia proprietăţii precum şi actele ce confirmă dreptul de proprietate a bunului gajat, fapt ce apoi urma să fie reflectat în gir, după cum rezultă din „Modelele girurilor de autentificare şi a certificatelor notariale”, aprobate de Ministerul Justiţiei. Îşi întemeiază acţiunea în baza art. art. 207, 217, 227 alin. (1 şi 2), 228, 366 alin. (1), 369, 468 alin. (2) Cod civil.

Solicită admiterea acţiunii, declararea nulităţii procurii autentificate de către notarul privat Tatiana Bîstriţcaia cu nr. 20614 la 30 iunie 2009, potrivit căreia Zinaida Poştar a încredinţat lui Andrei Poştar drepturile asupra apartamentului nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chişinău, inclusiv dreptul de a-l gaja. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 30 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind recunoscută nulă procura autentificată de către notarul Tatiana Bîstriţcaia sub nr. 2061 din 30 iunie 2009, potrivit căreia Zinaida Poştar a încredinţat lui Andrei Poştar drepturile asupra apartamentului nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun. Chişinău.

S-a încasat în mod solidar din contul lui Andrei Poştar şi notarul Tatiana Bîstriţcaia, în beneficiul Zinaidei Poştar cheltuieli de judecată în mărime de 100 lei taxa de stat, cheltuieli pentru citarea părţilor în mărime de 390 lei şi cheltuieli pentru asistenţa juridică în sumă de 2000 lei, în total 2490 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Tatiana Bîstriţcaia şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 decembrie 2013, notarul public Tatiana Bîstriţcaia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii înaintate de Zinaida Poştar.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată, considerând că instanţa de judecată a examinat superficial cauza, nu a dat o apreciere corectă probelor şi nu a calificat statutul părţilor pe dosar. Invocă că notarul nu este parte a actului juridic şi la momentul autentificării actului juridic nu este persoana care acordă consimţământ de a încheia un act juridic cum prevede art. 199 Cod civil. Cu referire la prevederile art. 59 CPC, indică că notarul public care a autentificat procura nu poate fi atras ca parte pe dosar în calitate de pârât.

Afirmă că instanţele de judecată au recunoscut nulă procura autentificată de către Tatiana Bîstriţcaia pe baza prevederilor art. 216 alin. (2) Cod civil - actul juridic 2 poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă), prin care a recunoscut că această procură cade sub nulitatea relativă dar nu sub nulitatea absolută ce contravine prevederilor art. 218 alin. (1) Cod civil, care prevăd că – nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice.

Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu. Consideră că instanţa de judecată în mod nelegal a pus la baza hotărârii, raportul de expertiză nr. 305 din 29 iunie 2010 efectuat în cadrul urmăririi penale, dar nu în cadrul examinării pricinii date, deoarece ea nu are nicio calitate pe dosarul penal la care se face trimitere şi nici nu a avut posibilitate de a lua cunoştinţă cu Ordonanţa de numire a expertizei. Cu atât mai mult că dosarul penal nu este finisat. Susţine că raportul de expertiză prezentat în instanţa de fond nu reprezintă o probă admisibilă iar prima instanţă nu trebuia să o pună la baza emiterii hotărârii sale. Remarcă că prima instanţă, eronat a apreciat înscrisurile din paşaport, deoarece ştampila aplicată la 17 februarie 2009 confirmă că Zinaida Poştar a plecat din Bolonia şi nu că a sosit, aşa cum a constatat prima instanţă.

Afirmă că copiile paşaportului anexate la foaia dosarului 17, dovedeşte că Zinaida Poştar se afla la 24 februarie 2009 pe teritoriul RM şi nu peste hotarele ei aşa cum a stabilit prima instanţă. La 23 ianuarie 2014, Zinaida Poştar prin intermediul cancelariei a depus o referinţă, invocând dezacordul cu recursul declarat de notarul public Tatiana Bîstriţcaia, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 pricina civilă a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs şi remisă la Curtea de Apel Chişinău pentru emiterea unei decizii suplimentare. Prin decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Ion Radeţchi şi reprezentantul său şi menţinută hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 07 octombrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 3131 (f. d. 154). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul prin poştă, la 05 decembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. 3 După cum rezultă din materialele pricinii, înaintând acţiunea în instanţa de judecată împotriva lui Andrei Poştar şi Tatiana Bîstriţcaia, intervenienţi principali Ion Radeţchi şi Veronica Roşca, Zinaida Poştar a solicitat declararea nulităţii procurii autentificate de către notarul privat Tatiana Bîstriţcaia cu nr. 20614 la 30 iunie 2009, potrivit căreia Zinaida Poştar a încredinţat lui Andrei Poştar drepturile asupra apartamentului nr. 7 din str. Liviu Deleanu 1, mun.

Chişinău, inclusiv şi dreptul de a-l gaja. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia, soluţie menţinută şi de către instanţa de apel. La adoptarea soluţiei date instanţele judecătoreşti au reţinut ca bază Raportul de expertiză nr. 305 din 29 iunie 2010 întocmit de către expertul STC CGP mun. Chişinău, Anatolie Gusan din care rezultă că „semnătura mandantului” din numele Zinaidei Poştar din procura nr. 2061 din 30 iunie 2009, a fost executată de o altă persoană prin imitare liberă a semnăturii autentice a Zinaidei Poştar.

La fel, instanţele judecătoreşti au reținut ca probă copiile paşaportului Zinaidei Poştar din care ar rezulta că aceasta a plecat din Republica Moldova la 17 februarie 2009 şi a revenit în ţară numai la 06 mai 2010, în aşa mod constatând că aceasta a fost în imposibilitatea de a semna la 30 iunie 2009 procura nr. 2061. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că soluţia instanţelor de judecată ierarhic inferioare cu privire la admiterea acţiunii este una pripită, adoptată cu încălcarea prevederilor legale în vigoare. Astfel, în conformitate cu art. 130 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege şi nici un fel de probe nu au pentru instanţă judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor cauzei, precum şi materialului anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea şi temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile şi legislaţia în vigoare. Raportând la caz prevederile normelor enunţate, instanţa de recurs conchide că instanţa de apel a stabilit drept corectă constatarea primei instanţe, care, cu referire la Raportul de expertiză nr. 305 din 29 iunie 2010 întocmit de către expertul STC CGP mun. Chişinău, Anatolie Gusan a reţinut că semnătura mandantului din numele Zinaidei Poştar, în procura nr. 2061 din 30 iunie 2009, autentificată notarial, a fost executată de o altă persoană prin imitare liberă a semnăturii autentice a reclamantei, dar nu de aceasta.

4 În conformitate cu art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului. Instanţa de recurs relevă că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont de aceste prevederi, or Raportul de expertiză nr. 305 din 29 iunie 2010, care în cauza dată constituie probă de bază, a fost prezentat instanţei în xerocopie neautentificată, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestuia şi de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului.

Mai mult că din procesele-verbale a şedinţelor de judecată atât a primei instanţe cât şi a instanţei de apel nu rezultă că actul menţionat ar fi fost examinat în original. În speţă, la fel se constată că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare, într-un mod neclar, au reţinut ca temei de admitere a acţiunii şi copiile paşaportului pe numele Zinaidei Poştar, constatând că ultima la 30 iunie 2009, data semnării procurii contestate nu se afla pe teritoriul ţării, deoarece a plecat din Republica Moldova la 17 februarie 2009 şi a revenit numai la 06 mai 2010. Or, pe lângă faptul că şi aceste copii nu sunt autentificate în modul stabilit, ştampilele aplicate indică doar data şi denumirea oraşului, fără a fi specificat dacă a avut loc ieşirea sau intrarea în ţară.

Prin urmare, reţinerea instanţelor de judecată că Zinaida Poştar a ieşit din ţară la 17 februarie 2009 şi a revenit numai la 06 mai 2010 este una incertă. Mai mult, la incertitudinea concluziei instanţelor judecătoreşti inferioare precum că Zinaida Poştar a plecat din Republica Moldova la 17 februarie 2009 indică şi faptul că paşaportul pe numele ultimei a fost eliberat la 24 februarie 2009, prin urmare aceasta nicidecum nu putea părăsi ţara anterior eliberării paşaportului, adică la 17 februarie 2009. În confirmarea că copiile neautentificate a paşaportului pe numele Zinaidei Poştar nu constituie în speţă o probă certă şi pertinentă vorbeşte şi faptul că la foaia dosarului 16, copia paşaportului cu ştampila din 17 februarie deţine seria A0500592, pe când copia paşaportului de la foaia dosarului 17 cu ştampilele din 06 mai 2010 deţine deja seria B0020452.

În această ordine de idei este cert că faptul traversării frontierei de stat (intrarea şi ieşirea din ţară) de către persoana vizată poate fi constatată doar prin informaţia Poliţiei de frontieră. Or, dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit. În această ordine de idei este evident că circumstanţele menţionate nu au fost apreciate nici într-un mod de instanţa de apel, fapt ce indică că apelul a fost judecat superficial, iar probele prezentate au fost apreciate în mod arbitrar, ceea ce constituie încălcarea normelor de drept procedural.

5 Sub aspectul celor relatate se constată că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Faţă de cele ce preced, având în vedere că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de Tatiana Bîstriţcaia reprezentată de avocatul Alexei Tighinean. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2013 şi decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Zinaidei Poştar împotriva lui Andrei Poştar, Tatiana Bîstriţcaia, intervenienţi principali Ion Radeţchi şi Veronica Roşca cu privire la declararea nulităţii procurii, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu 6