3ra-717/14 — Anularea ordinului de încetare a raportului de serviciu, obligarea emiterii ordinului de angajare, repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral

prima instanţă – Gh. Gorun dosarul nr. 3ra-717/14 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 18 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lidia Marian în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Marian împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat de pe lângă Ministerul Mediului al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de încetare a raportului de serviciu, constatarea instituirii unui raport juridic de serviciu pe perioadă nedeterminată, obligarea emiterii ordinului de angajare, repararea prejudiciului material ș i prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Lidia Marian şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîș cani mun.

Chişinău din 11 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 martie 2013 Lidia Marian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Ecologic de Stat de pe lângă Ministerul Mediului al RM cu privire la anularea ordinului de încetare a raportului de serviciu, constatarea instituirii unui raport juridic de serviciu (de muncă) pe perioadă nedeterminată ș i obligarea emiterii ordinului de angajare. În motivarea acţiunii a indicat că la 28 septembrie 2011 în baza ordinului nr. 714-p, ea a fost angajată în funcţie de inspector coordonator Inspecţia ecologică Basarabeasca, începând cu 26 septembrie 2011, pe perioada concediului Nataliei Niculiţa pentru îngrijirea copilului.

Tot în aceeaşi zi, în baza ordinului nr. 718-p, dânsa a fost detaşată, în funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, de la 26 septembrie 2011 până la 25 septembrie 2012. Menț ionează că la 01 februarie 2013 în baza ordinului nr. 62-p a fost încetat raportul de serviciu cu ea, începând cu 01 februarie 2013, în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, în legătură cu expirarea termenului pentru care funcţia publică a fost ocupată pe o perioadă determinată. Invocă dezacordul cu ordinul nr. 62-p din 01 februarie 2013, considerându-l neîntemeiat şi ilegal.

Afirmă că conform prevederilor art. 47 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, prin detaşare se înţelege trecerea temporară a funcţionarului public la o altă autoritate publică în scopul exercitării unor atribuţii de serviciu în interesul acesteia. Detaşarea se efectuează prin acceptarea detaşării de către conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul public şi prin numirea acestuia în funcţie de către conducătorul autorităţii publice în interesul căreia se efectuează detaşarea. Detaşarea se dispune pentru o perioadă de cel mult un an. Pe perioada detaşării, funcţionarul public este salarizat de autoritatea publică la care este detaşat.

La expirarea termenului de detaşare, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică exercitată până la detaşare. Reîncadrarea se dispune prin act administrativ al conducătorului autorităţii publice de la care a fost detaşat funcţionarul, începând cu ziua următoare expirării termenului de detaşare. Conducătorul autorităţii publice în care a fost detaşat funcţionarul public constată încetarea detaşării printr-un act administrativ emis cel târziu la data expirării termenului de detaşare. Consideră că şeful Inspectoratului Ecologic de Stat urma, cel târziu la 25 septembrie 2012 să emită un ordin în conformitate cu care să constate încetarea detaşării, iar Inspectoratul ecologic Basarabeasca să emită ordinul de reîncadrare, lucru care nu a fost efectuat.

Susț ine că în aceste condiţii ea a continuat, după expirarea termenului detaşării, să exercite funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, iar la 09 ianuarie 2013 a ieşit în concediul de maternitate. Totodată, la 01 februarie 2013, Inspectoratul Ecologic de Stat a emis ordinul nr. 62-p cu privire la încetarea raportului de muncă cu Lidia Marian, din funcţia inspector principal Inspecţia ecologică Basarabeasca, dar nu din funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, pe care o ocupa (deţinea) legal.

Consideră că odată cu faptul că nu a fost emis ordinul de constatare a încetării detaşării şi continuării de către dânsa a exercitării funcţiei de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, ambele părţi au confirmat disponibilitatea şi dorinţa continuării raportului juridic de muncă instituit pe perioada determinată, în rezultatul cărui fapt, acest raport de muncă de drept se consideră instituit deja pe durata nedeterminată.

Invocă ilegalitatea ordinului nr. 62-p din 01 februarie 2013 cu privire la încetarea raportului de serviciu cu ea, care se bazează pe prevederile art. 62 alin. (1) lit. h) din Legea privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care stipulează încetarea raportului de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor la expirarea termenului pentru care funcţia publică a fost ocupată pe o perioadă determinată sau în cazul reîncadrării funcţionarului public înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raportului de serviciu, considerând că acesta contravine principiilor şi normelor stipulate de prevederile Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi Codului muncii.

Indică că începând cu 09 ianuarie 2013, ea se află în concediul de maternitate, fapt confirmat atât prin certificatul de concediul medical, cât şi prin adeverinţa eliberată de Inspectoratul Ecologic de Stat privind modul de salarizare a dânsei pe parcursul perioadei anilor 2011-2013, conform căreia ultimei, în luna ianuarie 2013, din bugetul Inspectoratului Ecologic de Stat i-a fost achitată indemnizaţia pentru concediul de maternitate în sumă de 15516,13 lei. Afirmă că eliberarea din funcţie sau încetarea raportului de serviciu cu dânsa, în perioada în care ea se află în concediul de maternitate nu se admite.

Susț ine că luând în consideraţie faptul că ea la data emiterii ordinului nr. 62-p din 01 februarie 2013 exercita funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, temeiul invocat în ordinul contestat, şi anume prevederile art. 62 alin. (1) lit. h) este unul neaplicabil situaţiei ei. La momentul emiterii ordinului contestat, ea ocupa funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, dar nu funcţia de inspector coordonator Inspecţia ecologică Basarabeasca la care a fost reîncadrată Natalia Niculiţă.

Mai indică că odată cu ieşirea ei, la 09 ianuarie 2013 în concediul de maternitate din funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, conform prevederilor art. 52 lit. c) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, raportul de serviciu dintre ultima şi Inspectoratul Ecologic de Stat a fost suspendat în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, iar în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (42) din acelaşi act legislativ, nu se admite eliberarea funcţionarului public în perioada aflării lui în concediu de odihnă anual, în concediu de studii, pe perioada suspendării raporturilor de serviciu în legătură cu boala sau trauma, în perioada concediului de maternitate, concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, concediului suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, precum şi în perioada detaşării, cu excepţia cazului de lichidare a autorităţii publice.

Menț ionează că la 18 februarie 2013 la Inspectoratul Ecologic de Stat a fost depusă o contestaţie privind anularea ordinului nr. 62-p din 01 februarie 2013 cu privire la încetarea raportului de serviciu cu Lidia Marian, însă, până la momentul de faţă nu a recepţionat nici un răspuns. Solicită anularea ordinului nr. 62-p din 01 februarie 2013, constatarea instituirii unui raport juridic de serviciu (de muncă) pe perioadă nedeterminată între Inspectoratul Ecologic de Stat şi Lidia Marian, obligarea Inspectoratului Ecologic de Stat să emită ordinul de angajare (numire) a Lidiei Marian în funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat pe termen nedeterminat ș i încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul Lidiei Marian a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Lidia Marian a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat suplimentar încasarea de la Inspectoratul Ecologic de Stat în beneficiul Lidiei Marian a prejudiciului material în mărime de 29160 lei ș i prejudiciului moral în mărime de 100000 lei. În susț inerea pretenț iilor sale Lidia Marian a indicat că în ultima perioadă de 6 luni de activitate, ea a avut un venit mediu lunar de 3200 lei, în cazul în care ultima ar fi avut statut de asigurat, ar beneficia de o indemnizaţie pentru creşterea copilului în mărime de 960 lei (30% din 3200 lei constituie 960 lei), însă din motivul concedierii ilegale, având calitate de neasigurat, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, beneficiază de indemnizaţia pentru creşterea copilului în mărime de 300 lei şi doar pentru perioada de 1,5 ani.

Iar luând în consideraţie că indemnizaţia pentru creşterea copilului se achită până la vârsta de 3 ani a copilului, beneficiul neobţinut de către dânsa constituie 29160 lei (34560 lei - 5 400 lei = 29160 lei; unde 34560 lei constituie suma indemnizaţiei pentru creşterea copilului de care urma să beneficieze pentru perioada de 3 ani în cazul neconcedierii ei, 5400 lei constituie suma indemnizaţiei pentru creşterea copilului de care va beneficia pentru perioada de 1,5 ani). Invocă că prin acţiunile ilegale Inspectoratul Ecologic de Stat i-a adus un prejudiciu material în mărime de 29160 lei. La fel, menţionează că în momentul în care a aflat despre ordinul contestat, prin care a fost concediată ilegal, în urma emoţiilor negative şi suferinţelor psihice cauzate prin această informaţie, i s-a înrăutăţit esenţial starea sănătăţii.

Susț ine că ea fiind la a 35-ea săptămână de sarcină, în scopul evitării unor complicaţii, atât pentru ea, cât şi pentru făt, a fost de urgenţă internată până la 18 februarie 2013 la Centrul Republican Şţiinţifico-Practic „Mama şi Copilul”, care în urma diagnosticului efectuat a constatat iminenţă de naştere prematură, fapt confirmat prin trimiterea-extras eliberat de instituţia medicală. Consideră că între fapta ilicită (emiterea ordinului ilegal de concediere) şi suferinţele psihice cauzate există o legătură cauzală directă. Mărimea compensaţiei pentru aceste suferinţe psihice, care au generat iminenţă de naştere prematură o estimează la 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîș cani mun.

Chiș inău din 11 octombrie 2013 a fost respinsă acț iunea. Prin decizia Curț ii de Apel Chiș inău din 04 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Lidia Marian şi menţinută hotărârea primei instanț e. La 17 aprilie 2014 Lidia Marian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanț e, pronunț ând o nouă hotărâre prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanț ei de apel, considerând că la adoptarea acesteia Curtea de Apel Chişinău a încălcat, a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material. Susț ine că prima instanţă nu s-a expus asupra nici unui temei sau argument invocat în cerere de chemare în judecată, dar a copiat mot a mot toată referinţa prezentată de Inspectoratul Ecologic de Stat.

Indică că Curtea de Apel Chişinău invocă că concluziile primei instanţe sunt corecte, însă prin decizia contestată a ajuns la o altă concluzie, şi anume, că începând cu data de 26 septembrie 2012, Lidia Marian, de drept se consideră angajată în cadrul Inspecţiei Ecologice Basarabeasca. Adică, prima instanţă a ajuns la concluzia că după 26 septembrie 2012 Lidiei Marian i-a fost tacit prelungită detaşarea în funcţia de inspector coordonator, în cadrul Secţiei inspectare resurse acvatice şi aer atmosferic, aparatul central al Inspectoratului Ecologic de Stat, iar Curtea de Apel a concluzionat că după data de 26 septembrie 2013, Lidia Marian, de drept se consideră angajată în cadrul Inspecţiei Ecologice Basarabeasca.

Afirmă că Curtea de Apel Chişinău, în cadrul examinării cererii de apel şi verificării legalităţii şi temeinicii hotărârii contestate, a ignorat, atât prevederile art. 238-258, cât şi prevederile art. 385-388 CPC. Consideră că instanț a de apel a interpretat, a aplicat greşit şi a încălcat prevederile art. 47, 52, 62, 63 şi 76 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi prevederile art. 71 şi art. 83 din Codul muncii. La fel, invocă că instanț a de apel a ignorat prevederile art. 24 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ, conform cărui la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaț iunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 07 martie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 122). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 17 aprilie 2014. La 12 iunie 2014 Inspectoratul Ecologic de Stat de pe lângă Ministerul Mediului al RM a depus referinț ă prin care a solicitat declararea inadmisibilităț ii recursului sau respingerea recursului ș i menț inerea deciziei instanț ei de apel ș i hotărârii primei instanț e. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Lidia Marian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Lidia Marian, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lidia Marian ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Lidia Marian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari