2r-617/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr: 2r-617/14 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursul declarat de către Vladimir Stolearic în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Farveg Trans” împotriva lui Vladimir Stolearic cu privire la repararea prejudiciului material împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 prin care a fost restituit apelantului Vladimir Stolearic cererea de apel ca fiind depusă tardiv constată: La 09 august 2013 SRL „Farveg Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Stolearic cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că Vladimir Stolearic a fost angajat la SRL „Farveg Trans” în funcţia de şofer pe rute internaţionale din data de 01 aprilie 2013 în baza ordinului nr. 3p, CIM nr. 01/13 din 01 aprilie 2013. În conformitate cu prevederile CIM, obligaţiile de serviciu ale lui Vladimir Stolearic constau din deplasarea ultimului pe ruta Moldova – Georgia – Moldova, pentru transportarea mărfii cu autovehicul cu n/î CJL – 828/CAR – 010. De asemenea indică că a fost încheiat şi contractul privind răspunderea materială deplină nr. 01/13/MO din 01 aprilie 2013. Explică că la 09 aprilie 2013 Vladimir Stolearic a ajuns în Ţinandali, Georgia, la uzina „Corporation Georgian Wines” Ltd, iar la 02 mai 2013, administraţia SRL „Farveg Trans” a aflat că Vladimir Stolearic a părăsit locul său de muncă în Georgia, lăsând fără supraveghere autovehiculul menţionat mai sus cu toate actele.

Astfel, în perioada de la 03 mai 2013 şi până la 14 mai 2013 a fost desfăşurată ancheta de serviciu privind faptul pricinuirii prejudiciului material întreprinderii şi ca urmare Vladimir Stolearic a fost recunoscut vinovat în pricinuirea prejudiciului material a SRL „Farveg Trans”. Indică că suma prejudiciului este cu mult mai mare, decât salariul lunar al salariatului, fapt care a determinat SRL „Farveg Trans” să se adreseze în instanţa de judecată cu acţiunea în cauză.

Susţine că elementele prevăzute în p. 14 al Hotărârii Plenului CSJ nr. 11 din 03 octombrie 2005 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei ce reglementează obligaţia uneia dintre părţile contractului individual de 1 muncă de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi”, sunt prezente şi în speţa dată, deoarece Vladimir Stolearic, fiind salariatul SRL „Farveg Trans” şi aflându-se în serviciu a săvârşit o faptă ilicită, lăsând fără supraveghere autovehiculul, pricinuind în acest sens un prejudiciu material reclamantului, iar vinovăţia acestuia a fost stabilită şi recunoscută în explicaţia scrisă. Solicită încasarea din contul lui Vladimir Stolearic în beneficiul SRL „Farveg Trans” prejudiciu în mărime de 13201,90 lei şi restituirea taxei de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 a fost admisă integral acţiunea, cu încasarea de la Vladimir Stolearic în beneficiul SRL „Farveg Trans” prejudiciul material cauzat în mărime de 13201,90 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 397 lei, iar în total 13598,9 lei. La 06 februarie 2014 Vladimir Stolearic a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 februarie 2014, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 a fost restituit apelul declarat de Vladimir Stolearic, ca fiind depus tardiv. La 07 aprilie 2014 Vladimir Stolearic a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate şi restituirea pricinii civile în primă instanţă, spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată contrar prevederilor legale, fără a se intra în esenţa circumstanţelor invocate. Susţine că dânsul nu a fost înştiinţat despre data şedinţei de judecată din 18 decembrie 2013. Totodată afirmă că la materialele cauzei civile nu există nicio dovadă de primire a citaţiei sau a altui document procesual, semnată de către dânsul. Explică că despre existenţă cauzei civile înaintate de SRL „Farveg Trans” împotriva sa, a aflat abia la 16 ianuarie 2014, când a primit scrisoarea cu dispozitivul hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 18 decembrie 2013. Consideră că concluzia instanţei de apel precum că Vladimir Stolearic a fost legal citat pentru şedinţă din 18 decembrie 2013, nu este confirmată prin probele din dosar şi nu corespunde realităţii.

Făcând referire la prevederile art. 362 CPC, recurentul menţionează că procesul civil în instanţa în fond a fost petrecut unilateral, iar dânsul în calitate de pârât a fost lipsit de posibilitatea de a se expune asupra pretenţiilor înaintate faţă de dânsul de către SRL „Farveg Trans”. Afirmă că faptul dat a fost invocat şi în temeiurile cererii de apel, solicitând trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanţă. Este de opinia că pentru partea în procesul civil, care deloc nu a fost legal citat şi nu cunoaşte despre existenţă unui proces civil cu participarea sa, termenul de depunere a apelului nu poate să curgă înainte de momentul când partea a cunoscut despre existenţă procesului dat. Astfel, susţine că în cazul de faţă, termenul de depunere a apelului a început să curgă de la data de 16 ianuarie 2014, când a primit copia dispozitivului hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 18 decembrie 2013. În conformitate cu art. 425 al CPC RM, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului, reiese că copia încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 12 martie 2014 fapt confirmat 2 prin scrisoarea de însoţire (f. d. 68), iar ultimul insistă că aceasta i-a fost adusă la cunoştinţă doar la 20 martie 2014. Alte date care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 03 aprilie 2014 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. La caz, se constată că prin încheierea din 11 martie 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea apelantului Vladimir Stolearic a cererii de apel cu toate documentele anexate, întemeindu-şi concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC.

La adoptarea soluţiei menţionate, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului, de către Vladimir Stolearic, în afara termenului legal este justificată. În susţinerea opiniei enunţate se vor reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care direct indică că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Este incontestabil că, deşi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău a fost pronunţată la data de 18 decembrie 2013, apelul împotriva acestei hotărâri a fost depus de către Vladimir Stolearic numai la 06 februarie 2014, prin urmare cu încălcarea prevederilor normei suscitate. Argumentul recurentului precum că dânsul nu a avut la cunoştinţă despre participarea sa în calitate de pârât în cauza dată nu poate fi reţinut de către instanţa de recurs, or la materialele dosarului este anexat avizul de recepţie din care rezultă că înştiinţarea cu privire la examinarea prezentei cauze pentru data de 18 decembrie 2013, împreună cu copia acţiunii, expediată în adresa sa, a fost recepţionată la 16 august 2013 (f. d. 46-47).

De altfel, nici argumentul recurentului Vladimir Stolearic precum că semnătura de pe avizul de recepţie nu-i aparţine nu poate constitui temei de admitere a recursului. Or, prevederile art. 105 alin. (6) CPC direct indică că citare legală se consideră şi înmânarea citaţiei sau înştiinţării unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească în cazul dacă destinatarul nu se află la domiciliu. Astfel, prin prisma normei citate, la caz se constată că citaţia pe numele lui Vladimir Stolearic pentru şedinţa de judecată din 18 decembrie 2013 a fost expediată 3 pe str. Doina, 11/1 ap. 104 mun. Chişinău, adresă menţionată şi de către Valeriu Stolearic atât în cererea de apel, cât şi cea de recurs.

Deşi, recurentul indică că semnătura de pe avizul de recepţie nu-i aparţine, acesta nu a demonstrat prin probe veridice că semnătura dată nu aparţine nici altor membri adulţi ai familiei care locuiesc împreună cu el, fapt ce ar contraveni prevederilor art. 105 alin. (6) CPC, astfel susţinerea dată fiind una declarativă. Prin urmare, în această ordine de idei, având în susţinere prevederile art. 105 alin. (6) CPC, instanţa de recurs consideră că în speţă citarea legală de către prima instanţă a avut loc în conformitate cu prevederile legale.

Pe cale de consecinţă se va remarca jurisprudenţa constantă a Curţii Europene, care a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare cu privire la protecţia drepturilor sale de acces la justiţie (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Prin urmare, Vladimir Stolearic care este cel interesat în soarta soluţionării prezentului litigiu, nu a întreprins măsurile necesare cu privire la protejarea drepturilor sale de acces la justiţie, fapt ce a dus la depunerea cererii de apel cu omiterea termenului prevăzut de legislaţia în vigoare. În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera şi prevederile art. 116 alin. (1, 3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. La caz, însă, după cum a reţinut şi instanţa de apel, apelantul Vladimir Stolearic nu a prezentat probe concludente care ar justifica omiterea termenului de declarare a apelului şi nici nu a solicitat repunerea acestuia în termen. Pentru aceste considerente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Vladimir Stolearic.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Farveg Trans” împotriva lui Vladimir Stolearic cu privire la recuperarea prejudiciului. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4