2ri-92/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Parpalac dosarul nr. 2ri-92/14 DECIZIE 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Dumitru Mardari, examinând recursul declarat de Banca Comercială „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Mixte „Dionysos- Mereni” Societate pe Acţiuni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, prin care a fost confirmat Planul procedurii de restructurare în cauza Î.M.

„Dionysos-Mereni”S.A. în proces de insolvabilitate, c o n s t a t ă La 05 noiembrie 2012, ÎM „Dionysos-Mereni” SA a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 09 noiembrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă a ÎM „Dionysos-Mereni” SA privind intentarea procesului de insolvabilitate. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 10 iunie 2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa ÎM „Dionysos-Mereni” SA, fiind desemnat în funcţia de administrator al insolvabilităţii ÎI „Ciobanu Dorin”, deţinătorul certificatului nr.11550 eliberat la 10.11.2008.

Prin încheierea din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel Bender a aprobat hotărârea Adunării creditorilor din 03 septembrie 2013 şi a intentat procedura de restructurare în privinţa debitorului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, obligând administratorul insolvabilităţii ÎI „Ciobanu Dorin” să elaboreze planul procedurii de restructurare a debitorului, fiind stabilit un termen de 30 de zile de la data emiterii încheierii pentru propunerea planului. La data de 23 octombrie 2013, administratorul insolvabilităţii ÎI”Ciobanu Dorin” a depus la dosarul de insolvabilitate Planul procedurii de restructurare a debitorului ÎM”Dionysos-Mereni” SA. Concomitent, în Monitorul Oficial № 238-242 (4556- 1 4560) din 25.10.2013 a fost publicat un anunţ privind convocarea la data de 07.11.2013, orele 11.00 a Adunării creditorilor de examinare şi votare a Planului.

La 12 noiembrie 2013, administratorul insolvabilităţii a remis în adresa instanţei de insolvabilitate o cerere privind confirmarea Planului procedurii de restructurare a debitorului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, acceptat prin hotărârea Adunării creditorilor din 07 noiembrie 2013. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 11 decembrie 2013 a fost confirmat Planul procedurii de restructurare a debitorului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, aprobat prin hotărârea Adunării creditorilor din 07 noiembrie 2013. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, prin decizia din 02 aprilie 2014, a casat hotărârea instanţei de insolvabilitate şi a remis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bender, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 06 mai 2014, Curtea de Apel Bender a confirmat Planul procedurii de restructurare a debitorului Î.M.

„Dionysos-Mereni” S.A., fiind încetată procedura de restructurare cu aplicarea Planului procedurii de restructurare faţă de debitorul ÎM „Dionysos-Mereni” SA: - au fost repuse organele de conducere a debitorul ÎM „Dionysos-Mereni” SA, în dreptul de administrare a societăţii; - a fost obligat administratorul insolvabilităţii ÎI „Ciobanu Dorin” să exercite supravegherea realizării Planului procedurii de restructurare; - a fost degrevat debitorul ÎM „Dionysos-Mereni” SA, de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor deţinute înainte de confirmarea planului şi cele prevăzute în Planul de restructurare, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate au fost modificate conform Planului procedurii de restructurare, fiind obligat debitorul ÎM „Dionysos-Mereni” SA, să efectueze schimbările de structură preconizate în Planul procedurii de restructurare.

La 20 mai 2014, B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A. a depus cerere de recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, prin care a fost confirmat Planul procedurii de restructurare a Î.M.”Dionysos- Mereni”S.A. aprobat prin hotărârea Adunării creditorilor din 07 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărâri prin care a se refuza integral confirmarea Planului procedurii de restructurare a Î.M. „Dionysos-Mereni” S.A. În motivarea recursului, B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A. a invocat dezacordul cu hotărârea instanţei de insolvabilitate prin care a fost confirmat Planul procedurii de restructurarea al Î.M.”Dionysos-Mereni”S.A.

Invocă recurentul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.204 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, şi anume că în cazul restructurării B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. va primi mai puţini bani decât în cazul falimentului, deoarece va avea posibilitate să solicite achitarea creanţelor sale în mărime de 621 962, 38 dolari SUA şi 1 902 159,77 lei, care sunt contestate şi nu au fost incluse în tabelul definitiv al creanţelor Î.M. „Dionysos-Mereni” S.A. Indică recurentul că la 01 iulie 2013, Banca a depus la Curtea de Apel Bender o cerere prin care a solicitat validarea creanţelor garantate, la situaţia din 10 iunie 2013, în sumă totală de 1877729,46 dolari SUA şi 3850209,60 lei.

La 11 iulie 2013, creditorul „Development Group USA” Inc, care este o persoană afiliată debitorului, a depus o contestaţie prin care a solicitat radierea din 2 tabelul definitiv de creanţe, a creanţelor înaintate de bancă, în mărime totală de 657 280,80 dolari SUA şi 1 993 118, 96 lei. Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Bender din 15 iulie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013, a fost admisă integral contestaţia creditorului ”Development Group USA” inc, şi a fost dispusă radierea din tabelul creanţelor, a creanţelor înaintate de Bancă în mărime totală de 657280,80 dolari SUA şi 1 993 118, 96 lei. Respectiv, în tabelul definitiv consolidat actualizat al creditorilor a rămas validată creanţa Băncii în mărime de 1220448,67 dolari SUA şi 1857090,64 lei.

Susţine că în temeiul art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, la 19 decembrie 2013 a depus la Judecătoria Anenii Noi o cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea de la debitor a datoriei în mărime de 612 962,38 dolari SUA şi 1 902 159,77 lei. Remarcă recurentul că în rezultatul confirmării Planului de restructurare instanţa de insolvabilitate a scutit debitorul de datoria înregistrată faţă de bancă, în mărime de 612 962,38 dolari SUA şi 1 902 159,77 lei.

Menţionează că în cazul confirmării şi executării Planului de restructurare, Banca va primi mai puţini bani decât ar fi primit în caz de faliment, ceea ce constituie temei pentru instanţa de insolvabilitate de a refuza confirmarea Planului procedurii de restructurare, deoarece în cazul intentării procedurii falimentului în privinţa debitorului, pe lângă creanţa validată a Băncii în mărime de 1220448,67 dolari SUA şi 1857090,64 lei, Banca va putea să pretindă la încasarea din masa debitoare şi a creanţei în mărime de 612962,38 dolari SUA şi 1902159,77 lei Indică că la pag. 64 - 66 a Planului de restructurare, se menţionează că în caz de faliment Banca va obţine 15062186 lei din vânzarea bunurilor gajate, şi 1317285 lei din alte vânzări, iar în caz de restructurare, Banca va obţine 16679471 lei, adică cu 300000 lei mai mult decât în cazul lichidării, însă consideră că o astfel de concluzie este eronată.

Afirmă că administratorul insolvabilităţii ar fi stabilit în mod arbitrar sumele care ar putea fi încasate de creditori în caz de faliment, deoarece, potrivit evaluărilor efectuate de compania SRL”Actimob Consulting”, în realitate bunurile debitorului gajate în favoarea băncii valorează 19 712 738 lei. Ca urmare, instanţa de insolvabilitate urma să refuze confirmarea Planului în temeiul art.205 lit.d), art.204 alin.(4) lit.c) şi alin.(5) lit.a) a Legii insolvabilităţii, deoarece în cazul aplicării acestuia banca nu va fi supusă unui tratament corect şi echitabil întrucât va primi mai puţini bani decât ar putea primi în caz de faliment. Susţine că restul creanţei băncii neacoperite din bunurile gajate în favoarea sa, aceasta poate fi acoperită din recuperarea creanţelor debitorului faţă de terţe peroane care constituie suma de 10760 347 lei.

Mai mult ca atât, recurentul consideră că există posibilitatea ca bunurile gajate în favoarea sa să fie vândute la licitaţiei la un preţ mult mai mare decât preţul de piaţă, deoarece potrivit art.117 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, valoarea evaluată constituie numai preţul iniţial stabilit. Indică că administratorul insolvabilităţii în mod neîntemeiat a apreciat că în caz de faliment sumele obţinute prin valorificarea masei debitoare vor fi cu 30-50 % mai mici decât sumele evaluate prin raportul elaborat de SRL „Sterix-Consulting”. 3 Menţionează că în cazul Planului procedurii de restructurare sumele obţinute în urma valorificării bunurilor gajate în favoarea B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A.

vor fi distribuite mai multor creditori, pe când în cazul falimentului, toate sumele respective vor fi utilizate exclusiv pentru satisfacerea creanţelor sale. Cu referire la acest aspect, relatează că în trimestrul patru al anului 2013, se preconizează înstrăinarea utilajului gajat în favoarea băncii prin contractul de gaj nr.2428 din 14 septembrie 2007 la preţul total de 1232893 lei, iar în al doilea trimestru al anului 2014 se preconizează înstrăinarea clădirii cu nr. cadastral 103610804016, cu suprafaţa de 1084,2 m.p. la preţul de 180300 lei şi terenul aferent clădirii, cu suprafaţa de 1,5 ha, la preţul de 724930 lei, gajate în favoarea băncii prin contractul de ipotecă nr.1929 din 19 decembrie 2007. Astfel, indică că administratorul insolvabilităţii planifică să obţină suma de 2304463 lei, dintre care banca va putea obţine numai 1100000 lei, iar restul va fi transferată în contul altor creditori.

Susţine că în cazul intentării procedurii falimentului banca ar putea obţine întreaga sumă rezultată din vânzare. Afirmă că în cazul falimentului va beneficia de sumele rezultate din vânzarea vinului în vrac gajat în favoarea sa prin contractul de gaj nr.2438 din 25 septembrie 2007 în valoare totală de 5 500 000 lei, iar în cazul Planului din vânzarea bunurilor respective vor beneficia toţi creditorii. Astfel, în baza art. 454 Cod civil, remarcă că mijloacele băneşti obţinute din vânzarea vinului în vrac, urmează a fi atribuite exclusiv în beneficiul Băncii, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul. Insistă că, la elaborarea Planului, au fost încălcate prevede art.192 alin.(2) şi alin.(3) din Legea insolvabilităţii, deoarece recurentul nu şi-a dat acordul ca din contul sumei de 2304463 lei ce urmează a fi obţinută din vânzarea bunurilor gajate în favoarea sa, să beneficieze şi alţi creditori în afară de Bancă.

Remarcă că ceilalţi creditori garantaţi, SRL „Colector Tranz” şi ”Development Group USA” Inc, beneficiază de un tratament mai bun decât Banca, prin faptul că bunurile gajate de debitor în favoarea lor, nu vor fi înstrăinate în cadrul executării Planului de restructurare. Indică că a fost ignorată o condiţie esenţială ce ţine de modul realizării Planului (art.205 lit.a) din Legea insolvabilităţii), pe motiv că nu s-a ţinut cont de creanţele debitorului faţă de terţe persoane în mărime de 10 760 347 lei, care ar putea fi utilizate pentru stingerea creanţelor creditorului.

În motivarea acestei concluzii a relatat că la elaborarea Planului de restructurare, nu s-a ţinut cont de creanţele debitorului faţă de terţe persoane în mărime de 10760347 lei, care pot fi utilizaţi pentru achitarea creanţelor tuturor creditorilor, însă autorul planului nu a luat în consideraţie aceste surse de venit la elaborarea - Programului de stingere a creanţelor indicat la Tabelul nr. 41 de la pag. 62 a Planului de restructurare, şi a Tabloului patrimoniului destinat executării planului indicat la Tabelul nr. 42 de la pag. 63 a Planului de restructurare. Totodată, subliniază că argumentele privind utilizarea sumei respective pentru achitarea impozitelor la bugetul de stat, pentru salarii, etc. nu pot fi reţinute, deoarece sumele menţionate ar urma să fie îndreptate spre stingerea creanţelor creditorilor.

Apreciază că clasele de creditori cu creanţe inferioare B.C. „EXIMBANK- Gruppo Veneto Banca” S.A., vor primi mai mult decât ar fi primit în cazul falimentului (art.205 lit.d), art.204 alin.(1) lit.c) şi alin.(2) lit.c) din Legea 4 insolvabilităţii, deoarece în cazul aplicării procedurii falimentului sumele rezultate din vânzarea bunurilor gajate vor reveni integral băncii, iar ceilalţi creditori nu vor primi nimic din vânzarea acestora. Afirmă că, în cazul aplicării Planului, ceilalţi creditori de clase inferioare (conform art. 191 al Legii insolvabilităţii) vor primi mai mult în cazul restructurării decât în cazul falimentului, deoarece în cazul restructurării, creanţele lor vor fi acoperite din banii obţinuţi din vânzarea bunurilor gajate la Bancă, iar în cazul falimentului, banii rezultaţi din vânzarea acestor bunuri, vor reveni exclusiv Băncii.

La fel, recurentul atenţionează că Planul procedurii de restructurare conţine date fictive sau cu eroare flagrantă, care în temeiul art.205 lit.b) din Legea insolvabilităţii pot constitui temei pentru instanţa de insolvabilitate ca să nu confirme planul respectiv. Menţionează că la pag. 15-16 a Planului de restructurare este indicat că administratorul insolvabilităţii planifică să înstrăineze bunuri imobile, grevate cu gaj în favoarea Băncii, iar din aceste vânzări planifică să obţină sume de 2304463 lei. Susţine că preţul la care administratorul insolvabilităţii intenţionează să înstrăineze bunurile menţionate a fost diminuat semnificativ. În acest sens, face referire la rapoartele de evaluare nr.45-EV/13 din 10 septembrie 2013 şi nr.37-EV/13 din 07 august 2013, elaborate de SRL”Actimob Consulting”, în care s-au constatat preţurile de piaţă a bunurilor mobile şi imobile ce urmează a fi înstrăinate.

Respectiv, valoarea totală a bunurilor mobile şi imobile preconizate a fi înstrăinate stabilită de SRL”Actimob Consulting” constituie 3 720 697 lei, însă conform Planului de restructurare se intenţionează înstrăinarea acestor bunuri la preţul total de 2 138 123 lei. Remarcă că în cazul în care administratorul insolvabilităţii va înstrăina activele respective la preţurile indicate în Planul de restructurare, Banca va suporta prejudicii în mărime de 1 582 574 lei. Relatează că la pag. 70 a Planului de restructurare este prevăzut că „toate sarcinile şi grevările înregistrate faţă de masa debitoare, se anulează de drept”, fapt ce contravine temeiurilor de încetare a dreptului de gaj/ipotecă prevăzute la art. art. 495 Cod civil, art. 80 a Legii nr. 449 din 30 iulie 2001 cu privire la gaj şi art. 28 al Legii nr. 142 din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

Indică că la pag. 48 a Planului se menţionează că la realizarea planului, debitorul dispune de toate drepturile şi împuternicirile pentru aplicarea măsurilor prevăzute de art. 190 alin. (5) al Legii insolvabilităţii, inclusiv valorificarea integrală sau parţială a bunurilor din patrimoniul său, separat sau în bloc, libere de orice sarcini, sau vânzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic, ori darea întreprinderii în locaţiune împreună cu obligaţiile debitorului; stingerea creanţelor validate prin compensare, prin confuziune, prin remitere a datoriei, prin novaţie, prin convertire a datoriilor în cote- părţi din capitalul social al debitorului sau în acţiuni. La pag. 69 a Planului de restructurare este indicat că debitorul îşi păstrează în întregime dreptul său de a-şi conduce activitatea, inclusiv dreptul de administrare şi dispoziţie asupra bunurilor din patrimoniul său, cu supravegherea sale de către administratorul insolvabilităţii.

Susţine că odată cu confirmarea Planului de restructurare, dacă va obţine acordul administratorului insolvabilităţii, debitorul va fi în drept, să înstrăineze oricare bun mobil sau imobil ce îi aparţine cu drept de proprietate, chiar dacă acestea sunt grevate cu gaj, fără a solicita acordul Băncii, ceea ce contravine prevederilor art. 477 alin. (3) Cod civil, art. 52 alin. (3-4) al Legii cu privire la gaj şi art. 26 alin. (1 şi 2)al Legii cu 5 privire la ipotecă. Consideră eronată afirmaţia indicată la pag. 41 a Planului, unde a fost prezentată analiza comparativă a avantajelor restructurării în raport cu valoarea de lichidare a societăţii în caz de faliment, unde autorul menţionează că în procedura de lichidare (faliment) activele vor fi vândute la valoare de lichidare care va fi mai mică cu 30-50% decât valoarea de piaţă, fapt ce contravine art. 117 alin. (8) al Legii insolvabilităţii.

Menţionează că Planul de restructurare este irealizabil şi conţine date false şi neargumentate, fapt constatat prin raportul de analiză a Planului de restructurare, efectuat de compania de audit SRL”Afex Service” la data de 13.02.2014. Astfel, remarcă că prin raportul de audit au fost constatate următoarele: i) planul de restructurare nu indică perspective de redresare sub aspect al posibilităţilor Debitorului, finanţelor disponibile şi existenţa cererii pieţei faţă de oferta Debitorului; ii) în Planul de restructurare, autorul pe de o parte specifică activitatea defectuoasă a managementului Debitorului, iar pe de altă parte Administratorul insolvabilităţii îşi propune realizarea Planului de restructurare cu aceeaşi echipă managerială, în lipsa angajării unui manager de criză care ar avea experienţa reuşită în asemenea proiecte; iii) autorul nu specifică expres finanţele iniţiale de relansare a Debitorului.

iv) autorul nu a ţinut cont că din suma prognozată de a fi încasată de la vânzarea activelor neutilizate trebuie de dedus şi achitat la bugetul de stat Taxa pe Valoare Adăugată, cu excepţia vânzării terenului aferent de 1,5 ha, întrucât Debitorul este plătitor de TVA.

Astfel, veniturile prognozate de a fi încasate în acest sens constituie doar 2041,7 mii lei şi nu 2305 mii lei, aşa cum este specificat în Planul de restructurare, iar diferenţa de 263,3 mii lei, ce constituie taxa pe valoare adăugată de plătit la stat din vânzarea acestor active, constituie de fapt o ieşire de resurse neacoperită de către fluxul de lichidităţi prognozat; v) totodată, autorul planului indică în fluxul de numerar prognozat alte încasări ce pot avea loc în mărime de 34,5 mii lei trimestrial, fără a specifica ce fel de încasări viitoare sunt acestea; vi) autorul evidenţiază ca sursă principală de finanţare „venitul din activitate curentă, respectiv contractele aflate în derulare şi veniturile preconizate din raporturi contractuale pe viitor”.

Totodată, în Planul de restructurare resursele ce urmează a fi obţinute din recuperările de creanţe, resurse estimate la cca 10576 mii lei, sunt aflate în diverse stadii: negociere, somaţii de plată, acţiuni în instanţă etc., astfel creanţele Debitorului înregistrate în Planul de restructurare nu pot fi accesate la moment din motivele indicate mai sus, aceasta confirmându-se şi prin măsurile privind recuperarea creanţelor (p.6.8 al Planului de restructurare) conform cărora „societatea debitoare trebuie să acţioneze pentru recuperarea creanţelor fie prin încasare forţată, fie prin preluarea în plată a unor active de la debitori”. Astfel, pe de o parte autorul planului mizează pe contractele în derulare, iar pe de altă parte le caracterizează ca fiind compromise.

vii) este greşită concluzia generală a autorului Planului de restructurare precum ca: „exista piaţa pentru produsele oferite de către IM Dionysos Mereni SA, cu semnale de expansiune, oferind posibilităţi certe de atingere a obiectivelor stabilite în planul de restructurare” din simplul motiv ca autorul nu a identificat în Planul de restructurare aceasta piaţă; 6 viii) deşi Planul de restructurare include date despre colectivul de munca al debitorului, nu a fost pe deplin caracterizată echipa manageriala, din punct de vedere a capacitaţii acesteia de a face faţă cerinţelor actuale, cu care se intenţionează realizarea planului, iar masurile de îmbunătăţire descrise în planul de restructurare sunt de ordin general (crearea unei echipe de management puternice, asigurarea unei conduceri echilibrate, angajarea tinerilor specialişti, etc.).

Totodată, autorul caracterizează activitatea echipei manageriale ca fiind efectuata defectuos, însă îşi propune sa realizeze planul de producere şi vânzări cu echipa actuala. Se cere de menţionat că în asemenea situaţii şi la asemenea programe debitorul nu are şanse de reuşită fără un management de criză, pe care autorul nu l-a descris în Planul de restructurare. ix) în planul de restructurare ar fi trebuit să se descrie care sunt canalele de distribuţie care predomină şi ponderea acestora în volumul vânzărilor actuale, să se identifice şi tendinţele de viitor de pe piaţa, să se determine caracteristicile principale ale viitorilor clienţi: potenţialul de creştere, orientările viitoare ale consumatorilor, posibilitatea intrării/ieşirii de pe piaţa a unor concurenţi etc. Însă, în Planul de restructurare nu se conturează astfel de informaţii, apelându-se la reguli şi măsuri de ordin general, fără ca acestea sa fie precizate şi adaptate situaţiei.

x) planul de restructurare analizat nu conţine informaţii despre clienţii potenţiali, aceştia fiind abordaţi după principiul „principalii clienţi cu care se poate relua colaborarea după aprobarea planului de restructurare sunt cei tradiţionali, respectiv din ţările CSI, UE, America de Nord, ori „societatea debitoare are la dispoziţie posibilitatea de a căuta clienţi în afara ţării, fie în ţările CSI sau UE, fie în SUA, Canada sau China, practicând deja o perioada îndelungata comerţul exterior”. În aceste condiţii nu este clar cui va vinde debitorul conform Planului de restructurare.

xi) s-a constatat o caracterizare insuficientă în Planul de restructurare a pieţei şi strategiei de marketing, inclusiv a pieţii curente a produselor, nu s-a atras atenţie cuvenită planului de marketing (strategiei de vânzări, politica preţului, de promovare, stabilitatea pieţei, etc.), în Planul de restructurare operându-se doar cu reguli generale, măsuri de ordin general, fără ca acestea să fi adaptate la situaţia reala a debitorului; xii) nu este justificat planul financiar, proiecţiile/prognozele, acesta conţinând chiar şi erori. Se cere de menţionat, că conform Planului de restructurare se presupune ridicarea volumul vânzărilor la sfârşitul perioadei de executare a planului până la 48000 mii lei/an (a se vedea prognoza pentru anul 2016), şi să se obţină o rentabilitate a vânzărilor de 29-40%.

Însă auditorul a constatat că astfel de rentabilităţi nu erau obţinute nici în perioadele anterioare de activitate, când debitoarea realiza o cifră de vânzări aproape echivalentă cu cele presupuse în Planul de restructurare xiii) autorul în Planul de restructurare motivează creşterea rentabilităţii vânzărilor prin reducerea preţului la materie primă şi excluderea achitării valorii accizului, fără a face pronosticuri justificate în privinţa scăderii preţului; xiv) totodată în Planul de restructurare nu se descrie precis componenţa costurilor produselor fabricate, limitându-se la: costurile de achiziţie a materiei prime, costul complectaţiilor şi serviciile de certificare, fără a ţine cont de salarii, combustibili, utilităţi, uzura mijloacelor fixe, transport, etc. De asemenea, Planul de restructurare nu include un plan de vânzări pe produse pentru a se justifica proiecţia vânzărilor din raportul privind rezultatele financiare.

În asemenea condiţii este pusă la îndoială obţinerea indicatorilor de performanţă şi creşterea fenomenală a profitului pe perioada executării planului procedurii de restructurare, care trebuie sa constituie sursa 7 principală la acoperirea datoriilor întreprinderii din programul de stingere a creanţelor. xv) auditorul a constatat că proiecţia bilanţului nu se află în concordanţă cu prognozele vânzărilor şi încasărilor anexate la Planul de restructurare. De ex. soldul creanţelor comerciale din proiecţia bilanţului la 30 septembrie 2014 constituie 10646 mii lei. Vânzările prognozate pentru trimestrul IV 2014 constituie 10440 mii lei, inc TVA ((2000+200)xl.2+7800), iar încasările din vânzările prognozate pentru trimestrul IV 2014 constituie 10000 mii lei.

Respectiv, în proiecţia bilanţului la sfârşit de trimestru IV ar trebui să rezulte un sold al creanţelor comerciale de 11086 mii lei (10646 + 10440 - 10000), pe când în bilanţul proiectat este reflectată cifra de 6724 mii lei, sau cu 4362 mii lei mai puţin. Astfel, în opinia auditorului decalajul constatat este mult prea mare pentru a fi explicat printr-o simplă eroare matematică. Relatează că în concluzii, auditorul menţionează că Planul de restructurare nu este fezabil deoarece: Planul nu corespunde rigorilor art. 190 alin. (1) a Legii insolvabilităţii.

Planul de restructurare nu este alineat celor mai bune practici aplicate în cadrul programelor de restructurare a sectorului vitivinicol, manifestat prin: - neidentificarea pieţei de desfacere şi lipsa unei strategii de marketing adecvate situaţiei; - lipsa unui plan de marketing adaptat (strategiei de vânzări, politica preţului, de promovare, stabilitatea pieţei, preţul, în condiţiile de relansare); - plan financiar nejustificat. Consideră că Planul de restructurare este irealizabil, deoarece autorul Planului nu a luat în consideraţie posibilităţile reale ale Debitorului, finanţele disponibile şi existenţa cererii pieţei faţă de ofertă. Susţine că argumentele expuse de administratorul insolvabilităţii pentru a combate raportul de analiză întocmit de compania de audit SRL”Afex Service” sunt declarative şi neîntemeiate, exprimându-şi acordul cu concluziile şi aprecierile auditorului.

La 16 iunie 2014, administratorul insolvabilităţii ÎI”Ciobanu Dorin” a depus referinţă asupra recursului declarat de B.C. „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” S.A. solicitînd respingerea recursului declarat de B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. şi menţinerea hotărârii Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, din considerentul că Planul procedurii de restructurare în mod just şi legal a fost confirmat de către instanţa de insolvabilitate, iar toate motivele arătate de recurent sunt neîntemeiate şi contrare normelor legale Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului rezultă că prin încheierea din 23.09.2013, Curtea de Apel Bender a aprobat hotărârea Adunării creditorilor din 03.09.2013 şi a intentat procedura de restructurare în privinţa debitorului ÎM „Dionysos-Mereni” SA, obligând administratorul insolvabilităţii ÎI „Ciobanu Dorin” să elaboreze planul procedurii de restructurare a debitorului, fiind stabilit un termen de 30 de zile de la data emiterii încheierii pentru propunerea planului.

8 La data de 23 octombrie 2013, administratorul insolvabilităţii ÎI „Ciobanu Dorin” a depus la dosarul de insolvabilitate Planul procedurii de restructurare a debitorului ÎM „Dionysos-Mereni”SA, iar în Monitorul Oficial № 238-242 (4556- 4560) din 25.10.2013 a fost publicat avizul privind convocarea la data de 07.11.2013, orele 11.00 a adunării creditorilor de examinare şi votare a Planului. În conformitate cu art.57 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii, adunarea creditorilor este deliberativă dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înscrişi şi participă la adunare majoritatea simplă a creditorilor cu drept de vot care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor validate.

Examinând Procesul-verbal nr.2 al Adunării creditorilor ÎM „Dionysos-Mereni” SA în procedură de restructurare din 07.11.2013, instanţa de recurs constată că din numărul total de 81 de creditori cu drept de participare la adunare, care dispun de 45 013 576 de voturi, s-au înregistrat 67 de creditori, care dispuneau de 44 638 070 de voturi. Ca urmare, Adunarea creditorilor convocată pentru data de 07 noiembrie 2013 a fost deliberativă, fiind întrunit majoritatea simplă a creditorilor în proporţie de 82,72% din numărul total de creditori cu drept de vot, care dispun în cumul de 99,17 % din valoarea creanţelor validate.

În conformitate cu art.191 din Legea insolvabilităţii, dacă, la determinarea drepturilor participanţilor în cadrul aplicării planului procedurii de restructurare, creditorilor li se oferă o reglementare juridică diferită, urmează să fie grupaţi în următoarele clase: a) clasa creditorilor garantaţi; b) clasa creditorilor bugetari cu creanţe de rangul trei şi patru prevăzute la art.43; c) clasa creditorilor chirografari, cu excepţia creditorilor de rang inferior; d) clasa creditorilor chirografari de rang inferior.

Actele cauzei denotă că, creditorii prezenţi la adunarea de votare a planului de restructurare au fost grupaţi în următoarele clase: 1.Clasa creditorilor garantaţi în număr de 3 creditori, care deţin în cumul 27 801 368 de voturi; 2.Clasa creditorilor bugetari în număr de 2 creditori, care deţin în cumul 3 001 516 de voturi; 3.Clasa creditorilor chirografari în număr de 75 de creditori, care deţin în cumul 8 910 332 de voturi; 4.Clasa creditorilor chirografari de rang inferior în număr de 9 creditori, care deţin în cumul 3 186 152 de voturi. În conformitate cu art.202 alin.(2) şi (3) din Legea insolvabilităţii, fiecare clasă de creditori cu drept de vot votează separat planul procedurii de restructurare.

Se consideră acceptat de către o clasă de creditori planul procedurii de restructurare votat de majoritatea lor care deţin mai mult de jumătate din valoarea creanţelor clasei respective. Potrivit art.204 alin.(4) din Legea insolvabilităţii, la data stabilită, planul procedurii de restructurare va fi confirmat de către instanţa de insolvabilitate dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) cel puţin jumătate plus una din clasele de creditori acceptă ori consideră că acceptă planul; b) în cazul existenţei a doar două clase, planul se consideră acceptat dacă clasa cu cea mai mare valoare totală a creanţelor l-a acceptat; c) fiecare clasă de creditori defavorizată care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.

9 Tot din actele cauzei se constată că Planul procedurii de restructurare a debitorului ÎM”Dionysos-Mereni”SA a fost acceptat de clasa creditorilor bugetari cu votul a 2 creditori, care deţin în comun 3 001 516 voturi, clasa creditorilor chirografari cu votul a 59 de creditori, care deţin 7 735 392 voturi, contra au votat 2 creditori, care deţin 854 271 voturi şi clasa creditorilor chirografari de rang inferior cu votul a 5 creditori, care deţin 2 377 753 voturi; contra – 1 creditor, care deţine 753 562 voturi, fiind respins doar de clasa creditorilor garantaţi în care pentru au votat 2 creditori, care deţin 10 712 590 voturi, iar contra – 1 creditor, care deţine 17 088 788 voturi. Astfel, din cele patru clase de creditori formate conform art.190 din Legea insolvabilităţii, Planul procedurii de restructurare a fost acceptat prin vot de către trei clase.

Ca urmare, instanţa de insolvabilitate corect a constatat că hotărârea Adunării Creditorilor din 07 noiembrie 2013, prin care a fost acceptat Planul procedurii de restructurare a debitorului ÎM”Dionysos-Mereni”SA propus de administratorul insolvabilităţii ÎI”Ciobanu Dorin”, a fost adoptată în corespundere cu prevederile legale menţionate, cu votul a trei din cele patru clase de creditori. Totodată, conform art. 203 din Legea insolvabilităţii, se consideră acceptat planul procedurii de restructurare în cadrul unei clase de creditori chiar şi fără votul majorităţii dacă: a) creditorii acestei clase nu sânt defavorizaţi prin plan în comparaţie cu situaţia în care s-ar fi aflat în lipsa lui; b) majoritatea claselor de creditori participante la votare au acceptat planul în modul corespunzător.

Raportând aceste prevederi la împrejurările cauzei, instanţa de recurs apreciază că Curtea de Apel Bender, prin hotărârea din 06 mai 2014, justificat a aplicat interzicerea obstrucţiei în clasa creditorilor garantaţi, deoarece singura creanţă care a respins Planul este deţinută de B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A., care în cazul falimentului ar fi satisfăcută în proporţie de 95,8 %, iar în cazul procedurii planului în proporţie de 97,60 %. Ca urmare, având în vedere faptul că, celelalte clase de creditori participante la votare au acceptat Planul, instanţa de insolvabilitate corect a conchis că Planul procedurii de restructurare se consideră acceptat de către toate clasele de creditori.

Instanţa de recurs respinge argumentul invocat de B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. privind faptul că în cazul restructurării Banca va primi mai puţini bani decât în cazul falimentului, deoarece potrivit Planului procedurii de restructurare, în cazul falimentului creanţele băncii vor putea fi achitate, în total, în mărime de 16 379 471 lei, iar în cazul aplicării planului - 16 679 471 lei. În conformitate cu art.181 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, la data confirmării unui plan în cadrul procedurii de restructurare, debitorul este degrevat de diferenţa dintre valoarea pe care obligaţiile le aveau înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan. Astfel, instanţa de recurs consideră că dobânzile şi penalităţile contestate în sumă de 621 962, 38 dolari SUA şi 1 902 159,77 lei în mod justificat nu au fost incluse în Programul de stingere a creanţelor aprobat prin Planul procedurii de restructurare.

De asemenea, potrivit raportului de evaluare prezentat de evaluatorul independent compania SRL „Sterix-Consulting”, societate angajată de către administratorul insolvabilităţii, în conformitate cu hotărîrea Comitetului creditorilor 10 (procesul-verbal nr.4 din 04.09.2013), masa debitoare a ÎM „Dionysos-Mereni”SA a fost apreciată la suma de 35 600 000 lei, dintre care bunurile gajate în favoarea Băncii constituie suma de 15 062 186 lei. Potrivit art. art.153 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, în cazul în care sumele realizate din vânzarea bunurilor prevăzute la alin.(3) ar fi insuficiente pentru plata integrală a respectivelor creanţe garantate, creditorii au, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vin în concurs cu cele din categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, şi se supun dispoziţiilor art.43.

Totodată, conform art.43 alin.(6) lit.b) din Lege, sunt creanţe chirografare de rang inferior amenzile, penalităţile şi alte sancţiuni financiare (pecuniare), precum şi cele cauzate de neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare. În concluzie, chiar şi în situaţia în care cererea Băncii de încasare a penalităţilor şi dobânzilor în mărime 657 280,79 dolari SUA şi 1 902 159,77 lei va fi admisă, creanţele respective vor fi de rang VI. Prin urmare, instanţa de fond corect a apreciat că indiferent de valoarea creanţelor validate ale băncii, acestea vor putea fi stinse, ca urmare a valorificării masei debitoare, doar la suma maximă de 16 379 471 lei, dintre care 15 062 186 din contul bunurilor grevate în vederea garantării stingerii creanţelor BC „EXIMBANK- Gruppo Veneto Banca”SA, iar restul sumei de 1 317 285 lei, din contul masei debitoare negajate.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit apreciază că instanţa de fond în mod întemeiat a conchis că argumentele invocate de BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA nu sunt de natură să probeze faptul că în caz de faliment banca îşi va satisface integral creanţele sale, or, aşa cum este indicat în Raportul de evaluare nr.37-EV/13 întocmit la 07 august 2013 de către compania „Actimob Consulting”S.R.L., valoarea de lichidare a bunurilor imobile ale SA”Dionysos-Mereni” este de 4 068 100 lei, ceea ce constituie 47,5 % din valoarea de piaţă de 8 561 600 lei a acestor bunuri.

În rezultat, sunt lipsite de temei şi afirmaţiile recurentului privind faptul că administratorul insolvabilităţii eronat a apreciat că sumele obţinute prin valorificarea masei debitoare vor fi cu 30-50 % mai mici decât sumele evaluate prin raportul elaborat de SRL „Sterix-Consulting”, deoarece aceeaşi concluzie este expusă în raportul de evaluare redactat de firma „Actimob Consulting” SRL.

Cu referire la respectarea prevederilor art. 204 alin. (5) din Legea insolvabilităţii, potrivit căruia, tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) nici o clasă şi nici o creanţă care resping planul nu primesc mai puţin decât ar primi în caz de faliment; b) nici o clasă şi nici o creanţă a unei clase nu primesc mai mult decât valoarea creanţei; c) în cazul în care o clasă de creditori defavorizată respinge planul, nici o clasă de creditori cu creanţe de rang inferior clasei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la alin.(2) art.191, nu primeşte mai mult decât ar primi în caz de faliment.

Conform Planului procedurii de restructurare se constată, că nici o clasă şi nici o creanţă nu primesc mai mult în caz de faliment decât în caz de restructurare, acest fapt rezultă din analiza comparativă a datelor incluse în Tabelul №43 Programul de 11 stingere a creanţelor în cazul falimentului şi Tabelul № 44 Programul de stingere a creanţelor în cazul aplicării planului de restructurare.

Astfel, potrivit datelor incluse în Tabelul №43, creanţele creditorului garantat BC „EXIMBANK – Gruppo Veneto Banca ” SA în ipoteza falimentului ar putea fi achitate, în mărime totală de 16 379 471 lei (95,8%), după cum urmează: în calitate de creditor garantat, cel mult în limitele preţului de piaţă a activelor gajate (ipotecate) băncii – 15 062 186 lei, ce va constitui 100% în coraport cu valoarea bunurilor grevate cu garanţii, şi în calitate de creditor chirografar de rangul V, pentru restul datoriei de 2026 592 lei, care va putea fi stinsă în coraport cu valoarea masei debitoare liberă de sarcini, doar în sumă de 1 317 285 lei, la nivel de 65%.

Totodată, prin Programul de stingere a creanţelor se preconizează (Tabelul №44) achitarea creanţelor Băncii în sumă de 16 679 471 lei, adică în proporţie de 97,6 %. Mai mult, potrivit datelor menţionate, singurul creditor care ar primi mai mult în caz de faliment este „Development Group USA” Inc, şi anume 75,72 %, faţă de 61,10 % prin Plan, creditor care a votat pentru acceptarea Planului procedurii de restructurare şi, conform art. 192 alin.(3) din Legea insolvabilităţii, prin Acordul din 06.11.2013 a consimţit la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

De asemenea, din datele incluse în Programul de stingere a creanţelor în cazul Planului de restructurare rezultă că doar creanţele deţinute de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi, clasa creditorilor bugetari, şi de colectivul de muncă, vor fi achitate atât în caz de faliment, cât şi în caz de aplicare a Planului procedurii de restructurare în proporţie de 100 %, însă, nici un creditor nu urmează să primească mai mult decât valoarea creanţei deţinute. În acelaşi timp, prin aplicarea interdicţiei obstrucţiei se consideră că toate clasele de creditori au acceptat Planul procedurii de restructurare al debitorului ÎM”Dionysos- Mereni”SA, astfel că nici o clasă de creditori nu a respins planul.

În concluzie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit apreciază drept neîntemeiat argumentul recurentului privind faptul că clasele de creditori cu creanţe inferioare creanţei B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A., vor primi mai mult în cazul restructurării decât în cazul falimentului. Or, creditorii care au respins Planul procedurii de restructurare, la Adunarea creditorilor din 07 noiembrie 2013, au fost trataţi corect şi echitabil, fiindu-le preconizată în Programul de stingere a creanţelor, o cotă de rambursare a creanţelor mai mare decât ar fi primit în caz de faliment. Totodată, nici o clasă de creditori care a acceptat sau se consideră că a acceptat Planul procedurii de restructurare şi nici o creanţă a unei clase nu a primit mai mult decât valoarea creanţelor validate.

În ceea ce priveşte aspectul încălcării prevederilor art.192 alin.(2) şi (3) din Legea insolvabilităţii, instanţa de recurs apreciază că norma legală la care face trimitere recurentul se referă la tratamentul diferit, defavorizat, aplicat creditorilor din aceeaşi clasă. Astfel, potrivit articolului 192 alin.(1)-(3) din Legea insolvabilităţii, (1) În cadrul unei clase, creditorii au aceleaşi drepturi. (2) Cu acordul creditorilor dintr-o clasă, unii creditori pot fi trataţi în mod diferit. În astfel de cazuri, la planul procedurii de restructurare se anexează acordul fiecărui creditor corespunzător din această clasă. (3) Planul procedurii de restructurare va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei 12 creanţe din categoria respectivă consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

Aşadar, tratamentul aplicat BC „EXIMBANK Gruppo Veneto Banca” SA trebuie comparat cu modul în care sunt trataţi ceilalţi creditori garantaţi. Conform Programului de stingere a creanţelor, în clasa creditorilor garantaţi, creanţele creditorului B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. vor fi satisfăcute în proporţie de 97,6%, iar creanţele Î.C.S.”Collector Tranz”S.R.L. şi „Development Group U.S.A. ”Inc. vor fi achitate în proporţie de 88,3 % şi, respectiv, 61,1%. Prin urmare, în mod evident, creanţele B.C.”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”S.A. vor fi satisfăcute în proporţie mai mare decât creanţele celorlalţi creditori garantaţi, astfel că afirmaţiile recurentului privind faptul că ar fi defavorizat nu se confirmă.

În acelaşi timp, prin votarea Planului procedurii de restructurare creditorii defavorizaţi, ale căror creanţe vor fi achitate în proporţie mai mică decât creanţele băncii, au acceptat ca în cadrul aceleiaşi clase să le fie aplicat un tratament mai puţin favorabil. Totodată, art.193 alin.(1) din Legea insolvabilităţii prevede că nu poate fi atins dreptul creditorilor garantaţi de a îşi valorifica creanţele din contul bunurilor asupra cărora se extind garanţiile lor dacă planul procedurii de restructurare nu stabileşte altfel. Aşadar, norma legală citată prevede posibilitatea derogării, în cadrul Planului procedurii de restructurare, de la regula generală potrivit căreia creditorii garantaţi sunt în drept să-şi execute creanţele din contul bunurilor gajate în favoarea lor.

Or, în speţă, Planul procedurii de restructurare al ÎM”Dionysos-Mereni”SA, în conformitate cu art.193 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, prevede expres cota cu care au fost reduse creanţele creditorilor garantaţi, precum şi perioada achitării acestora. Ţinând cont de aspectele invocate, instanţa de recurs conchide că drepturile BC„EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA prevăzute de art.192 şi 193 din Legea insolvabilităţii, nu sunt încălcate prin aplicarea Planului procedurii de restructurare ÎM”Dionysos-Mereni”SA. La fel, este lipsită de suport legal şi afirmaţia recurentului cu privire la faptul că este defavorizat, deoarece Planul prevede valorificarea bunurilor gajate în favoarea băncii, iar bunurile gajate în favoarea celorlalţi creditori nu vor fi înstrăinate.

Astfel, Planul procedurii de restructurarea prevede înstrăinarea în trimestrul patru al anului 2013 şi trimestrul I al anului 2014 a următoarelor bunuri mobile şi imobile neutilizate în procesul tehnologic: - Cisterne din inox 50m3, în cantitate de 12 unităţi, la preţul de 900 000 lei, - Rezervoare de inox 50m3, în cantitate de 4 unităţi, la preţul de 63 352 lei, - Filtru vacuum rotat chizelgur la preţul de 26 080 lei, - Frigider BWM 2602 VBSB cillef, la preţul de 243 461 lei, - Press pentru fabricarea vinului PN-100, la preţul de 167 340 lei, - Clădirea cu nr. cadastral 103610804016 cu suprafaţa de 1 084,2 m.p, la preţul de 180 300 lei şi terenul aferent clădirii cu suprafaţa de 1,5 ha, la preţul de 724 930 lei.

Prin urmare, afirmaţiile recurentului BC „EXIMBANK Gruppo Veneto Banca” SA privind faptul că, în temeiul contractului de gaj nr. 2428 din 14.09.2007 şi a contractului de ipotecă nr.1929 din 19.12.2007, are drept de gaj asupra tuturor 13 bunurilor ce urmează a fi înstrăinate sunt neîntemeiate, deoarece Pressul pentru fabricarea vinului PN-100, la preţul de 167 340 lei nu a fost gajat în favoarea băncii. Totodată, rezervoarele din inox 50 m3 în cantitate 4 unităţi, la preţul total de 63 352 lei şi frigiderul BWM RAS2602 în cantitate 1 unitate, la preţul de 243 461 lei au fost anterior gajate în favoarea „Development Group USA”Inc. prin contractul de gaj f/n 03.11.2006, în privinţa cărora există un litigiu de judecată aflat pe rolul Judecătoriei Anenii Noi.

Cu referire la acest aspect, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că, prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie nr.2ri-24/14 din 27 ianuarie 2014 a fost suspendată executarea Planului în partea ce ţine de vânzarea bunurilor respective, astfel încât obţinerea mijloacelor financiare din valorificarea acestora nu s-a realizat. Cu toate acestea, Programul de plăţi pentru perioada trimestrului IV al anului 2013 şi trimestrului I al anului 2014 a fost executat, fapt confirmat prin ordinele de plată anexate la materialele cauzei.

În asemenea circumstanţe, instanţa de recurs apreciază că toate argumentele recurentului privind încălcarea drepturilor sale prin înstrăinarea bunurilor mobile şi imobile gajate în favoarea sa sunt irelevante, deoarece potrivit materialelor cauzei creanţele care urmau a fi achitate prin vânzarea bunurilor respective au fost satisfăcute, astfel încât drepturile băncii asupra bunurilor gajate nu mai sunt afectate prin prevederile Planului procedurii de restructurare. De asemenea, instanţa de recurs apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA privind faptul, că în cazul falimentului va beneficia de sumele rezultate din vânzarea vinului în vrac gajat în favoarea Băncii, iar în cazul Planului din vânzarea bunurilor respective vor beneficia toţi creditorii.

Conform contractului de gaj nr.2438 din 25.09.2007, valoarea totală a vinului grevat cu garanţii în favoarea băncii este de 5 500 000 lei, iar potrivit Planului se preconizează achitarea creanţelor recurentului în mărime totală de 16 679 471 lei. Astfel, diferenţa dintre valoarea creanţelor băncii şi a vinului vrac gajat în favoarea sa urmează a fi acoperită din veniturile obţinute din activitatea operaţională a întreprinderii, aşa cum rezultă din Tabelul №31 Fluxul monetar prognozat.

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentului cu privire la ignorarea unei condiţii esenţiale ce ţine de modul realizării Planului de restructurare, prin faptul că creanţele debitorului în valoare de 10 760 347 lei nu au fost incluse în patrimoniul destinat executării Programului de stingere a creanţelor, instanţa de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece recuperarea sumelor respective este prevăzută în Planul procedurii de restructurare, iar utilizarea acestora în activitatea operaţională a fost acceptată de către Adunarea creditorilor din 07.11.2013, prin votarea Planului. Instanţa de recurs nu poate reţine nici argumentul BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA potrivit căruia nu există acelaşi tratament pentru creanţele creditorilor garantaţi, deoarece bunurile gajate în favoarea sa urmează a fi înstrăinate, iar bunurile gajate în favoarea celorlalţi creditori nu.

Astfel, potrivit art.190 alin.(5) lit.e) din Legea insolvabilităţii, planul procedurii de restructurare va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi valorificarea tuturor sau a unor bunuri ale debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcină, sau vânzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic, ori darea întreprinderii în locaţiune împreună cu obligaţiile debitorului.

14 În asemenea condiţii, prin aplicarea Planului procedurii de restructurare toate sarcinile şi grevările înregistrate faţă de masa debitoare se anulează de drept, astfel că orice argument invocat de bancă cu referire la faptul că va fi defavorizată prin Plan deoarece se preconizează înstrăinarea bunurilor grevate doar în favoarea sa este neîntemeiat, or, aşa cum am constatat anterior creanţele care urmau a fi satisfăcute din sumele obţinute ca urmare a înstrăinării bunurilor respective au fost achitate, iar, conform normelor legale invocate, prin aplicarea prevederilor Planului bunurile debitorului sunt libere de orice sarcină. Cu referire la argumentul recurentului privind faptul că Planul ar conţine date fictive sau erori flagrante, deoarece se preconizează înstrăinarea bunurilor neutilizate în procesul de producţie la un preţ diminuat, instanţa de recurs menţionează că acesta nu se confirmă.

Potrivit art.108 alin.(5) a Legii insolvabilităţii, în cazul în care valoarea bunului depinde de lichidarea sau de restructurarea întreprinderii, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va angaja, cu aprobarea comitetului creditorilor, un expert evaluator, pe cheltuiala debitorului, pentru a evalua bunurile atât separat, cât şi în ansambluri în stare de funcţionare, după caz. Din actele cauzei rezultă că, în speţă, evaluatorul angajat de administratorul insolvabilităţii cu aprobarea Comitetului creditorilor este compania SRL”Sterix- Consulting”, a cărui raport de estimare a masei debitoare a fost prezentat instanţei de insolvabilitate şi în baza căruia a fost elaborat Planul procedurii de restructurare a Î.M.”Dionysos-Mereni”S.A.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ apreciază ca fiind întemeiate concluziile primei instanţe cu privire la faptul că rapoartele de evaluare nr.37-EV/13 privind determinarea valorii de piaţă a bunurilor imobile ale ÎM”Dionysos-Mereni”SA şi nr.45-EV/13 privind determinarea valorii de piaţă a bunurilor mobile ale ÎM”Dionysos-Mereni”SA întocmite de „Actimob Consulting”SRL prezintă unele inconsecvenţe de natură să determine lipsa de concludenţă a acestor probe. Astfel, instanţa de fond în mod just a relevat că evaluatorul afirmă că „utilajul şi echipamentul evaluat a fost inspectat în prezenţa Proprietarului şi Beneficiarului” (raportul nr.45-EV/13, data evaluării 04.09.2013, pag.11), deşi Reveţchi Veaceslav nu a inspectat personal bunurile mobile şi imobile evaluate, fapt confirmat inclusiv de agenţia de pază angajată de Î.M.”Dionysos-Mereni”S.A.

Este relevant şi faptul că valoarea de piaţă a tuturor bunurilor imobile ale Î.M.”Dionysos-Mereni”S.A. a fost apreciată de evaluatorul „Actimob Consulting”SRL la suma de 8 561 648 lei (raport de evaluare nr.37-EV/13, pag.1), fiind mai mică decât valoarea de piaţă a aceloraşi bunuri apreciate la valoarea totală de 9 994 700 lei prin Actul elaborat de compania angajată de administratorul insolvabilităţii SRL”Sterix-Consulting” şi numai valoarea bunului imobil preconizat spre înstrăinare în carul Planului procedurii de restructurare - clădirea cu nr. cadastral 103610804016 cu suprafaţa de 1 084,2 m.p a fost majorată substanţial. În ceea ce priveşte, celelalte afirmaţii ale recurentului privind datele fictive sau cu eroare flagrantă care se conţin în Plan, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ apreciază că instanţa de insolvabilitate în mod întemeiat le-a respins, cu indicarea tuturor argumentelor care au stat la baza soluţiei adoptate.

15 Cu referire la constatările expuse în Raportul de audit elaborat de SRL”Afex Service”, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că acesta a fost realizat la solicitarea creditorului BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA, şi reprezintă doar o opinie expusă cu referire la Planul procedurii de restructurare a ÎM”Dionysos-Mereni”SA elaborat de administratorul insolvabilităţii. Alte argumente invocate în recurs, de asemenea, nu pot fi reţinute deoarece nu indică la ilegalitatea hotărârii recurate. În asemenea circumstanţe, având în vedere faptul că motivarea hotărârii Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014 conţine o argumentare clară şi detaliată, fiind examinate minuţios şi efectiv toate problemele esenţiale supuse criticii de către creditorul BC „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” SA, instanţa de recurs consideră că nu există temeiuri pentru casarea acesteia.

Mai mult, în recursul depus BC”EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca”SA nu a arătat nici o încălcare a normelor de drept material sau procesual, care ar fi fost admisă de către instanţa de insolvabilitate la examinarea în fond a cauzei, la fel, cum nu a fost arătată nici o circumstanţă importantă pentru soluţionarea pricinii care nu ar fi fost elucidată sau apreciată corect de către prima instanţă. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că hotărârea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, prin care a fost confirmat Planul procedurii de restructurare în cauza Î.M.

„Dionysos-Mereni” S.A. în proces de insolvabilitate. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Banca Comercială „EXIMBANK-Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acţiuni. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bender din 06 mai 2014, prin care a fost confirmat Planul procedurii de restructurare, în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Mixte „Dionysos-Mereni” Societate pe Acţiuni privind intentarea procesului de insolvabilitate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Dumitru Mardari 16