2ra-1803/14 — Încasarea pensiei de întreţinere alimentară în sumă bănească fixă

dosarul nr.2ra-1803/14 prima instanţă: I. Naşco, instanţa de apel: A. Parpalac, I. guzun, Sv. Leu ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţugulschi Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ţugulschi Diana împotriva lui Ţugulschi Andrei cu privire la încasarea pensiei de întreţinere alimentară în sumă bănească fixă, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 13 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Ţugulschi Andrei şi menţinută hotărârea judecătoriei Ştefan-Vodă din 11 noiembrie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 23 aprilie 2013 Ţugulschi Diana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ţugulschi Andrei cu privire la încasarea pensiei alimentare pentru doi copii minori în sumă bănească fixă, în mărime de a cîte 1000 lei lunar pentru fiecare copil minor.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că cu pârâtul a fost în căsătorie. Din căsătorie au 2 copii minori: fiul Ion a.n. 11.07.1997 şi fiica Cristina a.n. 06.08.2009 care sunt la întreţinerea şi educaţia reclamantei, acest fapt se confirmă prin adeverinţa nr. 1001 din 11.03.13 eliberată de Primăria Ştefan-Vodă. Invocă reclamanta că pîrîtul refuză să participe la întreţinerea copiilor, astfel că toate grijile de creşterea şi întreţinerea copiilor sunt lăsate de către soţ, în exclusivitate pe seama ei. Conform adeverinţei nr. 1001 din 11.03.13 eliberate de primăria Ştefan-Vodă, se vede că componenţa familiei sunt doi copii minori. La moment locuiesc separat aproximativ 2 ani, perioadă în care o singură dată pîrîtul i-a dat fiului de Anul Nou 2013 - 100 dolari americani.

Conform certificatul eliberat de Direcţia pentru Statistică a r-lui Ştefan-Vodă urmează că minimul de existenţă pentru un copil de până la 7 ani este de 1323,70 lei, iar pentru unul de la 7 la 16 ani este de 1679,40 lei. Independent de faptul, că pîrîtul ştie cu certitudine că copiii minori necesită întreţinere şi grijă, ultimul nu se interesează de copii şi nici nu propune careva ajutor material sau financiar pentru întreţinerea copiilor. Susţinere reclamanta că este angajată în câmpul muncii, dar salariul ei nu este suficient ca să acopere toate cheltuielile necesare pentru întreţinerea copiilor. Solicită Ţugulschi Diana să se încaseze forţat de la Ţugulschi Andrei pensia de întreţinere în folosul reclamantei pentru întreţinerea copiilor din momentul adresării ei în judecată şi până la majoratul lor.

Reclamanta mai declară că pîrîtul nu este angajat oficial în cîmpul muncii, el munceşte ocazional. Deoarece pârâtul are un venit fluctuabil, ultima consideră că se poate de încasat de la pârât în temeiul art. 76 Codul Familiei pensie de întreţinere în formă fixă în mărime de 1000 lei lunar pentru fiecare copil. Prin hotărîrea judecătoriei Ştefan-Vodă din 11 noiembrie 2013 s-a hotărât încasarea de la Ţugulschi Andrei în beneficiul lui Ţugulschi Diana, pensie pentru întreţinerea copiilor minori: feciorului Ion, născut la 11.07.1997 şi fiicei Cristina, născută la 06.08.2009, în sumă bănească fixă în mărime a cîte 840 lei lunar pentru fiul Ion şi a cîte 660(şase sute şaizeci) le. lunar pentru fiica Cristina, începînd cu 23.04.2013, pînă la atingerea majoratului copiilor.

La fel sa încasat de la Ţugulschi Andrei în beneficiul lui Ţugulschi Diana cheltuielile de judecată în sumă de 250 lei, cît şi încasarea în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 540 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 13 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Ţugulschi Andrei şi menţinută hotărîrea judecătoriei Ştefan-Vodă din 11 noiembrie 2013. La 03 aprilie 2014, Ţugulschi Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi prin care acţiunea să fie admisă parţial prin atribuirea unei cote de 1/3 sau ½ din toate veniturile recurentului.

În motivarea recursului recurentul Ţugulschi Andrei a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. Se invocă că instanţa de apel cît şi prima instanţă nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ţugulschi Andrei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Ţugulschi Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă