2ra-1725-14 — Declararea nulităţii actului notarial ş.a.

prima instanţă: G. Lungu dosarul nr. 2ra-1725/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Diaconu Feodora, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diaconu Feodora împotriva lui Diaconu Nicolai, notarul public Ganţa Dorina cu privire la declararea nulităţii actului notarial, recunoaşterea dreptului asupra cotei succesorale dobîndite prin transmiterea succesorală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, c o n s t a t ă La data de 31 octombrie 2012 Diaconu Feodora a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Diaconu Nicolai, notarul public Ganţa Dorina cu privire la declararea nulităţii actului notarial, recunoaşterea dreptului asupra cotei succesorale dobîndite prin transmiterea succesorală.

În motivarea acţiunii Diaconu Feodora a menţionat, că s-a aflat în relaţii de căsătorie cu Diaconu Ion pînă în anul 1984, cînd căsătoria a fost desfăcută. Din căsătorie s-a născut un copil Diaconu Grigore, care din anul 2000 a plecat de acasă. Din anul 2000 nu a cunoscut locul aflării lui, iar în anul 2000 de către CRP Ialoveni a fost intentat dosar de căutare a lui Diaconu Grigore. Ulterior, la 30 iulie 2011 Diaconu Ion, tatăl lui Diaconu Grigore a decedat şi în condiţiile art. 1440 din Codul Civil s-a deschis succesiune asupra bunurilor imobile de care dispunea. Decedatul Diaconu Ion nu a lăsat 1 testament, iar fiul Diaconu Grigore a fost unicul moştenitor de clasa I a averii succesorale. Menţionează că Diaconu Nicolae, fratele lui Diaconu Ion a depus la notarul public Ganţa Dorina declaraţie de acceptare a moştenirii ca moştenitor de clasa II, iar notarul a deschis procedura succesorală.

Diaconu Feodora consideră acţiunile notarului ilegale, deoarece la momentul decesului lui Diaconu Ion exista un alt moştenitor de clasa I şi anume feciorul Diaconu Grigore. Mai indică Diaconu Feodora că prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 17 iulie 2012, Diaconu Grigore a fost declarat persoană decedată şi în conformitate cu art. 1523 din Codul Civil dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiunii şi pînă la acceptarea moştenitorii dreptul de a primi cota succesorală trece la moştenitorii săi (transmise succesorală) adică la Diaconu Feodora mama lui Diaconu Grigore.

Diaconu Feodora solicită anularea procedurii succesorale deschise de notarul Ganţa Dorina după decesul lui Diaconu Ion la declaraţia pîrîtului Diaconu Nicolae şi anularea autentificării notariale a acestei declaraţii, a stabili drept întemeiat omiterea termenului de acceptare a succesiunii de către Diaconu Grigore asupra bunurilor tatălui decedat Diaconu Ion, recunoaşterea dreptului asupra averii succesorale pe care Diaconu Grigore urma să o primească după decesul tatălui şi anume asupra casei de locuit şi terenul aferent cu suprafaţa de 12,52 ha, asupra a două terenuri agricole cu suprafaţa 0,20 ha, obligînd notarul Ganţa Dorina să elibereze reclamantei certificat de moştenitor legal asupra bunurilor care urmează a fi primite prin transmitere succesorală, iar Diaconu Nicolae să fie obligat să nu creeze obstacole în folosirea acestor bunuri.

Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 29 august 2013 cererea de chemare în judecată înaintată Diaconu Feodora a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, s-a respins apelul declarat de Diaconu Feodora, s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 14 martie 2014 Diaconu Feodora a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel. În motivarea recursului Diaconu Feodora a invocat că instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs, că instanţa de apel nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că Diaconu Feodora nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a 3 unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Diaconu Feodora ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Diaconu Feodora se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4