2rhc-62/14 — Încasarea datoriei

Curtea Supremă de Justiţie Dosarul nr. 2rhc-62/14 Judecători: Iu.Şumcov, V.Barba, I.Vîlcov Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de ÎI „Tureţchii V”, în cauza economică intentată la acţiunea SA „Combinatul de pîine din Bălţi” către ÎI „Tureţchii V”, mun.

Bălţi privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012, CONSTATĂ : La 14.07.2010, SA „Combinatul de pîine din Bălţi” a acţionat în judecată ÎI „Tureţchii V”, solicitînd încasarea forţată a datoriei în sumă de 131.906, 20 lei, 118.715,58 lei penalitate, 73.867,47 lei – dobînda de întîrziere şi obligarea pîrîtului să întoarcă cereale puse la păstrare: grîu în cantitate de 350595 kg, secară în cantitate de 116190.705 kg, ovăz în cantitate de 16.000 kg, tărîţe în cantitate de 142.796,75 kg (f.d. 3-6). În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că pîrîtul nu a achitat datoria pe care a recunoscut-o în actul de verfificare din 01.12.2008.

Din costul total al producţiei în sumă de 150.673,16 lei, el a achitat numai 18.766,96 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20 ianuarie 2011, menţinută prin decizia Curţii de Apel Economice din 07 septembrie 2011, acţiunea înaintată a fost admisă integral (f.d. 62-64; 98-100). ÎI „Tureţchii V”, la 28.10.2011, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Economice din 07.09.2011 şi a hotărîrii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20.01.2011 cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. Prin deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012 recursul declarat de ÎI „Tureţchii V” a fost considerat inadmisibil.

La 03.02.2014, ÎI „Tureţchii V” a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond. În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În special, revizuentul a menţionat ca circumstanţă nouă, că la momentul examinării cererii de schimbare a modului de executare a stabilit, că instanţele de 1 judecată au reţinut un înscris care în general nu are atribuţie la litigiul examinat de către judecătoria Economică la 20.01.2011, atacată cu recurs şi considerat ulterior inadmisibil prin Decizia CSJ din 25.01.2012.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 03.02.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012, iar temeiul invocat este lit. b) a art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. 2 Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Astfel, invocarea faptului că, la momentul examinării cererii de schimbare a modului de executare revizuientul a stabilit, că instanţele de judecată au reţinut un înscris care în general nu are atribuţie la litigiul examinat de către judecătoria Economică la 20.01.2011, nu poate fi reţinut ca temei de revizuire în baza art. 449 lit. b) CPC. Or, reţinerea de către instanţe a unor înscrisuri a avut loc în momentul judecării cauzei, adică în timpul examinării pricinii şi respectiv era cunoscută revizuentului. În context, instanţa de revizuire conchide că ÎI „Tureţchii V” nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temeiuri de revizuire.

În acelaşi timp, Colegiul reţine că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curţii Supreme de Justiţie prin care recursul său a fost declarat inadmisibil. Deci, instanţa de recurs doar s-a limitat la constatarea lipsei temeiurilor admisibilităţii recursului. Respectiv, revizuentul urma să invoce în sprijinul temeiului de revizuire argumente ce vizează temeiurile de admisibilitate. Revizuentul nu a prezentat asemenea temeiuri, axîndu-se prioritar pe o proprie constatare ce rezultă din examinarea încheierii din 02.12.2013 prin care a fost admisă cererea de schimbare a modului de executare a hotărîrii judecătoriei Economice de Circumscripţie din 20.01.2011, care între altele este emisă după data pronunţării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012. Or, acest aspect nu ţine de fondul litigiului, fapt recunoscut şi de către revizuient în textul cererii de revizuire, şi nu poate influienţa soluţia supusă revizuirii.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, la examinarea cererii de revizuire, instanţa se limitează doar la aprecierea admisibilităţii temeiurilor de revizuire invocate. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. 3 Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de ÎI „Tureţchii V” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 ianuarie 2012, în cauza economică intentată la acţiunea SA „Combinatul de pîine din Bălţi” către ÎI „Tureţchii V”, mun. Bălţi privind încasarea datoriei Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 4