2ra-1804/14 — Încasarea sumei

prima instanţă: I. Potîngă dosarul nr: 2ra-1804/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Constantin Furculiţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Constantin Furculiţa împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei şi la cererea de chemare în judecată a lui Victor Ţăruş împotriva lui Constantin Furculiţa cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, prin care a fost repus în termenul de declarare a apelului Constantin Furculiţa, respins apelul declarat de către Constantin Furculiţa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 octombrie 2013, prin care acţiunea lui Constantin Furculiţa a fost respinsă constată: La 11 iulie 2008, Constantin Furculiţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Preturii Rîşcani din 26 februarie 1998 a fost inclus în componenţa cooperativei de construcţie a garajelor nr. 44 şi i s-a permis construcţia garajului pe str. Matei Basarab 1A, mun. Chişinău. Menţionează că conform certificatului nr. 10 din 06 iunie 2007 dreptul de proprietate asupra garajului a fost înregistrat la OCT ÎS „Cadastru” sub nr. 010010711619. Afirmă că în conformitate cu planul de construcţie a garajului, el a construit toţi cei patru pereţi ai garajului, sub garaj - subsol.

Iar după ce a finisat construcţia garajului, pârâtul şi-a construit şi el garaj alături folosind peretele comun din subsolul şi garajul lui. Susţine că conform legislaţiei Republicii Moldova, despărţiturile comune sunt proprietate comună pe cote-părţi, deoarece se folosesc în mod egal de acest perete. Cotele-părţi se prezumă a fi egale până la proba contrară. Consideră că pârâtul trebuie să-i achite compensaţia bănească pentru ½ cotă- parte din perete, deoarece el singur a construit toţi pereţii garajului şi subsolului. 1 Mai indică că costul integral pentru construcţia peretelui este 30000 lei şi prin urmare pârâtul trebuie să-i achite suma de 15000 lei. Solicită încasarea sumei de 15000 lei, ce constituie compensaţia bănească pentru ½ cotă-parte din peretele comun al garajului nr. 10 din str. Matei Basarab 1A, mun.

Chişinău. La 05 noiembrie 2008 Victor Ţăruş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Furculiţa cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 5/8-14 din 18 aprilie 2000 a fost autorizată proiectarea şi construcţia garajelor capitale din str. Matei Basarab 1A, mun. Chişinău, inclusiv a garajului nr. 9, care îi aparţine cu drept de proprietate, conform certificatului de înregistrare nr. 4 din 30 martie 2007. Menţionează că în toamna anului 2002 a finisat definitiv construcţia garajului nominalizat. Afirmă că în spatele garajelor din str. Matei Basarab 1A, mun. Chişinău, proprietarii acestora au hotărât de a-şi face ieşire cu balcon, cu excepţia proprietarului garajului cu nr. 10, Constantin Furculiţă, care a refuzat categoric, motivând prin faptul că nu are nevoie de ieşire în spatele garajului ce-i aparţine cu drept de proprietate.

Susţine că la sfârşitul anului 2001, luând în consideraţie faptul că pârâtul Constantin Furculiţă nu are ieşire în spatele garajului, l-a întrebat dacă se va folosi de lotul de pământ din spatele garajului, la ce Constantin Furculiţă i-a răspuns că nu se va folosi niciodată de acest teren, deoarece este invalid şi nu are posibilitate, concomitent comunicându-i că dacă doreşte poate să se folosească el de acest lot de teren. Astfel, cu acordul lui Furculiţă Constantin, a ridicat la gardul parcării un perete din plită armată din beton, iar la colţul garajului nr. 10 a ridicat din cotileţ un perete cu înălţimea de 2 metri, făcându-şi o mică ogradă în spatele garajului ce-i aparţine cu drept de proprietate.

La fel, indică că pe pământ a instalat teracotă pentru trotuar, a tencuit pereţii din spatele garajului, inclusiv şi peretele pârâtului Constantin Furculiţă, a atârnat pe perete şi lângă gard felinare, a sădit vie, flori, iarbă, pentru a face un anturaj plăcut pentru familie. Toate acestea l-a costat destul de scump, pierzând mult timp şi sănătate. Invocă că ulterior, în noaptea spre 20 iunie 2008 Constantin Furculiţă, punând la cale persoanele care locuiau la gazdă la el în garaj, i-a dărâmat peretele complet, cauzându-i astfel un prejudiciu material şi moral. Afirmă că pe faptul dat a depus la CPS Rîşcani, mun. Chişinău o plângere, în urma examinării căreia pârâtul Constantin Furculiţă a fost tras la răspundere administrativă în baza art. 175 CCA, fiind-i aplicată o amendă în mărime de 60 lei, (Hotărârea Comisiei Administrative a Preturii sect.

Rîşcani, mun. Chişinău nr. 18/10 din 24 iulie 2008). Menţionează că deşi pârâtul Constantin Furculiţă i-a dat acordul la folosirea acestui teren, de care el s-a refuzat, cu atât mai mult, că careva drept de proprietate nu 2 avea asupra acestui teren, la 12 august 2008 iarăşi i-a dărâmat un alt perete şi i-a smuls felinarele, prin ce repetat i-a cauzat un prejudiciu material şi moral. Pe faptele date, Constantin Furculiţă prin Hotărârile nr. 22/17 şi nr. 22/18 din 11 septembrie 2008 a Comisiei Administrative a Preturii sect. Rîşcani, mun. Chişinău a fost atras la răspundere administrativă. Remarcă că la amenajarea curţii din spatele garajului a suportat cheltuieli pentru procurarea materialelor de construcţie, salariul la muncitori, procurarea seminţei de iarbă, florilor.

Invocă că în urma acţiunilor samavolnice a pârâtului i-au fost cauzate atât daune materiale, cât şi daune morale. Mai indică că în prezent este pensionar şi are la întreţinere 7 copii minori. Solicită încasarea din contul lui Constantin Furculiţă în beneficiul său a sumei de 5000 lei - paguba materială şi suma de 10000 lei - paguba morală. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 decembrie 2008 a fost transmis spre conexare cauza civilă nr. 4636/08 la acţiunea lui Victor Ţăruş împotriva lui Constantin Furculiţă cu privire la repararea prejudiciului material şi moral într-un singur proces cu cauza civilă la acţiunea lui Constantin Furculiţă împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei care se află la examinare la judecătorul V. Ilaşco.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 martie 2010 acţiunea lui Constantin Furculiţă împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei a fost respinsă, iar acţiunea lui Victor Ţăruş a fost admisă parţial şi încasat de la Constantin Furculiţă în beneficiul lui Victor Ţăruş prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2010 a fost admis apelul declarat de către Constantin Furculiţă, casată hotărârea primei instanţe în partea încasării de la Constantin Furculiţă în beneficiul lui Victor Ţăruş a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei şi emisă în această parte o hotărâre nouă de respingere integrală a cerinţei date, iar în rest hotărârea a fost menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 ianuarie 2011 a fost admis recursul declarat de Constantin Furculiţa, casată parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe în partea prin care a fost respinsă acţiunea lui Constantin Furculiţa împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei şi remisă pricina în această parte spre rejudecare la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, în rest, în partea respingerii acţiunii lui Victor Ţăruş împotriva lui Constantin Furculiţa cu privire la repararea prejudiciului material şi prejudiciului moral, decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe au fost menţinute.

La 14 decembrie 2012 Constantin Furculiţa a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat încasarea sumei pentru peretele comun conform ratei inflaţiei indicate în informaţia eliberată de Biroul Naţional de Statistică al RM, care indică că pentru perioada 01 ianuarie 2000 până la 01 septembrie 2012 a constituit 211,2% şi preţurile medii de consum au crescut de circa 3,1 ori. În susţinerea cererii a menţionat că conform raportului de expertiză din 12 iunie 2009 costul real al lucrărilor de construcţie a peretelui este de 4443 lei, ½ din costul peretelui este de 2221,50 lei. 3 Ulterior, la 27 septembrie 2013 Constantin Furculiţa a depus cerere de concretizare, solicitând încasarea a ½ din cheltuielile suportate în legătură cu construcţia peretelui comun al garajului, care desparte garajul nr. 10A din str. Matei Basarab, mun.

Chişinău ce-i aparţine lui şi garajul nr. 9 din str. Matei Basarab, mun. Chişinău ce aparţine pârâtului, în sumă de 4901 lei şi rata inflaţiei să fie încasată conform certificatului de la Biroul Naţional de Statistică a RM până la 01 ianuarie 2013. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că conform raportului de expertiză tehnică în construcţie costul real al lucrărilor de construcţie a peretelui este de 4442 lei, ½ din costul peretelui este de 2221,50 lei.

Menţionează că rata inflaţiei din luna ianuarie 2000 şi până în luna august 2013 constituie 220,7 %, respectiv . În cadrul susţinerilor verbale Constantin Furculiţa a solicitat încasarea ratei inflaţiei în sumă de 4901 lei, cheltuielilor de judecată: remunerarea avocatului în sumă de 1500 lei, taxa de stat pentru numire expertizei tehnice în construcţii - 1800 lei şi cheltuielile pentru certificatul de la ÎS „Cadastru” - 36 lei şi suma de 2221 lei ce constituie ½ din cheltuielile pentru construcţia peretelui, iar în total suma de 10458 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 octombrie 2013 a fost respinsă acţiunea lui Constantin Furculiţa împotriva lui Victor Ţăruş cu privire la încasarea sumei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 a fost repus în termenul de declarare a apelului Constantin Furculiţa, respins apelul declarat de către Constantin Furculiţa şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 aprilie 2014 Constantin Furculiţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de către dânsul împotriva lui Victor Ţăruş să fie admisă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor ierarhic inferioare, considerându-le ilegale. Invocă că instanţele de judecată au interpretat eronat prevederile art. 356 Cod civil şi au neglijat art. 347 care prevede modul de folosinţă a bunului proprietate comună pe cote-părţi.

Indică că prima instanţă a constatat precum că peretele despărţitor al garajelor lor este comun, dar nu a găsit vreun temei ca intimatul să achite cheltuielile pe care le-a suportat el la construcţia peretelui şi de care se foloseşte în mod forţat intimatul. Menţionează că la fel a constatat şi Curtea de Apel, care a conchis că nu s-a încălcat nici un drept al lui Constantin Furculiţa, întrucât din materialele cauzei rezultă că garajele din cadrul cooperativei sunt construite conform planului în modul de alipire la peretele garajului vecin, având un perete comun, iar temei pentru restituirea lui Constantin Furculiţa a 1\2 cotă-parte din costal peretelui comun şi subsolului nu sunt stabilite.

Susţine că instanţele de judecată îşi motivează hotărârile explicând modul de construcţie a garajului prin alipire, dar nu se referă la dreptul de coproprietate dobândit de intimat asupra peretelui comun construit în totalitate de Constantin Furculiţa. 4 Afirmă că Victor Ţăruş a declarat că a construit 3 pereţi, se foloseşte de peretele comun, devenind în mod forţat coproprietar, dar nu i-a achitat cheltuielile suportate de el la ridicarea acestui perete. Consideră că prin hotărârile contestate instanţele susţin îmbogăţirea fără justă cauză şi îi lezează dreptul de proprietate, deoarece intimatul se foloseşte de bunul la construcţia căruia a contribuit doar el, devenind coproprietar în mod gratuit, fapt cu care el nu este de acord.

De asemenea, consideră că temeiul pentru încasarea compensaţiei băneşti pentru ½ cotă-parte din costul peretelui comun îl constituie faptul că intimatul se foloseşte de acesta. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Constantin Furculiţa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, 5 recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Constantin Furculiţa, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Constantin Furculiţa ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Constantin Furculiţa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6