2ra-1837/14 — Anularea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – A. Catană dosarul nr. 2ra-1837/14 instanţa de apel – D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Blîndu împotriva Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată La 19 martie 2013, Victor Blîndu a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM cu privire la anularea ordinului de suspendare a contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie, achitarea salariului pentru perioada de privare de dreptul de muncă şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că dânsul a activat în funcţia de administrator al filialei Bălţi a Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” din 1995, îndeplinindu-şi conştiincios obligaţiile de serviciu. Ulterior, angajatorul a înaintat o companie de intimidare faţă de reclamant şi încercare de al destitui din funcţie cu orice preţ.

Totodată, explică că anterior, dânsul a fost concediat şi suspendat din funcţie, dar în ambele cazuri instanţa de judecată a constatat ilegalitatea acţiunilor angajatorului, fiind restabilit în drepturi. Indică că la 16 martie 2011, Victor Blîndu din nou a fost concediat din funcţie, dar de această dată în temeiul art. 86 alin. 1 lit. o) şi p) al Codului muncii. Nefiind de acord cu concedierea şi considerând-o neîntemeiată, Victor Blîndu s-a adresat în instanţa de judecată, iar la 18 martie 2013 instanţa a dispus anularea ordinului de concediere şi repunerea lui Victor Blîndu, în funcţie. Menţionează că Judecătoria Centru mun. Chişinău în temeiul art. 265 CPC, a emis titlu executoriu cu privire la restabilirea imediată în funcţie, însă restabilirea în funcţie şi respectiv executarea hotărârii judecătoreşti a fost una formală.

În acest sens explică că la 19 martie 2013, a fost emis ordinul nr. 103-p cu privire la restabilirea în funcţie, iar prin ordinul nr. 104-p din aceiaşi dată a fost dispusă suspendarea contractului individual de muncă în privinţa reclamantului. Ordinele date, au fost aduse la cunoştinţă la interval de doar câteva minute. Susţine că în ordinul de suspendare, emis în baza art. 78 alin. 2) lit. a), nu se conţine un careva temei permis de această normă – anchetă de serviciu, ci dimpotrivă, drept unic temei e indicată examinarea cauzei de restabilire în funcţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile. Consideră că ordinul nr. 104-p din 19 martie 2013 cu privire la suspendarea contractului individual de muncă este ilegal şi neîntemeiat, ignorând autoritatea puterii judecătoreşti.

Este de opinia că existenţa continuităţii litigiului, în cazul dat, nicidecum nu poate servi drept temei de înlăturare de la serviciu, deoarece legea direct stipulează că indiferent de faptul dacă angajatorul va contesta sau nu hotărârea de repunere în funcţie aceasta urmează a fi executată, iar contestarea hotărârii nu poate servi drept temei pentru înlăturarea persoanei de la serviciu - acest fapt practic anulând norma legală. Invocă că în speţa dată, ignorarea executării unei hotărâri judecătoreşti, în particular a unei hotărâri de restabilire în câmpul muncii, pe care din importanţa sa legiuitorul a clasificat-o la categoria hotărârilor ce urmează a fi executate imediat, reprezintă o încălcare a drepturilor salariaţilor urmată de consecinţele expuse în lege.

Declară că prin acest ordin, Victor Blîndu este privat ilegal de dreptul la muncă şi de sursă de existenţă, iar acţiunile întreprinse de angajator confirmă faptul că se urmăreşte scopul destituirii din funcţie a acestuia. Totodată, afirmă că acţiunile inechitabile ale angajatorului îi provoacă suferinţe psihice, lăsându-l în continuare fără o sursă de venit, având la întreţinere un copil minor. Solicită anularea ordinului nr. 104-p din 19 martie 2013 cu privire la suspendarea contractului individual de muncă, restabilirea în funcţie şi obligarea angajatorului de a acorda lui Victor Blîndu, locul de muncă, achitarea salariului pentru perioada de privare de dreptul la muncă şi repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iunie 2013 acţiunea a fost admisă, anulat ordinul emis de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” cu nr. 104-p la 09 martie 2013 privind suspendarea contractului individual de muncă nr. 516 din 19 ianuarie 200 încheiat cu Victor Blîndu, restabilit Victor Blîndu în funcţia de administrator al filialei Bălţi a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, începând cu data de 19 martie 2013, încasat din contul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul lui Victor Blîndu salariul mediu pentru lipsa forţată de la lucru pe perioada de 19 martie 2013 până la 06 iunie 2013 în mărime de 12050 lei şi încasată din contul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul lui Victor Blîndu dauna morală în mărime de 5000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Conform prevederilor art. 356 Codul muncii şi art. 256 CPC a fost dispusă executarea imediată a hotărârii ce ţine de repunerea în funcţie şi încasarea unui salariu mediu în mărime de 4600 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2014 a fost admisă cererea înaintată de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” privind explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2013, explicat ÎS „Gările şi Staţiile Auto” că Victor Blîndu urmează a fi restabilit în funcţia deţinută anterior începând cu data de 19 martie 2013, data emiterii ordinului cu privire la suspendarea contractului individual de muncă şi până la data de 01 august 2013, data emiterii deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013, explicat ÎS „Gările şi Staţiile Auto” că urmează să-i achite lui Victor Blîndu salariul pentru perioada 18 martie 2013 – 01 august 2013, perioada în care Victor Blîndu a fost lipsit de posibilitatea de a munci şi explicat ÎS „Gările şi Staţiile Auto” că în cazul în care raporturile de muncă între Victor Blîndu şi ÎS „Gările şi Staţiile Auto” au continuat după emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013, atunci ÎS „Gările şi Staţiile Auto” urmează să-i achite lui Victor Blîndu salariul pentru perioada respectivă.

La 18 februarie 2014 ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală, deoarece la examinarea cauzei instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Astfel, invocă că, instanţa de apel eronat a aplicat art. 16 CPC, deoarece la emiterea deciziei s-a încălcat principiul autorităţii lucrului judecat.

Aici, recurentul făcând referire la decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 august 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 ianuarie 2014, prin care s-a decis legalitatea concedierii lui Blându Victor, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 17 decembrie 2013, persoana a fost restabilită în funcţie. Explică recurentul că decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 01 august 2013, definitivă şi executorie, menţinută de Curtea Supremă de Justiţie la data de 15 ianuarie 2014, nu a fost apreciată şi a fost pusă la îndoială de către instanţa de apel. Totodată menţionează că ÎS „Gările şi Staţiile Auto” s-a conformat deciziilor emise cu executarea lor imediată potrivit art. 255 CPC, anulând ordinul de restabilire emis în cadrul primului proces.

Invocă că a fost aplicat eronat şi art. 123 CPC, conform căruia faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă alte persoane. Consideră ilegală decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 17 decembrie 2013, deoarece instanţa s-a expus asupra unei cerinţe care a fost apreciată de către instanţa de apel prin decizia din 01 august 2013, menţinută de Curtea Supremă de Justiţie la data de 15 ianuarie 2014 şi anume ce ţine de restabilirea lui Blându Victor în funcţia de administrator.

Consideră că prin decizia din 17 decembrie 2013 s-a încălcat principiul autorităţii lucrului judecat, or, în primul proces care are legătură cu chestiunea dezlegată în acest litigiu a fost pronunţată o hotărâre care este contrazisă prin concluzia emisă la 17.12.2013, fiind afectată stabilitatea juridică a raportului civil. La fel, declară că instanţa de apel nu s-a expus asupra temeiului de respingere a probei ce constă din prevederile deciziei Curţii de Apel din data de 01 august 2013, ignorând astfel prevederile art. art. 16, 130 alin. (4) CPC. Consideră că instanţa de judecată eronat a aplicat şi prevederile art. 205 CPC, conform căruia participanţii la proces sunt obligaţi să comunice din timp instanţei judecătoreşti motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţa de judecată şi să prezinte probele care dovedesc motivul.

În acest context precizează că pentru şedinţa stabilită la 06 iunie 2013 în cadrul Judecătoriei Centru mun.Chişinău, reprezentantul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a depus un demers de amânare, drept temei de amânare fiind invocat imposibilitatea participării în şedinţă din cauza îmbolnăvirii, aflându-se în concediului medical, iar neparticiparea în cadrul judecării pricinii a dus la încălcarea principiului egalităţii armelor într-un proces judiciar, ÎS „Gările şi Staţiile Auto” fiind în imposibilitate de a se apăra şi de a motiva poziţia vis-a-vis de litigiul în cauză. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursurile în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Nici invocarea recurentului cu privire la examinarea cauzei în prima instanţă în lipsa reprezentantului întreprinderii, acesta aflându-se în concediu medical, nu poate fi reţinută.

Aceasta deoarece ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM putea delega un alt reprezentant al său, întru reprezentarea intereselor întreprinderii. Mai mult că examinarea cauzei în instanţa de apel reprezintă o continuitate a examinării cauzei în fond, unde reprezentantul ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a participat, astfel având posibilitatea de a-şi apăra interesele şi a prezenta probe în susţinerea cerinţelor sale. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările şi Staţiile Auto” de pe lângă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari