2ra-1832/14 — Privind înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilelor comune, eliberarea spaţiilor de folosinţă comună şi instalarea peretelui

Dosarul nr.2ra-1832/14 prima instanţă: N. Bănărescu instanţa de apel: N. Chircu, I. Talpa şi V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentin Ciurlic, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Mamaliga către Valentin Ciurlic privind înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilelor comune, eliberarea spaţiilor de folosinţă comună şi instalarea peretelui.

împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Valentin Ciurlic cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Edineţ din 31 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 15 aprilie 2013, Constantin Mamaliga a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin Ciurlic privind înlăturarea obstacolelor. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că este proprietarul apartamentului nr. 9 din căminul nr. 7 de pe str. Petru Zadnipru, or. Edineţ, constituit dintr-o odaie separată, iar pîrîtul este Valentin Ciurlic proprietarul apartamentului nr. 6. A menţionat că o parte din coridor, două încăperi de bucătărie şi o încăpere de veceu, aflate la extrema coridorului sunt în folosinţa comună a locatarilor de la etajul întîi al căminului dat.

Totodată a indicat că, Valentin Ciurlic şi-a însuşit o parte din suprafaţa coridorului comun izolând-o prin instalarea unui perete cu uşă. De asemenea în mod ilicit a ocupat încăperea veceului şi două încăperi de bucătărie, transformând încăperile de bucătărie în odaie locativă. Susţine că prin acţiunile lui Valentin Ciurlic, reclamantului i-au fost create obstacole în posibilitatea de a se folosi deplin de locuinţa sa, fiindu-i blocat accesul liber în încăperile de folosinţă comună şi anume: coridorul, două încăperi de bucătărie şi încăperea de veceu, astfel fiindu-i limitat dreptul de folosinţă asupra acestor spaţii locative de uz comun.

A mai indicat că construirea peretelui de către Valentin Ciurlic, a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 50, 55, 42 din Legea privind principiile urbanismului şi amenajarea teritoriului, precum şi a pct. 4 din Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 360 din 18 aprilie 1997, prin care este stabilit că asemenea lucrări pot fi efectuate doar în baza autorizaţiei de construire, eliberată de autoritatea publică locală. 1 A menţionat că, Valentin Ciurlic nu a dispus de o asemenea autorizaţie, iar peretele despărţitor a fost instalat în mod samovolnic, de către pîrît.

Ca urmare, prin decizia Judecătoriei Edineţ, din 22 decembrie 2011, Valentin Ciurlic a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea contraveţiei prevăzute de art. 179 Cod Contravenţional al Republicii Moldova, fiindu-i aplicată sancţiune sub formă de amendă în mărime de 2000 lei cu obligarea demolării construcţiei neautorizate. Pe parcursul examinării cauzei, Constantin Mamaliga şi-a concretizat cerinţele, solicitând înlăturarea obstacolelor din folosirea camerei comune de bucătărie, obligarea lui Valentin Ciurlic, să demoleze uşa care duce din camera pîrîtului spre bucătărie, cu instalarea unui perete în acest gol şi aducerea construcţiei la faza iniţială (f.d.

53). Solicită reclamantul Constantin Mamaliga obligarea pârâtului Valentin Ciurlic de a înlătura obstacolele din folosirea imobilelor comune, eliberarea spaţiilor de folosinţă comună şi anume: două camere de bucătărie, coridorul, camera de veceu, demolarea uşii care duce din camera pârâtului spre bucătărie cu instalarea unui perete în acest gol şi aducerea camerei de bucătărie la faza iniţială. Prin hotărârea Judecătoriei Edineţ din 31 iulie 2013, acţiunea a fost admisă integral cu obligarea lui Valentin Ciurlic de a înlătura obstacolele în folosinţa camerei comune de bucătărie, din or.

Edineţ, str. Petru Zadnipru 7, demolarea uşii de la întrare din camera ce-i aparţine cu drept de proprietate lui Valentin Ciurlic în bucătărie, cu instalarea unui perete în acest gol, demolarea uşii instalate în golul ferestrei cu aducerea construcţiei la faza iniţială şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat de 102 lei şi 1000 lei pentru serviciile executorului judecătoresc (f.d. 62-65). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de Valentin Ciurlic şi menţinută hotărârea primei instanţe (f.d. 87-88). La 07 aprilie 2014 Valentin Ciurlic a depus recurs solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Bălţi la 05 martie 2014 (f.d. 89). Astfel, recursul se consideră depus în termen. În motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Valentin Ciurlic, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 07 mai 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Valentin Ciurlic în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valentin Ciurlic, ca inadmisibil. 3 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Valentin Ciurlic se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4