2ra-1389/15 — Înlăturarea obstacolieor și încasarea cheltuielilor de judecată

Prima instanţă: V. Sîrbu 2ra-1389/15 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol. L. Bulgac ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Dumitru Mardari, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Balta Clementina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Baltă Clementina împotriva lui Carauş Elena privind înlăturarea obstacolelor şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Balta Clementina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 octombrie 2014, c o n s t a t ă: La 21 august 2013, Balta Clementina a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Carauş Elena privind înlăturarea obstacolelor şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta Balta Clementina a indicat că conform paşaportului tehnic al bunului imobil deţine în proprietate privată, spaţiul locativ cu suprafaţa de 21, 3 m.p., bucătărie de 9,2 m.p, tambur 2, 5 m.p, balcon 0,8 m.p, din subsol camera I de 9, 5 m.p, ½ camera II de 17, 2 m.p., ½ camera V de 5, 6 m.p, ½ magazie. Menţionează că în folosinţă comună cu pîrîta deţine coridor de 2, 5 m.p., scara de 7,0 m.p, veceu şi baia de 6,1 m.p, dreptul asupra acestora rezultă din contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 21 iunie 2003, prin care se constată dreptul de proprietate asupra a 37, 3 m.p, inclusiv suprafaţa locuibilă de 21, 3 m.p.

Indică că la 21 septembrie 2011 a înaintat cerere prealabilă către Primăria or. Hînceşti, prin care a solicitat stoparea lucrărilor de replanificare a încăperii(grupului sanitar-baia şi veceul) în 2 părţi egale cu intrări separate fără intervenţii în structura de rezistenţă a clădirii, astfel, încălcînd drepturile acesteia. Reclamanta mai indică că a depus un demers către şeful oficiului Cancelarie de Stat prin care a solicitat intervenţia prin mijloace şi mecanisme disponibile să soluţioneze problema dată, însă prin scrisoarea nr. 154/07-04 din 06 octombrie 2011 a fost informată că scrisorile eliberate de Primăria or. Hînceşti erau cu titlu de informare şi nu de autorizare a replanificării.

Reclamanta menţionează că, prin scrisoarea din 17 februarie 2012 nr. B- 02/95, Centru de Sănătate Publică Raional Hînceşti a stabilit că starea grupului sanitar este satisfăcătoare. Reclamanta invocă că circumstanţele create atentează în mod inadmisibil asupra dreptului acesteia de a se folosi de suprafaţa sanitară(baie şi veceu). Reclamanta Balta Clementina solicită a obliga pîrîta Carauş Elena să înlăture piedicile pentru folosirea spaţiului tehnic(baia), repararea prejudiciului material, prin restituirea cheltuielilor suportate, repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

Prin cererile de concretizare din 26 decembrie 2013 şi 28 ianuarie 2014, reclamanta Balta Clementina şi-a majorat cuantumul pretenţiilor şi a solicitat obligarea pîrîtei Carauş Elena să restabilească peretele despărţitor dintre baie şi veceu conform paşaportului tehnic al bunului imobil, care a fost desfiinţat şi construit fără autorizaţie de desfiinţare şi construcţie şi fără acordul vecinilor. Totodată, a renunţat la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei.

Prin cererea suplimentară din 17 aprilie 2014, reclamanta a mai solicitat obligarea pîrîtei Carauş Elena să înlăture piedicile pentru folosirea magaziei sale, să fie scoase bîrnele din scînduri din colţul casei instalate de pîrîtă, pentru a avea acces la peretele bucătăriei şi spaţiului tehnic, pentru a efectua reparaţii, cît şi la acces la peretele bucătăriei şi spaţiului tehnic, pentru a efectua reparaţii, cît şi la platforma pentru uscat haine, să fie obligată pîrîta pe viitor să nu creeze obstacole în folosirea bunurilor comune, cît şi impedimente pentru a face reparaţii curente la casă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 octombrie 2014, a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de Baltă Clementina împotriva lui Carauş Elena privind înlăturarea obstacolelor şi încasarea cheltuielilor de judecată, s-a obligat Carauş Elena să înlăture piedicile pentru folosirea magaziei de către Baltă Clementina, prin înlăturarea bîrnelor instalate în colţul casei, pentru a avea acces Baltă Clementina la peretele bucătăriei, peretele spaţiului tehnic, pentru a efectua reparaţii curente cît şi la platforma pentru uscat hainele, cu obligarea ca pe viitor să nu creeze obstacole în folosirea bunurilor comune şi impedimente pentru a face reparaţii curente, s-a încasat de la Carauş Elena în beneficiul lui Baltă Clementina cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat suma de 100 lei, în rest pretenţiile lui Baltă Clementina au fost respinse.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Balta Clementina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Hînceşti din 13 octombrie 2014. La 01 aprilie, Balta Clementina a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Hînceşti din 13 octombrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de către Balta Clementina. În motivarea recursului, recurenta Balta Clementina a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt neîntemeiate deoarece au fost emise cu aplicarea greşită şi interpretarea eronată a normelor de drept material, precum şi cu aprecierea arbitrară a probelor prezentate.

La 28 mai 2015, intima Carauş Elena a depus referinţă la recursul declarat de către Balta Clementina prin care a solicitat recunoaşterea recursului ca inadmisibil. Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Balta Clementina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Balta Clementina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Balta Clementina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Balta Clementina. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas