2ra-649/15 — Înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-649/15 prima instanţă: O. Cojocaru instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, M. Moraru DECIZIE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma examinînd recursul declarat de Taran Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Taran Ion împotriva lui Cazacu Tudor cu privire la înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral şi cererea reconvenţională depusă de Cazacu Tudor împotriva lui Taran Ion, intervenient accesoriu Gangan Nicolae, cu privire la încetarea încălcării dreptului de proprietate, anularea sechestrului şi evacuarea din bunul imobil, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care apelul declarat de Taran Ion şi Gangan Nicolae, a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2014, c o n s t a t ă La data de 31 ianuarie 2014, Taran Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cazacu Tudor cu privire la înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a invocat reclamantul că pîrîtul, fără consimţământul colocatarilor a instalat în locurile intrărilor dintr-un coridor în altul 2 pereţi din ghips - carton, iar în unul din coridoarele comune şi un lavoar personal. Cere Taran Ion, obligarea pîrîtului, Cazacu Tudor, să demoleze pereţii din gips- carton instalaţi în locul intrărilor dintr-un coridor în altul în casa de locuit nr. 29 de pe str. Mitropolit G.Bănulescu-Bodoni şi să restabilească intrările aşa cum au fost anterior pînă la blocarea acestor intrări, obligarea pîrîtului să ridice lavoarul său personal pe care l-a instalat în coridorul comun al casei de locuit nr. 29 de pe str. Mitropolit G.Bănulescu-Bodoni, mun.

Chişinău, obligarea pîrîtului să nu creeze impedimente la executarea dreptului de folosinţă a intrărilor în coridoarele comune ale casei de locuit şi în apartamentul său nr. 5 din casa de locuit nr. 29 de pe str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni, mun. Chişinău şi încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. 1 În cadrul examinării cauzei, reclamantul şi-a majorat cuantumul pretenţiilor solicitînd obligarea lui Cazacu Tudor să demoleze şi să ridice veceul său personal, care l-a instalat fără acordul colocatarilor în coridorul comun al casei de locuit nr. 29 din str. M. Bănulescu-Bodoni, mun. Chişinău, precum şi să restabilească coridorul comun aşa cum a fost anterior pînă la instalarea veceului.

În cursul judecării cauzei, pîrîtul Cazacu Tudor a înaintat o cerere reconvenţională împotriva lui Taran Ion, intervenient accesoriu Gangan Nicolae cu privire la încetarea încălcării dreptului de proprietate, scoaterea sechestrului şi evacuarea din bunul imobil. În susţinerea cererii a indicat că Taran Ion a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni 29, mun. Chişinău în baza unei hotărîri irevocabile, iar menţinerea sechestrului este o încălcare a dreptului de proprietate, care îi creează, inclusiv, impedimente în exercitarea dreptului de proprietar. Cere Cazacu Tudor, încetarea încălcării dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu nr. 010052015501005, ap. nr. 5 din str. M. Bănulescu Bodoni nr. 29, mun.

Chişinău, scoaterea sechestrului de pe bunul imobil nr. cadastral 010052015501005, ap. nr. 5 din str. M. Bănulescu Bodoni nr. 29, mun. Chişinău şi evacuarea din bunul imobil nr. cadastral 010052015501005, ap. nr. 5 din str. M. Bănulescu Bodoni nr. 29, mun. Chişinău, pe Taran Ion, împreună cu toate bunurile personale şi toţi membrii familiei sau alte terţe persoane care locuiesc în acest spaţiu, fără acordarea altui spaţiu locativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014, cererea de chemare în judecată depusă de Taran Ion împotriva lui Cazacu Tudor, cu privire la înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral, a fost respinsă, iar cererea reconvenţională depusă de Cazacu Tudor împotriva lui Taran Ion cu referire la încetarea încălcării dreptului de proprietate, anularea sechestrului şi evacuarea din bunul imobil a fost admisă.

A fost obligat Taran Ion să înceteze încălcarea dreptului de proprietate a lui Cazacu Tudor asupra bunului imobil cu nr. cadastral 010052015501005, ap. nr.5 din str. M. Bănulescu Bodoni 29, mun. Chişinău. A fost anulat sechestrul de pe bunul imobil cu nr. cadastral 010052015501005, ap. nr. 5 din str. M. Bănulescu Bodoni 29, mun. Chişinău. Taran Ion împreună cu toate bunurile personale şi toţi membrii familiei sau alte terţe persoane, care locuiesc în bunul imobil cu nr. cadastral 010052015501005, ap. nr. 5 din str. M. Bănulescu Bodoni 29, mun. Chişinău au fost evacuaţi. S-a încasat din contul lui Taran Ion în beneficiul lui Cazacu Tudor cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 2000 (două mii) lei.

La data de 09 septembrie 2014, Taran Ion a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014, solicitînd casarea hotărîrii şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată depusă de către Taran Ion împotriva lui Cazacu Tudor şi respingerea cererii reconvenţionale înaintate de Cazacu Tudor împotriva lui Taran Ion. La data de 10 octombrie 2014, intervenientul accesoriu, Gangan Nicolae, a depus cerere de alăturare la apelul declarat de Taran Ion, susţinînd pe deplin cele 2 invocate de apelant. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, apelul declarat de Taran Ion şi apelul declarat de intervenientul accesoriu, Gangan Nicolae, au fost respinse şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2014. La data de 09 februarie 2015, Taran Ion a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă acţiunea înaintată de Taran Ion şi respinsă acţiunea reconvenţională înaintată de Cazacu Teodor. În motivarea recursului a invocat recurentul că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material. Instanţele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea.

Susţine recurentul că instanţa de apel nu s-a expus referitor la competenţa Judecătoriei Buiucani în ridicarea sechestrului, considerînd că ridicarea sechestrului ţine de competenţa judecătoriei Ialoveni şi astfel, susţine că instanţa, la adoptarea hotărîrii contestate, a încălcat prevederile art. 180 CPC. De asemenea, invocă recurentul că instanţa de apel, eronat a menţionat în decizia sa, precum că Cazacu T. este proprietarul apartamentului în cauză şi corespunzător acestei calităţi a argumentat decizia, cu toate că Cazacu T., către momentul emiterii hotărîrii instanţei de fond, precum şi a deciziei Curţii de apel, nu avea această calitate, deoarece potrivit art. 321 alin. (2) dreptul de proprietate în cazul bunurilor imobile se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile.

Precizează în acest sens, că în registrul bunurilor imobile, pînă la zi, în calitate de proprietari ai apartamentului în litigiu, sunt înregistraţi Taran I. şi Taran E. Complementar, consideră recurentul că decizia Colegiului Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22.04.2010, în baza căreia Cazacu T. se pretinde a fi înregistrat drept proprietar, este absolut ilegală, dat fiind că Taran I. şi Cazacu T. aveau drepturi egale, ca pretendenţi la procurarea apartamentului în litigiu. La data de 17 martie 2015, Cazacu Teodor a depus referinţă la recursul declarat de Taran Ion, solicitînd respingerea recursului, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Taran Ion neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei 3 de apel a fost pronunţată la data de 11 decembrie 2014, iar recursul lui Taran Ion a fost depus la 09 februarie 2015 şi astfel, recursul se consideră depus în termen. Din materialele dosarului se constată că recurentul Taran Ion, considerînd că intimatul Cazacu Teodor, îi creează impedimente la executarea dreptului de folosinţă a intrărilor în coridoarele comune ale casei de locuit şi în apartamentul nr. 5 din casa de locuit situată pe str. Mit. Bănulescu-Bodoni, 29, mun. Chişinău, s-a adresat în instanţa de judecată cu solicitările indicate supra.

La rîndul său, intimatul Cazacu Teodor, invocînd dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 5, recunoscut prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, a înaintat cerere reconvenţională împotriva recurentului Taran Ion, cu solicitările indicate supra. Astfel, pornind de la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, act judecătoresc irevocabil, prin care au fost admise pretenţiile lui Cazacu Teodor privind atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de compărător asupra apartamentului nr. 5 din casa de locuit situată pe str. Mit. Bănulescu - Bodoni, 29, mun. Chişinău, instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile recurate. Colegiul reţine că recurentul invocă precum că dreptul de proprietate în cazul bunurilor imobile se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, calitate pe care intimatul nu o deţinea nici la momentul emiterii hotărîrii instanţei de fond şi nici la momentul emiterii deciziei instanţei de apel.

De asemenea, Colegiul reţine că recurentul invocă precum că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, în baza căreia Cazacu Teodor se pretinde a fi înregistrat drept proprietar, este absolut ilegală. Potrivit art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Prin urmare, Colegiul învederează că potrivit art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

În context, Colegiul reiterează că la data de 22 aprilie 2010, Curtea Supremă de Justiţie a emis o decizie prin care au fost admise pretenţiile lui Cazacu Teodor privind atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de compărător, înlocuind în contractul de vînzare- cumpărare al apartamentului nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodoni, 29, mun. Chişinău, încheiat la 05 mai 2005, între Culeabina Elizoveta şi Taran Ion, cumpărătorul Taran Ion cu cumpărătorul Cazacu Teodor, în acest fel, ultimul dobîndind dreptul de proprietate asupra imobilului. Subsecvent, Colegiul menţionează că în conformitate cu prevederile art. 315 alin. (1) Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

Potrivit art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, 4 precum şi prin hotărîre judecătorească atunci cînd aceasta este translativă de proprietate. Potrivit art. 321 alin. (2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege. Colegiul precizează că decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie avînd puterea lucrului judecat, are forţă superioară faţă de prevederile normei precitate şi este obligatorie pentru cei vizaţi, ori, aceasta are scopul de a asigura preeminenţa dreptului faţă de orice prevederi legale, la caz, art. 321 alin. (2) Cod civil, fără să fie nevoie, ca partea în favoarea căreia a fost emisă decizia, să aştepte rectificările din registrul bunurilor imobile.

În aceeaşi ordine de ide, Colegiul relevă că în cauza Amurăriţei contra României[13], CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie să depună diligenţe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe şi să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeaşi problemă.

Aşadar, instanţele sesizate ulterior nu trebuie să mai repună în discuţie constatările jurisdicţiilor anterioare. În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie. Dezlegarea asupra unei probleme de drept date printr-o hotărâre irevocabilă este de natură să clarifice din acel moment acea problemă, creînd speranţa legitimă că ea nu va mai fi negată de o altă instanţă de judecată într-o procedură ulterioară. Complementar, Colegiul sesizează că prin încheierea Judecătorii Ialoveni din 04 decembrie 2012, s-a dispus aplicarea sechestrului pe mijloacele băneşti ale lui Taran Ion Constantin domiciliat în or.

Ialoveni str. Toma Ciorba, 12, inclusiv de pe conturile băncilor comerciale ale Republicii Moldova în limita 767 722, 20 lei, iar în situaţia în care debitorul nu dispune sau sumele de bani sunt insuficiente, a aplica sechestru pe bunurile mobile şi imobile, ce aparţin lui Taran Ion Constantin, cu valoare ce nu depăşeşte echivalentul sumei de 767 722, 20 lei. La data de 03 ianuarie 2013, cererea lui Cazacu Teodor cu privire la înregistrarea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor a fost respinsă de către ÎS „Cadastru”, deoarece pe bunul litigios este aplicat sechestru şi anume interdicţia privind înstrăinarea bunului imobil în litigiu.

Respectiv, Colegiul constată că intimatul Cazacu Teodor este în imposibilitate de a-şi înregistra dreptul de proprietate, anume, din vina lui Taran Ion, care deşi cunoştea despre faptul că drept cumpărător al bunului imobil a fost recunoscut, prin 5 decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 aprilie 2010, Cazacu Tudor, a admis ca în cadrul unui alt proces ulterior, să fie aplicat sechestru pe apartamentul nr. 5 din str. M. Bănulescu-Bodorţi 29, mun. Chişinău. Aplicarea sechestrului pe un bun care nu îi aparţine, constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate a lui Cazacu Tudor şi contravine normelor legale care reglementează dreptul de proprietate.

Coroborînd cele expuse, Colegiul menţionează că potrivit art. 374 alin. (1) Cod civil, proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia, iar în temeiul art. 376 alin.(1) Cod civil, dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decît prin uzurpare sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea încălcării. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, motiv pentru care respinge recursul declarat de Taran Ion ca neîntemeiat şi menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2014. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Taran Ion. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17 septembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Taran Ion împotriva lui Cazacu Tudor cu privire la înlăturarea obstacolelor şi încasarea prejudiciului moral şi cererea reconvenţională depusă de Cazacu Tudor împotriva lui Taran Ion, intervenient accesoriu Gangan Nicolae, cu privire la încetarea încălcării dreptului de proprietate, anularea sechestrului şi evacuarea din bunul imobil.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma 6