2ra-1882/14 — Privind compensarea prejudiciului material şi moral

Dosarul nr.2ra-1882/14 prima instanţă: V. Rusu instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru şi A. Doga ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheaur Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Oleg împotriva lui Gheaur Alexandru privind compensarea prejudiciului material şi moral. împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Gheaur Alexandru şi modificată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 16 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2013, Alexei Oleg a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheaur Alexandru privind compensarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 19 iunie 2013, orele 23:30 aflându-se la poarta casei sale din satul Ciobanca, raionul Străşeni, împreună cu Sîrbu Ion, au fost bătuţi de către Gheaur Alexandru care se afla în stare de ebrietate. Susţine că, prin acţiunile lui Gheaur Alexandru, i-au fost cauzate leziuni corporale uşoare, cu dereglarea sănătăţii de scurtă durată. Potrivit procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei agentului constatator din 26 iunie 2013, Gheaur Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenţiei prevăzute de art. 78 Cod Contravenţional al Republicii Moldova, fiindu-i aplicată o sancţiune sub formă de amendă în mărime de 1000 lei, care a fost achitată de către pârât în termen de 72 ore.

Consideră Alexei Oleg că, în rezultatul acţiunilor lui Gheaur Alexandru, i-au fost lezate drepturile, a suferit atît fizic cît şi psihic, pierzînd locul de muncă din Federaţia Rusă. A indicat că a pierdut timp parcurgând distanţe spre inspectoratul de poliţie, spital, suportând cheltuieli în rezultatul intervenţiei chirurgicale şi a tratamentului 1 în sumă de 686,38 lei, servicii de taxi în mărime de 137,50 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 400 lei. Solicită Alexei Oleg, compensarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei, a daunei materiale în sumă de 1223,88 lei, precum şi a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 16 octombrie 2013, acţiunea a fost admisă integral.

S-a încasat de la Gheaur Alexandru în beneficiul lui Alexei Oleg suma de 11323,88 lei compusă din: 10 000 lei în calitate de pagubă morală, 1223,88 lei în calitate de daună materială, care includ serviciile avocatului şi cheltuielile pentru medicamente, transport, precum şi taxa de stat în mărime de 100 lei. S-a încasat de la Gheaur Alexandru în beneficiul statului, diferenţa taxei de stat neachitate în sumă de 284,98 lei (f.d.25, 28). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2014, apelul declarat de Gheaur Alexandru, a fost admis, modificată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 16 octombrie 2013 în partea cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul lui Alexei Oleg, cu micşorarea acestuia de la 10 000 lei până la 5000 lei.

Celelalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe au fost menţinute fără modificări. La 31 martie 2014, Gheaur Alexandru prin intermediul avocatului a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 24 ianuarie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei emise la 22 ianuarie 2014 (f.d. 55). Prin prisma normei citate şi luând în considerare faptul că la dosar nu a fost anexată dovada recepţionării de către recurent a deciziei motivate a instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat, ca fiind depus în termen.

În motivarea cererii de recurs, s-a menţionat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin. Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Gheaur Alexandru, urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 08 mai 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimatul nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. 2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Gheaur Alexandru în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). 3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheaur Alexandru, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Gheaur Alexandru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4