2ra-1225/14 — Declararea nulităţii certificatului de moştenitor legal

prima instanţă: V. Rusu dosar nr. 2ra-1225/14 instanţa de apel: M. Anton, Iu. Cotruţă, I. Secrieru DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Gheorghe Luchian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Luchian împotriva lui Vasile Luchian cu privire la repunerea în termen şi anularea certificatului de moştenitor legal, şi cererea reconvenţională înaintată de Vasile Luchian împotriva lui Gheorghe Luchian cu privire la anularea titlului deţinătorului de teren, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul şi recursul, cu menţinerea hotărîrii şi încheierii Judecătoriei Străşeni din 29 mai 2013 c o n s t a t ă La 22 mai 2011 Gheorghe Luchian a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Luchian Vasile cu privire la repunerea în termen şi anularea certificatului de moştenitor legal.

În motivarea acţiunii Gheorghe Luchian a indicat că, la data de 08 februarie 1993 a decedat mama sa Zestrea Eudochia, iar după decesul mamei sale, a intrat în posesia masei succesorale. Menţionează Gheorghe Luchian că după deces, nu s-a adresat la notar în termenul stabilit de lege pentru a iniţia procedura succesorală, dar întreţine casa de locuit, prelucrează terenul agricol şi totodată achită impozitele necesare faţă de bugetul public local, determinându-se astfel un proprietar de bună credinţă. Mai indică că prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 22 august 2008 a fost constat faptul acceptării succesiunii de către Gheorghe Luchian, rămase după decesul Eudochiei Zestrea, decedată la 08 februarie 1993, însă cînd a prezentat hotărîrea notarului a depistat că fratele său Vasile Luchian la data de 25 ianuarie 1996 a iniţiat deja procedura succesorală, eliberându-i-se pentru aceasta certificat de moştenitor legal de către notarul Goncearuc Galina.

Susţine, că în privinţa acestui fapt are îndoieli şi dubii, deoarece mama sa a decedat la 08 februarie 1993 pe când certificatul de moştenitor legal a fost eliberat peste trei ani, mai mult ca atît la părinţi au fost şapte copii şi Vasile Luchian trebuia să prezinte notarului careva probe cu privire la componenţa familiei, însă despre acest fapt nimeni din fraţi nu a cunoscut. Cu ceva timp înainte de deces, mama sa i-a invitat pe toţi copii şi a informat despre existenţa testamentului şi deci ultima dorinţă a ei exprimată în actul dat, a fost că el urma să rămână în casa părintească în care locuieşte.

Cere Gheorghe Luchian repunerea în termenul de prescripţie, recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal nr. 213 din 25.01.1996, eliberat lui Vasile Luchian, constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei bunului imobil în drept de proprietate şi anume a casei de locuit cu terenul aferent cu nr. cadastral 8042207027, situate în s. Vorniceni, r-l Străşeni. Ulterior, Vasile Luchian a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Gheorghe Luchian cu privire la anularea titlului deţinătorului de teren. În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că la 25 ianurie 1996, a obţinut certificatul de moştenitor legal înregistrat cu nr. 213 la notarul de stat Goncearuc Galina.

În baza prezentului certificat a primit în proprietate cota de teren echivalent în mărime de 0,82 ha, cu bonitatea 54 grade, ce a aparţinut mamei sale decedate, Zestrea Eudochia, iar după primirea de la primărie a titlului de proprietate, provizoriu a intrat în posesia terenului dat. Indică Vasile Luchian că ulterior, în anul 2008, a aflat că şi fratele lui, Gheorghe Luchian, deţine titlu de proprietate asupra acestui teren, fapt pe care îl consideră o încălcare, dat fiind faptul că iniţial în registrul de înregistrare a deţinătorilor de cote, Zestrea Eudochia este înregistrată ca persoană căreia i se cuvine să fie repartizată cotă de teren echivalent, iar în conformitate cu certificatul de moştenitor legal deţinut, a fost înregistrat ca proprietar.

Susţine Vasile Luchian că fratele său Gheorghe Luchian prin înşelăciune a obţinut înregistrarea titlului de proprietate asupra terenului, deoarece nu a avut niciodată un act juridic care să îi confirme dreptul de a pretinde la acest bun. Consideră că fratele său, Gheorghe Luchian s-a îmbogăţit fără justă cauză şi solicită revenirea la situaţia iniţială, adică revenirea terenului în proprietatea sa, mai mult ca atât, în actele prezentate de Gheorghe Luchian, sunt prezente chitanţele de plată a impozitului efectuate personal, ceea ce confirmă încă o dată, posesia de bună credinţă şi dispunerea de bunul aflat în proprietate. Cere Vasile Luchian anularea titlului de proprietate emis de Primăria Vorniceni pe numele lui Gheorghe Luchian asupra terenului agricol cu suprafaţa de 0,82 ha şi emiterea unui titlu nou prin care să fie recunoscut proprietar asupra terenului dat, în baza certificatului de moştenitor legal, pe care îl deţine.

Prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 29 mai 2013 a fost încetat procesul la capătul de cerere a lui Gheorghe Luchian cu privire la constatarea faptului posesiei, folosinţei şi dispoziţiei bunului imobil în drept de proprietate a casei de locuit şi terenului aferent cu nr. cadastral 8042207027 situată în s. Vorniceni r-l Străşeni. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 29 mai 2013 a fost respinsă cerinţa lui Gheorghe Luchian cu privire la anularea certificatului de moştenitor legal cu nr. 2013 din 25 ianuarie 1996, eliberat lui Vasile Luchian ca neîntemeiată legal, a fost recunoscut Vasile Luchian proprietar al cotei de teren cu suprafaţa de 0,82 ha, cu bonitatea de 51 grade care a aparţinut Eudochiei Zestrea, a fost respinsă cererea lui Vasile Luchian împotriva lui Gheorghe Luchian cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, deoarece în şedinţa de judecată nu a fost dovedit faptul existenţei acestui titlu.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost respins apelul şi recursul declarat de Gheorghe Luchian şi menţinută încheierea şi hotărîrea primei instanţe. La 20 ianuarie 2014 Gheorghe Luchian a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care a admite integral cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Luchian împotriva lui Vasile Luchian cu privire la recunoaşterea nulă a certificatului de moştenitor legal şi a respinge integral cererea reconvenţională a lui Vasile Luchian.

În motivarea recursului recurentul a invocat că, instanţa de apel eronat a interpretat prevederile art. 1499 alin. (1) Cod civil, constatînd existenţa unui testament valabil pe numele lui Gheorghe Luchian însă refuzînd în anularea certificatului de moştenitor legal eliberat pe numele lui Vasile Luchian. Totodată, Vasile Luchian în cererea reconvenţională nu a solicitat declararea nulităţii testamentului şi nici nu a fost pusă la dubii autenticitatea acestuia.

Mai invocă că prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 22 august 2008 a fost constat faptul acceptării succesiunii testamentare de către Gheorghe Luchian prin intrarea în posesie, iar prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 07 martie 2013 cererea de revizuire depusă de Vasile Luchian a fost respinsă ca inadmisibilă, nefiind ulterior contestată, astfel unicul moştenitor al averii Eudochiei Zestrea devenind Gheorghe Luchian, iar eliberarea certificatului de moştenitor legal de către notar pe numele lui Vasile Luchian, fiind contrară prevederilor legale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. La 03 aprilie 2014 avocatul Ion Matuşenco în interesele lui Vasile Luchian a depus referinţă în care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărîrii primei instanţa şi a deciziei instanţei de apel. Verificând argumentele invocate de Gheorghe Luchian în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar şi a referinţei prezentate de avocatul Ion Matuşenco în interesele lui Vasile Luchian, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este depus în termen, întemeiat şi necesită să fie admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Aşadar, recursul declarat de Gheorghe Luchian la 20 ianuarie 2014 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 este depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 130 CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii. Conform art. 138 alin. (4) CPC, înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri cînd instanţa consideră necesară prezentarea originalului. În temeiul art. 167 CPC la cererea de chemare în judecată urmează a fi anexate copiile de pe înscrisuri, certificate în modul stabilit.

Din materialele dosarului rezultă că, la cererea de chemare în judecată, precum şi pe parcursul examinării cauzei au fost anexate un şir de probe, de care s-a călăuzit instanţa de judecată la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, care au servit la constatarea circumstanţelor pentru soluţionarea pricinii. Instanţa de recurs reţine însă că toate înscrisurile anexate şi cercetate de către instanţele de judecată în cadrul judecării cauzei, contrar prevederilor art. 138 alin. (4) CPC, sunt anexate la dosar în xerocopii neautentificate în modul stabilit de lege, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestora. În acest context, Colegiul indică că, instanţele de judecată la examinarea cauzei urma să verifice originalul şi conţinutul înscrisurilor anexate la actele cauzei şi să le autentifice în modul corespunzător.

Totodată, instanţa de recurs reţine că în decizia instanţei de apel nu există concordanţă. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel, a făcut referire la prevederile art. 1499 alin. (1) Cod civil, dar interpretează eronat şi constată existenţa unui testament valabil pe numele recurentului Luchian Gheorghe, însă refuză în anularea certificatului de moştenitor legal pe numele intimatului Luchian Vasile, care prin cererea reconvenţională nu a solicitat declararea nulităţii testamentului şi nu a fost pusă la dubii autenticitatea acestuia, aceste constatări fiind contradictorii.

Totodată, prin Hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 22 august 2008 a fost constatat faptul de acceptare a succesiunii de către recurentul Luchian Gheorghe prin intrarea în posesia de fapt, iar prin încheierea Judecătoriei Străşeni din 07 martie 2013, cererea de revizuire depusă de Vasile Luchian a fost declarată inadmisibilă, ulterior nefiind contestată de către revizuient. Astfel, în prezenţa unei hotărîri irevocabile cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii asupra întregii mase succesorale, este contrară, confirmarea valabilităţii acestuia de către instanţele de judecată. Atît instanţa de fond, cît şi cea de apel, nu a luat în consideraţie argumentele recurentului şi nu le-a coraborat prevederilor legale privind succesiunea, întemeindu-şi concluziile pe unele probe, care nu sînt pertinente şi admisibile în sensul prevederilor art. 130 CPC al RM.

Deasemenea contrar prevederilor art. 240 alin. (3) CPC, care prevede că instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant, prima instanţă a recunoscut, iar Curtea de Apel Chisinău a menţinut dreptul de proprietate a intimatului Luchian Vasile asupra terenului agricol cu suprafaţa de 0,82 ha, deşi acesta prin cererea reconvenţională a solicitat emiterea unui nou titlu, care nici nu ţine de competenţa instanţei de judecată. Mai mult ca atît, constatarea instanţei de judecată cu privire la certificatul de moştenitor legal nr.1-213 din 25.01.1996 pe numele lui Luchian Vasile, prin care ar fi dobîndit dreptul de proprietate asupra unei cote de teren agricol, cu suprafaţa de 0,82 ha, bonitate 0,51 grade, nu este clară, iar soluţia instanţei prin recunoaşterea dublă a dreptul de proprietate asupra acestui bun, în cazul în care nu s-a solicitat de Vasile Luchian, este eronată.

De asemenea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 colegiul s-a expus şi asupra recursului lui Luchian Gheorghe declarat împotriva încheierii Judecătoriei Străşeni din 29 mai 2013 cu privire la admiterea renunţului reclamantului şi a avocaţilor săi la capătul de cerere referitor la constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei bunului imobil în drept de proprietate - a casei de locuit şi terenului aferent cu nr. cadastral 8042207027. Astfel, deşi recurentul Luchian Gheorghe a solicitat pronunţarea unei noi încheieri privind încetarea procesului pe capătul de cerere privind constatarea faptului posesiunii, folosinţei şi dispoziţiei bunului imobil în drept de proprietate, în temeiul prevederilor art. 265 lit. (b) CPC, din motiv că într-un litigiu între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri a fost emisă o hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă, instanţa de apel a respins recursul, fără a examina obiectiv materialele cauzei, în cazul în care la materiale cauzei lipseşte o cerere scrisă a lui Gheorghe Luchian sau a reprezentanţilor acestuia prin care a fost solicitat renunţul la acest capăt de cerere.

Or, conform prevederilor legale renunţarea la acţiune se face doar în formă scrisă, anterior părţilor fiindu-le explicate consecinţele admiterii renunţării la acţiune Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că soluţia instanţei de apel este contradictorie, iar eroarea judiciară a primei instanţe şi a instanţei de apel în ordine de recurs nu este posibil de corectat. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au încălcat normele de drept procedural şi material, aceste erori nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 şi de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă în alt complet de judecători.

La rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi să adopte o hotărîre legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Gheorghe Luchian. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Luchian împotriva lui Vasile Luchian cu privire la repunerea în termen şi anularea certificatului de moştenitor legal şi cererea reconvenţională înaintată de Vasile Luchian împotriva lui Gheorghe Luchian cu privire la anularea titlului deţinătorului de teren, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari Galina Stratulat