2ra-1179/14 — Recuperarea prejudiciului material

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-1179/14 Judecătorul: G. Bîrnaz Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecătorii: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Dumitru Mardari Vladimir Timofti, Ion Druţă examinând recursul declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea lui Afanas Marin împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor Republicii Moldova privind recuperarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, prin care a fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 16 aprilie 2013 şi pronunțată o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 01 noiembrie 2011, Afanas Marin s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova privind recuperarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că, la 19 februarie 2010, prin ordinul Procurorului General nr. 78 - p, a fost demisionat din funcţia de procuror în Procuratura sectorului Rîşcani mun. Chişinău. În pct. 4 al ordinului enunţat, conform art. 72 alin. (3) al Legii cu privire la Procuratură, nr. 94 din 25 decembrie 2008, care a intrat în vigoare la 17 martie 2009, a fost dispusă plata indemnizaţiei de demisionare în sumă de 53 300 lei, însă dispoziţiile ordinului Procurorului General în ce priveşte plata indemnizaţiei de demisionare, nu au fost executate.

A mai indicat reclamantul că, după folosirea căilor extrajudiciare de soluţionare a litigiului, la 13 ianuarie 2011 a depus în Judecătoria Rîşcani. mun. Chişinău cerere de chemare în judecată către Procuratura Generală, iar în procesul judecării cauzei în calitate de copîrît a fost atras şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, deoarece în referinţa Procuraturii Generale s-a făcut referire la faptul că au fost expediate mai multe scrisori în adresa Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi altor organe statale pentru a fi alocate surse financiare suplimentare pentru achitarea indemnizațiilor procurorilor demisionați şi pentru alte cheltuieli care urmau a fi suportate de către organele procuraturii, care de altfel n-au fost calculate la formarea bugetului pentru anul 2010. Totodată, a mai indicat reclamantul că, prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 iulie 2011 s-a decis: a încasa în beneficiul lui Afanas Marin din contul Procuraturii Generale şi din Bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, suma totală de 79 843,40 lei (53 300 lei – cu titlu de indemnizație unică şi 26 543,40 lei – întîrziere pentru fiecare zi a achitării indemnizaţiei unice). Menţionează că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 octombrie 2012 apelurile declarate de către Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor au fost admise. Totodată la solicitarea lui s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 iulie 2011, respectiv a fost modificată hotărîrea primei instanţe în ce priveşte încasarea indemnizaţiei unice la demisionare 53 300 lei, adică încasînd restul sumei reţinute cu titlu de impozit şi prime medicale – 9 131 lei, din suma totală a indemnizaţiei, din care 44 169 lei şi 08 bani, au fost transferați la card în data de 25 mai 2011. Cît priveşte pretenţia de încasare a dobînzii de întîrziere a achitării indemnizaţiei unice pentru fiecare zi (a cîte 0,1 %) a fost respinsă prin aceiaşi decizie ca neîntemeiată. A mai indicat reclamantul că, plata indemnizaţiei de demisionare nu a fost efectuată integral.

Solicită reclamantul Afanas Marin, încasarea din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, în beneficiul său, dobînda de întîrziere 9 % peste rata dobînzii egală cu rata de finanţare a Băncii Naţionale a Moldovei în cazul neachitării plăţii cuvenite la concediere şi anume în sumă de 12 688,65 bani, suma ratei inflației în valoare de 7 344,07 lei, iar în total suma de 20 032,73 lei. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, la data de 01 noiembrie 2012, Afanas Marin a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd încasarea în beneficiul său a dobînzii de întîrziere 9 % peste rata dobînzii egală cu rata de refinanțare a Băncii Naţionale al Republicii Moldova în cazul neachitării plăţii cuvenite la concediere şi anume suma de 10 706,74 lei şi încasarea sumei ratei inflației în valoare de 7 487,20 lei, iar în total încasarea sumei de 18 193,94 lei (f.d.

76-84). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 aprilie 2013, acţiunea înaintată de către Afanas Marin a fost admisă parţial; s-a încasat din contul Procuraturii Generale al Republicii Moldova (Bugetul de Stat) prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Afanas Marin suma de 7 487,20 lei - cu titlu de rată a inflației pentru neachitarea la timp a plăţii indemnizaţiei unice la concediere, pentru perioada 19 februarie 2010 – 25 mai 2011. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 noiembrie 2013 s-a respins ca nefondată cerinţa reclamantului Afanas Marin împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor Republicii Moldova privind încasarea de la Procuratura Generală a RM şi din Bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său, a dobînzii de întîrziere 9 % peste rata dobînzii egală cu rata de refinanțare a Băncii Naţionale a Moldovei în cazul neachitării plăţii cuvenite la concediere şi anume în sumă de 10.706 lei şi 74.16 bani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Procuratura Generală a RM, a fost admis apelul declarat de Afanas Marin, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 aprilie 2013 în partea respingerii acţiunii cu privire la încasarea din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor Republicii Moldova în beneficiul său a dobînzii de întîrziere 9 % peste rata dobînzii egală cu rata de refinanțare a Băncii Naţionale a Moldovei în cazul neachitării plăţii cuvenite la concediere, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă. S-a încasat din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor Republicii Moldova prejudiciul material în sumă de 10 706,74 lei. În rest hotărîrea s-a menţinut. La 12 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Procuratura Generală a RM prin intermediul reprezentantului său Corciu Cristina (procura nr. 22-81 din 26 septembrie 2013) a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale și neîntemeiate, bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material şi anume instanţa de fond neîntemeiat a dispus încasarea ratei inflației, iar instanţa de apel a menţinut această pretenţie, contrar prevederilor legislaţiei în vigoare, încasînd suplimentar dobînda de întîrziere cu aplicarea eronată a prevederilor art. 585 și 619 Cod Civil. La 01 aprilie 2014, Afanas Marin a depus referință pe marginea recursului declarat de Procuratura Generală a RM, solicitînd respingerea acestuia. În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 aprilie 2014, recursul Procuraturii Generale a RM a fost declarat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor. Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei şi referinţă prezentată, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform art. 445 (1) lit. f) CPC, „Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe”.

Colegiul consideră că concluzia instanţei de apel privind admiterea capătului de cerere cu privire la încasarea din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor Republicii Moldova în beneficiul lui Afanas Marin a dobînzii de întîrziere 9 % peste rata dobînzii egală cu rata de refinanțare a Băncii Naţionale a Moldovei, cu încasarea din contul Procuraturii Generale a Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor Republicii Moldova prejudiciul material în sumă de 10 706,74 lei, este neîntemeiată şi lipsită de suport legal. Conform art. 585 Cod Civil, „În cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată”.

Avînd în vedere că dobînda prevăzută de norma citată are o natură compensatorie, prezentînd o remunerație pentru folosirea capitalului acordat de către creditor debitorului, Colegiul menționează că aceasta este inaplicabilă speței. Or, Afanas Marin pretinde încasarea dobînzii de întîrziere ce derivă din achitarea cu întîrziere a indemnizației unice de concediere, ca urmare a încetării raporturilor de muncă dintre acesta și Procuratura Generală a RM și nicidecum din careva raporturi civile clasice dintre aceștia. Referitor la aplicarea art. 619 Cod Civil, Colegiul menționează că raporturile dintre Afanas Marin și Procuratura Generală a RM avînd la bază prestarea muncii de către primul, sunt raporturi de muncă, ce au reglementări speciale și anume - Codul Muncii.

Astfel, chestiunea cu privire la aplicarea dobînzilor/ penalităților în legătură cu reținerea achitării indemnizației unice de concediere este reglementată de art. 330 alin. (2) Codul Muncii și nicidecum de normele Codului Civil, normele Codului Muncii avînd caracterul special. Conform art. 330 alin. (2) Codul Muncii, „În caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizaţiei de concediu (art.117), a plăţilor în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăţi (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit. j), 228 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen”. Avînd în vedere că speței urmau a fi aplicate prevederile art. 330 alin. (2) Codul Muncii și faptul că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2012 (f.d.

158 vol. I), menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2013 (f.d. 227 vol. I) s-a constatat caracterul neîntemeiat al pretențiilor lui Afanas Marin cu privire la încasarea penalității de întîrziere, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel aplicînd eronat prevederile art. 585, 619 Cod Civil neîntemeiat a dispus încasarea în beneficiul lui Afanas Marin din contul Procuraturii Generale a RM a sumei de 10 706,74 lei. Privitor la capătul de cerere privind încasarea din contul Procuraturii Generale al Republicii Moldova în beneficiul lui Afanas Marin a ratei inflaţiei pentru neachitarea la timp a indemnizaţiei unice la concediere, pentru perioada 19 februarie 2010 – 25 mai 2011, Colegiul constată următoarele.

Avînd în vedere prevederile art. 145 Codul Muncii și faptul că din momentul încetării raporturilor de muncă (19 februarie 2010) și pînă la momentul achitării parțiale a indemnizației de concediere în sumă de 44 169 lei (25 februarie 2011) s-au scurs 461 zile, Colegiul consideră că pretențiile reclamantului Afanas Marin sunt întemeiate. Astfel, concluzia instanței de fond privind încasarea în beneficiul acestuia a sumei de 7 487 lei cu titlu de rată a inflației, este una legală și întemeiată. Or, conform prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituţia R.M. persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

Reieșind din cele expuse mai sus, decizia Curţii de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013 este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi urmează a fi casată. Totodată, hotărârile instanţei de fond sunt legale, fiind adoptate cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) și art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Procuratura Generală a RM.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani municipiului Chişinău din 16 aprilie 2013 și hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîşcani municipiului Chişinău din 19 noiembrie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea lui Afanas Marin împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Ministerului Finanţelor Republicii Moldova privind recuperarea prejudiciului material. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Dumitru Mardari Vladimir Timofti Ion Druţă