2rac-241/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-241/14

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Economică de Circumscripţie (jud. I. Gancear) Instanţa de apel:Curtea de Apel Bălţi (jud. N. Chircu, A. Albu, I. Talpa) DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Oleg Sternioală judecători Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Dumitru Mardari Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de SRL „Lada Servis” împotriva deciziei din data de 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi, adoptate în cauza civilă la cererea înaintată de SRL „Lada Servis” împotriva ÎI „Sana Avcinicov” privind încasarea prejudiciului pentru folosirea ilegală a terenului şi a dobînzii de întîrziere a constatat La data de 21.06.2010, SRL ”Lada Servis” a depus în instanța de judecată cerere împotriva ÎI ”Sana Avcinicov” privind încasarea prejudiciului pentru folosirea ilegală a terenului şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, prin contractul din data de 06.11.1998, SRL”Lada Servis” a procurat de la Primăria or.Ocnița terenul aferent pieții cu suprafața de 0.17 ha, situat în or.Ocnița, str.50 ani ai Biruinței. Contractul dat a fost înregistrat la OCT Ocnița la data de 17.11.1998. În perioada anilor 1999-2001, ÎI”Sana Avcinicov” a folosit în baza contractului de arendă o porțiune cu suprafața de 58 metri pătrați din terenul reclamantului. Din data de 01.01.2003, pe teritoriul pieții comerciale care aparține SRL”Lada Servis”, a fost stabilită taxa de arendă pentru agenții economici care închiriau porțiuni de teren, pentru desfășurarea activității economice, în mărime de 1 (unu) leu pentru fiecare metru pătrat pe zi.

Terenul pieții comerciale era închiriat la acel moment de nouăsprezece agenți economici, dintre care optsprezece din ei au acceptat încheierea contractelor de arendă în condițiile noi, iar ÎI”Sana Avcinicov” a refuzat să încheie contract de arendă cu SRL”Lada Servis” continuînd însă să se folosească de terenul cu suprafața de 58 metru pătrați, fără să achite chirie. Pe parcurs, pîrîtul a efectuat o construcție capitală pe porţiunea de teren arendată anterior. Consideră reclamantul că, deoarece pîrîtul continua să folosească porțiunea de teren dată era obligat să achite arenda. 1 Astfel, în anul 2003, reclamantul s-a adresat în judecată către pîrît privind încasarea sumelor pentru arendă, a cheltuielilor de judecată și demolarea construcției neautorizate.

Prin hotărîrea primei instanțe, cererea SRL”Lada Servis” a fost admisă integral, hotărîre care a fost menținută de instanța de apel, iar instanța de recurs a emis o nouă hotărîre prin care a respins cererea reclamantului în partea demolării construcției, a menţinut hotărîrile instanţelor inferioare în partea ce ţine de încasarea arendei indicînd totodată că, litigiul dintre părţi urmează a fi soluţionat nu numai în baza prevederilor legale ce reglementează relaţiile de arendă, dar şi în baza art.390 Cod civil, care prevede plata unei despăgubiri pentru folosirea terenului vecin. A solicitat reclamantul încasarea de la pîrît a sumei de 179838,35 lei, care constituie chiria și penalitățile de întîrziere.

Prin hotărîrea din data de 03.11.2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, cererea SRL”Lada Servis” împotriva ÎI”Sana Avcinocov” a fost respinsă. Prin decizia din data de 29.11.2012 a Curții de Apel Bălți apelul declarat de SRL”Lada Servis” a fost respins și menținută hotărîrea din data de 03.11.2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție. Prin decizia din data de 18.09.2013 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat de SRL”Lada Servis” a fost admis și a fost transmisă cauza la rejudecare în Curtea de Apel Bălți. Prin decizia din data de 21.11.2013 a Curții de Apel Bălți, cererea SRL”Lada Servis” a fost respinsă. La data de 10.02.2014 SRL”Lada Servis” a depus recurs împotriva deciziei din data de 21.11.2013 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural și decizia este bazată pe concluzii greșite, care sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei. Astfel, a indicat recurentul că, instanța de apel a ajuns la concluzia greșită că, nu a prezentat probe privind repunerea în termen a cererii și nu a luat în considerație existența temeiurilor de întrerupere a termenului de prescripție dat fiind înaintarea cererii de chemare în judecată. Astfel, indică recurentul că, termenul de prescripție extinctivă s-a întrerupt în anul 2003, cînd a depus cerere de chemare în judecată în judecătoria economică de circumscripție, iar hotărîrea acesteia a devenit definitivă și irevocabilă la data de 03.06.2010, cînd a fost anulată prin decizia Curții Supreme de Justiție.

Astfel, începînd cu data de 03.06.2010 a început să curgă un nou termen, iar cererea de chemare în judecată a fost înaintată la data de 21.06.2010. De asemenea a indicat recurentul că, instanța de apel greșit a concluzionat că, recurentul, la depunerea cererii de apel și-a schimbat temeiul și obiectul acțiunii, făcînd trimitere la art.372, alin.(3)CPC, care stabilește că, apelul nu poate schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi înaintate noi pretenții. Astfel, indică recurentul că, într-adevăr la data de 21.06.2012 a depus o cerere suplimentară de apel, dar nu a schimbat nici calitatea procesuală, temeiurile sau obiectul acțiunii, ci au fost prezentate doar motive suplimentare a apelului.

2 Indică recurentul că, instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor indicate în cererea de apel suplimentară, deși conform prevederilor legale, urma să se expună asupra tuturor circumstanțelor invocate. A mai indicat recurentul că, instanța de fond și apel au ignorat prevederile art.317 Cod civil, care stabilește că, pămîntul este bunul principal, iar lucrările care se încorporează pe el, sunt accesorii. De asemenea, instanțele inferioare au ignorat prevederile art.art.913,915 Cod civil privitor la contractul de arendă. Astfel, art.913 Cod civil, stabilește că, arendatorul și arendașul trebuie să întocmească la începutul arendei un act în care să descrie bunul arendat și starea în care se află la momentul predării.

La încetarea arendei se aplică aceleași dispoziții în mod corespunzător. Din momentul semnării actului de predare primire devine parte componentă a contractului de arendă. Indică recurentul că, intimatul nu a prezentat un astfel de act și nici nu putea să prezinte, deoarece el nu a predat terenul arendat, continuînd să se folosească de teren fără să încheie un contract de arendă. Cît privește art.915 Cod civil, acesta statuiază că, termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea terenul și arendașul continuă exploatarea lui, contractul de arendă se consideră prelungit cu un an. Situația prelungirii tacite pe un termen de cîte un an poate fi prelungită de mai multe ori, cu condiția că, în ansamblu să nu depășească 30 ani.

În speță, indică recurentul că, la expirarea termenului contractului de arendă, ÎI”Sana Avcinicov” nu a predat terenul arendat, continuînd să se folosească de acesta și refuzînd încheierea unui nou contract de arendă. Astfel, indică recurentul că, intimatul este obligat să achite plata arendei terenului începînd cu 01.11.2013 și dobînda de întîrziere pînă la data de 03.06.2010. La fel, a mai indicat recurentul că, în cererea de apel suplimentară a refuzat la pretenția privind revendicarea bunului, deoarece prin decizia din data de 03.06.2010 a Curții Supreme de Justiție a fost respinsă acțiunea privind demolarea imobilului construit pe teritoriul SRL”Lada Servis”, dar instanța de apel a ignorat această circumstanță respingînd solicitarea privind revendicarea bunului din alte motive.

A mai indicat recurentul că, necesitatea încasării arendei și dobînzii de întîrziere a fost confirmată de Colegiul Economic al Curții Supreme de Justiție prin decizia din data de 03.06.2010 prin care a fost respinsă acțiunea depusă de SRL”Lada Servis” privind demolarea imobilului, totodată a fost menținută decizia din data de 24.11.2009 a Curții de Apel Economice și hotărîrea din data de 11.12.2003 a judecătoriei economice de circumscripție prin care s-a încasat plata arendei pentru 10 luni ale anului 2003, indicînd temei de drept prevederile art.19 al Legii privind arenda. Astfel, în decizia din data de 03.06.2010 se indică că, ”referitor la cerința de încasare a plății de arendă, Colegiul consideră că, instanțele inferioare corect au admis-o, și, refuzul ÎI”Sana Avcinicov” de a achita este lipsit de suport juridic”.

În aceste împrejurări indică recurentul că, urmează să se încaseze arenda pentru perioada 01.11.2003 pînă la data de 03.06.2010 și dobînda de întîrziere calculată în cererea de chemare în judecată depusă la 21.06.2010. La data de 17.04.2014, intimatul a depus referință la cererea de recurs și a indicat că, decizia contestată este legală 3 Analizând legalitatea actelor de dispoziţie contestate, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul va respinge recursul și va menţine decizia din data de 21.11.2013 a Curții de Apel din următoarele motive. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.a)CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art.123, alin.(2)CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Conform art.390, alin.(2)Cod civil, vecinul prejudiciat prin situaţia prevăzută la alin.(1) trebuie despăgubit cu o rentă în bani, plătită anual, cu anticipaţie. Conform art.911, alin.(1)Cod civil, arenda este contractul încheiat între o parte – proprietar, uzufructuar sau un alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) – şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

Conform art.915, alin.(2)Cod civil, cu 3 luni înainte de expirarea arendei, arendatorul informează printr-un preaviz arendaşul despre nedorinţa de a prelungi contractul de arendă. Conform materialelor dosarului, terenul cu suprafața de 0,17 ha situat pe str.50 ani ai Biruinței, or.Ocnița aparține SRL”Lada-Servis”, fapt invocat de către acesta în cererea de chemare în judecată, confirmat prin titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren(f.d.6), recunoscut de intimat și stabilit prin decizia din data de 03.06.2010 a Curții Supreme de Justiție.(f.d.56-61) Colegiul reține că, conform materialelor dosarului ÎI”Sana Avcinicov” de asemenea deține un lot de teren în vecinătatea terenului recurentului pe care este edificat un imobil astfel încît depășește hotarele sale, motiv din care intimatul a arendat suprafața de 58 metri pătrați de la recurent.

Acest fapt a fost recunoscut de părți pe parcursul examinării prezentului litigiu, cît și celor anterioare fapt despre care s-a expus instanța supremă în decizia din data de 03.06.2010. De asemenea, conform materialelor dosarului și afirmațiilor părților, anterior, intimatul a arendat porțiunea de teren cu suprafața de 58 metri pătrați de la recurent. Ulterior, începînd cu anul 2003, intimatul a refuzat să încheie un contract de arendă cu recurentul și să achite chiria, deși continua să se folosească de această porțiune de teren. Astfel, Colegiul relevă că, relaţiile contractuale între părţi au încetat. Între acestea nu mai există un act juridic care să reglementeze careva raporturi contractuale şi respectiv nu poate fi vorba despre achitarea unei chirii de către intimat în favoarea recurentului.

Încetarea contractului de arendă (în forma în care a fost încheiat între părţi, reglementat de Codul Civil în redacţia legii din 26.12.1964), denotă încetarea raporturilor juridice dintre subiecţi, care şi-au pierdut drepturile subiective şi obligaţiile ce constituie esenţa raporturilor juridice obligaţionale. 4 Odată cu încetarea contractului dintre părţi, obligaţiile reciproce încetează a mai exista şi participanţii la el nu mai sunt legaţi prin acele drepturi şi obligaţiuni carer rezultau anterior din acest contract. Aceasta înseamnă că creditorul nu mai are dreptul să prezinte debitorului nişte creanţe bazîndu-se pe contractul terminat. Astfel, cerinţa SRL „Lada Servis” privind încasarea de la ÎI „Sana Avcinicov” a plăţii pentru arenda terenului, încasarea dobînzilor de întîrziere este neîntemneiată.

Într-adevăr Curtea Supremă de Justiţie, prin decizia din 03.06.2010 a acordat recurentului SRL „Lada Servis” dreptul la recupererea plăţii pentru utilizarea terenului de către ÎI „Sana Ovcinicov”, indicînd totodată legea materială care guvernează raporturile date. În acest sens, Colegiul menţionează că încetarea relaţiilor contractuale în baza contractului de arendă, în legătură directă cu acest fapt, nu exclude apariţia între părţi a altor drepturi şi obligaţii. Astfel, în legătură cu încetarea raporturilor de arendă, locatorul a obţinut dreptul de a solicita restituirea bunului de la locatar. Însă, în speţă, s-a stabilit că, acest drept a fost limitat de însuşi locator – SRL „Lada Servis” beneficiarul dreptului, prin faptul neobiectării împotriva construcţiei unui imobil de către ÎI „Sana Avcinicov”.

Ca rezultat, anterior, instanţele judecătoreşti, inclusiv Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 03.06.2010 a făcut o explicaţie detaliată SRL „Lada Servis” referitor la imposibilitatea recuperării terenului în litigiu. Mai mult ca atît, Curtea Supremă de Justiţie a determinat cert care sunt normele materiale ce reglementează în continuare raporturile dintre SRL „Lada Servis” şi ÎI „Sana Avcinicov”, explicînd care sunt obligaţiile ce au luat naştere dintre părţi. Colegiul menţionează că, speţei sunt aplicabile prevederile art.390 Cod civil, care are drept scop eliminarea dezechilibrului ce a luat naştere dintre părţi.

Colegiul relevă că, SRL „Lada Servis”, la înaintarea acţiunii în judecată, cît şi pe parcursul judecării cauzei şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art.art.373, 602, 913, 915 Cod Civil şi în cazul disponibilităţii ÎI „Sana Avcinicov” de a soluţiona litigiul în baza prevederilor art.390 Cod civil, s-a opus indicînd despre inaplicabilitatea acestor prevederi. Colegiul reiterează că acestui litigiu sunt aplicabile prevederile institutului dreptului de vecinătate şi nu prevederile cu privire la locaţiune. Conform art.60 alin.4) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii. În astfel de circumstanţe, Colegiul consideră că, acţiunea SRL „Lada Serrvis” este neîntemeiată şi în baza temeiurilor invocate nu poate fi admisă, iar Colegiul nu este în drept de modifica din oficiu temeiul de drept invocat de către reclamant.

Având în vedere cele expuse mai sus, decizia 21.11.2013 a Curții de Apel Bălți și hotărîrea din data de 03.11.2011 a judecătoriei economice de circumscripție urmează a fi menţinute. În conformitate art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 d e c i d e: Recursul declarat de SRL”Lada Servis” se respinge și se menține decizia din data de 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bălţi. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. președinte, judecător Oleg Sternioală Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 6