2ri-69/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 2ri-69/14 Judecător: A.Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea judecînd recursurile declarat de Popescu Andrei, Popescu Irina şi Tabaran Galina, în pricina civilă privind derularea procedurii planului de restructurare în privinţa SRL „Rom-Prim”, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, prin care a fost admisă cererea administratorului procedurii planului privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere, CONSTATĂ: La 04.03.2011, Ţurcanu Silvia s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere introductivă privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Rom-Prim”.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 14.03.2011, s-a admis spre examinare cererea introductivă depusă de Ţurcanu Silvia privind intentarea procedurii de insolvabilitate faţă de SRL „Rom-Prim” şi a fost numit în calitate de administrator provizoriu ÎI „Ispas Iurie”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 16.06.2011, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Rom-Prim” şi a fost numit în calitate de administrator al insolvabilităţii Silivestru Irina. Urmare a exercitării atribuţiilor de către administratorul procesului de insolvabilitate al SRL „Rom-Prim”, în raportul prezentat pentru adunarea de raportare a creditorilor, a înaintat propunere către adunare, că pentru depăşirea situaţiei dificile care este la SRL „Rom-Prim” este necesară intrarea în procedura planului.

De către adunarea creditorilor SRL „Rom-Prim” din 04.10.2011 şi ulterior 10.08.2013, a fost votată aplicarea procedurii planului privind restabilirea solvabilităţii întreprinderii şi finisarea construcţiilor contractate de investori. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15.08.2013, a fost confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului SRL „Rom-Prim”. La 12.12.2013, pe parcursul derulării procedurii planului de restructurare a debitorului SRL „Rom-Prim”, administratorul insolvabilităţii Selevestru Irina a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului insolvabil. În motivarea cererii, solicitantul a invocat că, în cadrul administrării întreprinderii, administratorul procesului de insolvabilitate a constatat insuficienţa masei debitoare pentru executarea creanţelor tuturor creditorilor.

Insuficienţa masei debitoare se datorează proastei administrări al factorilor de decizie a SRL „Rom- Prim” şi anume: Noroc Nicolae cu cota 33%, Tabaran Vasile cu cota 34%, Popescu Irina cu cota 33%, din motivul că persoanele vizate au fost creditate (împrumutate) de 1 întreprinderea insolvabilă, ceea ce constituie o încălcare în gestiunea financiar- economică a întreprinderii.

Odată cu prezentarea instanţei a situaţiei întreprinderii, Comitetul Creditorilor a solicitat atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie ai SRL „Rom- Prim”, încasarea din contul fondatorilor SRL „Rom-Prim”, în mod solidar a sumei creanţelor SRL „Rom-Prim” care nu sînt acoperite integral de masa debitoare cu încasarea din contul directorului Vasile Tabaran IDNP 0982805486712, vicedirectorului Noroc Nicolae IDNP 0972502548574, fondatorilor Noroc Maria IDNP 0991409010641, Popescu Andrei IDNP 0962706540098, Popescu Irina IDNP 0980107885439, Tabaran Galina IDNP 0973006542516 în mod solidar creanţelor SRL „Rom-Prim”, în mărime totală de 82 159 673 lei, precum şi luarea măsurilor de asigurare şi aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile ale acestora în mărimea sumelor revendicate în valoare de 82 159 673 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, a fost admisă ca întemeiată cererea administratorului FPC „Rom-Prim” SRL în procedura de executare a planului, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere, a asociaţilor FPC „Rom-Prim” SRL şi a persoanelor terţe ce se fac vinovate de insolvabilitatea debitorului. A fost dipusă încasarea din contul directorului Vasile Tabaran IDNP 0982805486712, vicedirectorului Noroc Nicolae IDNP 0972502548574, Noroc Maria IDNP 191409010641, Popescu Andrei IDNP 0962706540098, Popescu Irina IDNP 0980107885439, Tabaran Galina IDNP 0973006542516 în mod solidar, în beneficiul SRL „Rom-Prim” în proces de executare a planului, a sumei creanţelor care nu sînt acoperite integral de masa debitoare în mărime de 82 159 673 lei.

În motivarea hotărîrii, instanţa a invocat prevederile art. 10 alin. (2), 14 alin. (1) şi (2), 15, 247 alin. (1), 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, menţionînd că temeiul juridic pentru tragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a SRL „Rom-Prim”, este prezenţa în acţiunile lor a semnelor de încălcare a legislaţiei prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi h) din Legea insolvabilităţii, concluzionînd că directorul SRL „Rom-Prim” Vasile Tabaran, vicedirectorul Nicolae Noroc, precum şi fondatorii actuali, în perioada în care întreprinderea a fost adusă în stare de insolvenţă, sînt direct responsabili de aducerea în stare de insolvabilitate a întreprinderii, urmînd să fie traşi la răspundere subsidiară, întrucît situaţia dată a fost generată de faptul că factorii de decizie ai întreprinderii, au utilizat mijloacele băneşti acumulate sub formă de investiţii pentru construcţia blocurilor locative în alte scopuri - acordarea de împrumuturi colaboratorilor întreprinderii, au admis casarea mijloacelor băneşti primiţi din casă fără documente de argumentare, investirea mijloacelor băneşti în baza tehnico-materială a întreprinderii, etc. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de insolvabilitate, la 10.04.2014, Tabaran Galina a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea cererii de recurs în termen,

admiterea recursului şi casarea parţială a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014 în privinţa sa. În susţinerea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanţa de insolvabilitate nu a studiat în mod detaliat relaţiile sale de rudenie cu fondatorii SRL „Rom-Prim”, care a confundat noţiunea de fondator şi membru al familiei debitorului cu persoanlitatea sa, care nu are nici o atribuţie nici de fapt nici de drept. 2 Susţine că după divorţul cu Tabaran Vasile, i-a vîndut acestuia la 29.05.2009 cota-parte din SRL „Rom-Prim” şi din acel moment nu mai este asociat şi nu face parte din organele de conducere. La fel a invocat şi necitarea în corespundere cu prevederile art. 102 CPC, ceea ce a dus la încălcarea dreptului său la apărare.

La 17.04.2014 Popescu Andrei a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi remiterea dosarului în instanţa de fond pentru rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Astfel, Popescu Andrei susţine că instanţa de insolvabilitate a încălcat procedura la înştiinţarea prin citaţie publică, ceea ce l-a lipsit de posibilitatea de aşi formula apărarea în faţa instanţei. Indică că în perioada anilor 2009-2010 invocată de instanţă, el nu mai era fondator al întreprinderii, precum şi nici n-a fost dovedită culpa sa în insolvabilitatea întreprinedrii.

Totodată, menţionează că nu au fost aplicate prevederile art. 248 alin. (4) şi (5) al Legii insolvabilităţii, care prevăd posibilitatea apărării de solidaritate, drept de care a fost lipsit. Tot din acest motiv nu a putut invoca omiterea termenului de prescripţie. Tot la 17.04.2014, Popescu Irina a depus cerere de alăturare la recursul declarat de Popescu Andrei, menţionînd suplimentar că funcţia de şef secţie contracte investiţionale nu intră în lista persoanelor care fac parte din conducerea întreprinderii în sensul art. 247 a Legii insolvabilităţii, iar mijloacele băneşti împrumutate de dînsa au fost restituite înapoi, fapt care exclude culpa sa în survenirea situaţiei de insolvabilitate.

BC „Moldindconbank” SA a prezentat referinţă pe marginea recursurilor declarate, invocînd netemenicia lor şi a solicitat respingerea acestora. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei prezentate de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursurile sunt pasibile admiterii, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit reţine că la adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material şi procedural, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. După cum rezultă din materialele cauzei, procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Rom-Prim” a fost intentat la 16.06.2011.

3 Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 15.08.2013, a fost confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului SRL „Rom-Prim”, fiind încetată procedura de restructurare. La 12.12.2013, pe parcursul derulării procedurii planului de restructurare a debitorului SRL „Rom-Prim”, administratorul insolvabilităţii Selevestru Irina a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului insolvabil. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, a fost admisă ca întemeiată cererea administratorului FPC „Rom-Prim” SRL în procedura de executare a planului, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere, a asociaţilor FPC „Rom-Prim” SRL şi a persoanelor terţe ce se fac vinovate de insolvabilitatea debitorului.

A fost dipusă încasarea din contul directorului Vasile Tabaran IDNP 0982805486712, vicedirectorului Noroc Nicolae IDNP 0972502548574, Noroc Maria IDNP 191409010641, Popescu Andrei IDNP 0962706540098, Popescu Irina IDNP 0980107885439, Tabaran Galina IDNP 0973006542516 în mod solidar, în beneficiul SRL „Rom-Prim” în proces de executare a planului, a sumei creanţelor care nu sînt acoperite integral de masa debitoare în mărime de 82 159 673 lei. Colegiul conchide că hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. (2) Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Potrivit art. 248 alin. (1) al aceleaşi legi, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; 4 g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (2) Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere. (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. (5) Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

(6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Prin urmare, din analiza prevederilor art. 15 şi 248 din Legea insolvabilităţii, reiese că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

5 Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate de administratorul insolvabilităţii, precum că insuficienţa masei debitoare se datorează proastei administrări al factorilor de decizie a SRL „Rom- Prim”, din motivul că persoanele vizate au fost creditate (împrumutate) de întreprinderea insolvabilă, ceea ce constituie o încălcare în gestiunea financiar- economică a întreprinderii. Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilopr de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, toate persoanele atrase la răspundere subsidiară au ocupat diferite funcţii în diferite perioade, care necesitau aprecierea separată a activităţii fiecăruia, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Rom-Prim”. În acelaşi timp, instanţa de insolvabilitate a examinat cererea administratorului insolvabilităţii şi a adoptat hotărîrea în cauză fără participarea nici uneia din persoanele atrase la răspundere subsidiară. În contextul dat, ţinînd cont de specificul cerinţei de tragere la răspundere subsidiară, este importantă participarea persoanelor vizate, în vederea respectării dreptului lor la apărare.

Or, respectarea procedurii de citare a acestora este de o importanţă majoră, deoarece presupune oferirea posibilităţilor egale tuturor persoanelor interesate de aşi prezenta poziţia vis-a-vis de cerinţa înantată de administratorul insolvabilităţii. La caz, din analiza materialelor dosarului rezultă că citaţiile expediate în adresa persoanelor care făceau parte din organele de conducere, se întorceau din motivul că nu locuiesc pe adresele indicate (f.d. 43-45). În vederea constatării adreselor persoanelor în cauză, instanţa de insolvabilitate a solicitat CRIS „Registru” prezentarea informaţiei privind domiciliile actuale ale acestora (f.d. 46), ulterior fiind dispusă citarea publică (f.d. 48). Potrivit art. 108 alin. (1) CPC, dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanţei dispune citarea acestuia prin publicitate.

Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citaţia se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanţa consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citaţiei în ziar se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei de judecată. În cazuri de urgenţă, preşedintele instanţei poate reduce acest termen la 5 zile. (5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanţa va examina pricina după expirarea termenului de publicitate. Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, citarea publică a fost făcută în ziarul „Dreptul” la 07.03.2014 (f.d. 65). Or, şedinţa a fost fixată pentru 10.03.2014, adică citaţia a fost publicată cu 3 zile înainte de ziua şedinţei, ceea ce contravine prevederilor imperative ale art. 108 alin. (3) CPC, la care între altele a făcut referire instanţa de insolvabilitate.

Mai mult ca atît, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, citarea participanţilor la proces se efectuează de către instanţa de insolvabilitate din oficiu. 6 (2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sînt supuse spre soluţionare instanţei de insolvabilitate în condiţii de contradictorialitate. În celelalte cazuri, se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă în măsura în care nu contravin unor dispoziţii expres prevăzute de prezenta lege. (4) Notificările şi înştiinţările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de prezenta lege şi prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(5) Înştiinţarea şi notificarea conform alin.(4) se consideră efectuată după expirarea a 3 zile lucrătoare de la publicare. Pornind de la prevederile normelor legale evocate supra, Colegiul constată că procedura de tragere la răspundere a membrilor organelor de conducere a debitorului este reglementată de capitolul XIII al Legii insolvabilităţii, care nu prevede expres publicarea înştiinţărilor în Monitorul Oficial. Prin urmare, expirarea termenului de 3 zile lucrătoare de la publicare nu poate fi considerată ca înştiinţare efectuată. În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, instanţa de insolvabilitate nu a respectat procedura de înştiinţare legală a părţilor interesate la examinarea cererii administratorului insolvabilităţii privind tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere a debitorului.

Astfel, fiind prezente motivele de casare a deciziei, prevăzute de art. 432 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie v-a admite recursul declarat, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de insolvabilitate. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admit recursurile declarate de Popescu Andrei, Popescu Irina şi Tabaran Galina.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 martie 2014, în pricina civilă privind derularea procedurii planului în privinţa SRL „Rom-Prim şi remite cauza la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 7